Ați plecat pe drumul morții într’o noapte rece, Paișpe camarazi legați, funii paisprezece… Căpitane, Căpitane, azi pe jertfa voastră, Am sădit sămânță nouă, floarea românească.
V-au pus lanțuri la picioare, șerpii de dudău Lângă fiecare frate, pus-au un călău, Căpitane, Căpitane, cete îngerești Străjuiau pe drumul morții de la Tâncăbești.
Christos a înviat, creştini!… Din morţi, Christos a înviat!… E zarea plină de lumini Şi parcă Serafimi de crini Străbat văzduhu ‘n lung şi’n lat: Creştini, Christos a înviat!…
In toate, Duhul Lui cel sfânt, Trimite har de viaţă nouă, Şi tuturor de pe pământ Le pune’n inimi câte-un cânt, Şi râde’n bobu’ cel de rouă, In care Cerul stă răsfrânt…
Surâsul Lui e-acel pe care Il cerne salcia pe ape; El toarce’n fiecare floare Un fir de aur smuls din soare Şi’n vadul milei Lui, încape Chiar viermele, să se adape!…
Strivitul fir de iarbă verde, Sub mângâierea Lui, re’nvie; Pe toţi El vine să-i desmierde, La toţi aduce bucurie; Credinţa’n El cine nu-şi pierde, Rămâne viu în vecinicie!…
Si’n timp cel El stă sus, în slavă, Atâtor neamuri, drept comoară, – Un singur Neam, – un neam-otravă, – De l-ar avea iar, om , – să moară, – Cu ură crâncenă, grozavă, L’ar răstigni a doua oară!… Vasile MILITARU