BALADA CĂPITANULUI de Eliana Popa
Ați plecat pe drumul morții într’o noapte rece,
Paișpe camarazi legați, funii paisprezece…
Căpitane, Căpitane, azi pe jertfa voastră,
Am sădit sămânță nouă, floarea românească.
V-au pus lanțuri la picioare, șerpii de dudău
Lângă fiecare frate, pus-au un călău,
Căpitane, Căpitane, cete îngerești
Străjuiau pe drumul morții de la Tâncăbești.
Ați crezut în biruință și în libertate
Înfrățiți în crez și luptă ați călcat pe moarte!
Căpitane, Căpitane, noi îți vom urma,
Vom clădi pe-aceeași piatră, iarăși Garda ta!
La Jilava, într’o groapă, aruncați de-a valma
Făr-un muc de lumânare, vitejii lu’mama!
Căpitane, Căpitane n’ai mai apucat
Să-ți încurajezi ortacii, că te-au sugrumat.
Într’o noapte, ca atunci, de Sfântul Andrei,
Au pornit să vă dezgroape, camarazii mei!
Căpitane, Căpitane, lângă groapa voastră
Doi Arhangheli aprind smirnă, să vă prohodească.
Paișpe trupuri de martiri și paișpe făclii
Decemvirii, Nicadorii stau pe năsălii,
Căpitane, Căpitane, mamele îi plâng
Îngerii de-atâta jale, aripile-și strâng!
Plâng la marginile gropii, mamele martire,
,,Uite-l pe Ștefan al maichii!”, “Tu ești, Trandafire?”
Căpitane, Căpitane, când vă deshumară
S’a făcut în cer o boltă, ca o catedrală!
Iar în bolta catedralei stătea maiestuos
Un Arhanghel de lumină cu un paloș scos,
Iar în șir intrau martirii c’un pocal în mână,
Plin cu lacrimi și cu sânge pe-un pristol să-l pună.
Jertfa lor să fie’n ceruri sfântă mărturie,
C’au trecut în lanț și zeghe prin mucenicie!
Căpitane, Căpitane, nu vă vom uita
Și-om clădi pe jertfa voastră, iarăși Garda ta.
Respect din toata inima pt. eroii si martirii neamului nostru romanesc, a caror cenusa cei mai multi poate dintre noi nu o meritam, insa din cenusa lor cea sfanta va reinvia iarasi acest neam romanesc, mereu manipulat, umlit, dosadit si ingenuncheat cu zecile de ani. Eroii neamului nostru romanesc sunt mai vii ca noi cei ramasi in viata, iar noi oricum candva le vorm urma, pt. ca suflet de roman suntem si ne numim.
1Garda de Fier nu trebuie sa insemne pentru niciun roman adevarat frica si neliniste, si mai ales ignoranta, ci dimpotriva un adevarat respect si mandrie sufleteasca, o legatura sfanta si frateasca care mereu sa ne uneasca in cuget si-n simtiri, adanc si pentru totdeauna. Toti suntem vii numai prin iubire ca acesti martiri si eroi care ne simt, ne vad, ne aud, iar noi credem ca sunt morti si nu mai exista. Nu sunt vii cu adevarat doar cei care isi renega strabunii, eroii, istoria tarii si nu le pasa de jertfa la care au fost supusi Capitanul si camarazii sai…
FII SANATOASA, IUBITA, OCROTITA SI BINECUVANTATA DE BUNUL DUMNE-ZEU, ELIANA POPA, SUFLET MARET SI PUR ROMANESC, IN TOATE CELE ALE VIETII TALE SI PE VECIE. AMIN. – AMS