An nou şi de nădejde plin Ca un arhaic pelerin, Vii prin nămeții de zăpadă Ce cad din cer într’o cascadă, Vii cu tristeți şi bucurii Şi poate n’ai să întârzii Să ni le dai cum ştii!…
UN AN BUN TUTUROR!
Noi te primim cu gând curat Şi suflet cald, neîntinat, Şi’n drumul tău fără popas, Te vom urma din pas în pas, Toți cei săraci şi obidiți Uitați de soartă, oropsiți, Ai vieții troglodiți!…
Aşa ne-au prins toți frații tăi Robi la stăpâni haini şi răi Şi-au stat cu noi şi au plecat Cum ne-au găsit ei ne-au lăsat Al vieții stăvilar frângând Şi’n luptă ei stingheri râzând Cu moartea, rând pe rând…
Dar tu să nu fii întristat Căci de ne vii cu gând curat De tine soarta ne legăm Şi munca noastră ți ‘nchinăm Iar când va fi în spre sfârşit Să pleci la fel cum ai venit, An nou, întinerit!…
Leonte DUMITRESCU
Din antologia de versuri legionare “DE ICI, DE COLO…” (vol. III).
Ed. “Libertatea”, Jacksonville, 2018
Nici un fulg de-omăt prin aer.
Plopii, caier lângă caier
Albi se ‘nşiruie departe
Ca ‘ntr’o zugrăvire ‘n carte.
Noi, mai mici decât acum
Ne luam în jos pe drum
Şi ‘ncepeam de la bunicul
Urătura cu voinicul
Ce mâna la fel ca noi
Plug cu doisprezece boi.
Şi când stelele dintâi
Înfloreau ca ‘ntr’un gutâi,
Hei, cu biciul de mătasă
O ‘ndesam mai înspre casă
Căci intra cu urşii ‘n sat
Noaptea ‘n vuiet de urat.
Stelele sunau şi ele
Prinse sus ca de podele
De cădeau peste pământ
Clinchețele de argint.
„S’a sculat mai an Bădica Trăian Ş-a încălecat Pe-un cal Cu numele de Graur Cu şaua de aur Cu frâul de mătase
Cât viţa de groase
Şi’n scări s’a ridicat
Peste câmpuri s’a uitat Ca s’aleagă loc curat
De arat şi semănat Şi curând s’a apucat Câmpu’ neted de arat În lungiş şi’n curmeziş S’a apucat într’o Joi C’un plug cu doisprezece Boi bourei În coadă codălbei În frunte ţintăţei.”
La cumpăna dintre ani, se cuvine să arătăm palmaresul și să sperăm în mai bine pentru Noul An…
Câteva evenimente de interes au survenit până acum în România anului 2014, evenimente care se detașează din ritualul cu care am fost deja obișnuiți în ultimii 25 de ani. Senzația de speranță în mai bine, în adjudecarea dreptății și schimbarea morală prin alegerea lui Klaus Iohannis în funcția de Președinte al României, dovedește multă maturitate din partea alegătorilor, ea reprezentând un prim pas în mersul spre bine de care avem atâta nevoie. Țara a fost văduvită în ultimul sfert de veac de binele pentru care atâția tineri s’au jertfit.
Întotdeauna a existat o suprastructură care, din unghere misteroase, i-a ocrotit pe sângeroșii călăi ai poporului nostru, o suprastructură invizibilă, rămășiță a vechii puteri care a făcut atâta rău Țării. Proteguitorii acestei structuri sunt depășiți de limitele fizice ale vârstei, iar un eșalon de rezervă al ei, sperăm că nu mai există.
Satisfacția că după 25 de ani putem să respirăm liber, e comparabilă poate doar cu aceea care a cuprins populația în 1989 când a sperat cu sinceritate în alungarea și prăbușirea totală a comunismului atât de dăunător. De aceea, Președintele a reparat o greșeală care se cerea reparată, o restituire morală necesară prin decorarea unuia dintre supraviețuitorii sistemului carceral comunist în persoana D-lui Octavian Bjoga, președintele Asociației Foștilor Deținuți Politici din România (A.F.D.P.R), și prin aceasta, a tuturor celor ce au avut de suferit. Prin acest fapt, Președintele a scutit victimele care au îndurat suplicii nenumărate în lungii ani de închisoare, recunoscându-le suferința trăită. Avem speranța că torționarii care se mai află în viață vor fi trași la răspundere și cerem condamnarea oficială a comunismului, a tuturor celor care l-au propagat și au instigat zecile și sutele de mii de arestări. Și, mai sperăm că dezastrul care a ruinat țara în ultimul sfert de veac și făptuitorii acestui dezastru, vor fi la rândul lor investigați și puși în fața tribunalelor, pentru a da socoteală!
În al doilea rând, prin faptul că au fost vizitați doi copii ai căror părinți sunt la muncă în afara țării, Președintele recunoaște eșecul guvernelor anterioare care nu au reușit să asigure locuri de muncă populației, mare parte fiind nevoită să se împrăștie în alte țări pentru a suplini necesitățile de trai ale familiilor lor.
Recunoașterea, sperăm că este și ea un prim pas în rezolvarea acestei probleme stringente pe plan intern, noul conducător al țării urmând a-și concentra toate eforturile în direcția cea bună, înconjurat de speranța întregului popor.
Cât adevăr va constitui această speranță, rămâne de văzut în viitor, când măsurile de redresare vor căpăta contur. Altfel, dacă se va neglija ca și până acum acest aspect, poporul se va vedea odată în plus înșelat în așteptările lui de mai bine, iar omul ales, un fiasco în plus, adăugat listei celor ce ne-au înșelat orice rază de speranță de-a lungul ultimilor 25 de ani.
Mâine anul se ‘noieşte Pluguşorul se porneşte, Pluguşor cu şase boi, Pluguşor mânat de noi.
Boii, boii din’nainte Cu corniţe poleite. Boii, boii din mijloc Cu corniţele de foc.
Boii, boii dela roată, Cu corniţele de piatră; Uraţi, flăcăi, mânaţi, măi, Uraţi, flăcăi, mânaţi, măi.
P L U G U Ş O R Mâine anul se’noieşte, Dă-i Domnului, Doamne, Pluguşorul se porneşte, Dă-i Domnului, Doamne. Şi’ncepem a colinda, Pe la case a ura: Câte flori sunt în livadă Zile bune să vă vadă! Câţi carbuni sunt în cuptor Tot atâţia ani cu spor! Şi să fie cu belşug Pentru brazda de sub plug! La mulţi ani cu sănătate Şi s’aveţi noroc la toate! (more…)
“Roşie ne este steaua, / Noi strângem mereu cureaua”…
♦Pentru nostalgici, dar şi pentru ceilalţi care au uitat♦ Fragmente din câteva “pluguşoare” comuniste, care de obicei erau multiplicate până la sațietate în speluncile partidului şi în ziarele de partid, pe vremea când Sfintele Sărbători ale Crăciunului şi Anului Nou se numeau “sărbătorile de iarnă”, cu alde Moş Gerilă & Co.
“…Unde bate inima ţării, fierbinte, Şi unde drumul timpului duce’nainte. La Comitetul Central comuniştii gîndesc La binele tău, popor românesc. Şi prin sufletul nostru de copii limpede trece Lumina înaltă a Congresului zece… Mîine vom creşte, Vom fi în muncă eroi, Cu minţi luminate şi cugetul stăpîn Pentru etapele comuniste de mîine, Aşa precum ne creşte partidul nostru comunist român. ………………………………………………………………………………….. Ş’acum, copiilor cu suflet de văpaie, Urăm tovarăşului Ceauşescu Nicolaie, Din inimi către inima lui dreaptă, Să ne ridice treaptă după treaptă Spre comunism, spre visul mult rîvnit. Şi sărutaţi-l că-i bărbat cinstit… Biografia noastră şi a lui Se împletesc în cugetul Partidului…” (more…)
Aho, aho, boieri mari Cinstiţilor gospodari, Odihniţi, ori vă trudiţi Ori cu somnul ne-amăgiţi Ori plugăraşi nu doriţi De vă cam posomorâţi!? ………………………………… Daţi perdelele la o parte De-ascultaţi şi-a noastre şoapte, Apropiaţi-vă de perdele Şi ascultaţi vorbele mele. C’am venit să mai urăm Nu parale s’adunăm Ci obiceiul strămoşesc Cu sfinţenie să-l păstrăm! Viorele, clopoţei, Trageţi hora măi flăcăi (hăi! hăi!)
…………………………………. (more…)
“Ca piatra de tare, Române, să-ţi fie / Călcâiul, pe toată omida din glie…”
Sorcova vesela, măi frate Române, Ce sameni de veacuri ogorul cu grâne, Pe unde tot ară cu plugul voinicii, Să aibă de toate, la târg, veneticii!
Ca piatra de tare, Române, să-ţi fie Călcâiul, pe toată omida din glie, Când ea, pâinea albă, ţi-o fură din spice Şi Neamul ţi-l bate cu-a foametei bice!…
Ca stânca, Române, să-ţi fie şi pieptul, In luptă cu-aceia ce vor să-ţi ia dreptul, Sau brazda străbună cu Vornici în ea, Când toţi veneticii ar vrea să ţi-o ia!… (more…)
O, Neamul meu cu plânsu ‘n gene şi vatra plină de suspine, – Ceas mare, din eternitate, adânc azi bate pentru tine; E poate ceasul cel mare prin care ţi-a fost dat să treci, – Cu el venind: ori înălţarea, ori doborîrea ta pe veci!… Amar de vremi, tu, Neam Român, Ai încălzit năpârci la sân, Şi n’ai ştiut că şerpii veniţi, încolăcindu-se pe tine, Pe nesimţite – drept răsplată – ţi-or suge sângele din vine, Şi’n ziua istovirii tale, – când ei vor fi puternici foarte, Să-ţi curme răsuflarea toată, pe veci să te cufunde’n moarte!… Azi te-ai trezit, dar ai în faţă Un mare şi cumplit balaur Ce vrea pieirea ta din viaţă, – El stând pe-al ţării tale aur!… Asemeni smeului din basme, – ca din a vijeliei surle, Balaurul ce te pândeşte, azi a ‘nceput grozav să urle, Să nu te mişti din amorţirea în care-i place să te vadă, Ca, astfel, bestia să ‘nghită cât mai uşor plăcuta-i pradă!… (more…)
