Mă înduioșez de câte ori amintesc aceste cuvinte dumnezeiești, rostite în miez de noapte sfântă.
Astăzi însă, aceste timpuri zbuciumate și tulburi, tainicul lor înțeles, parcă este mai adânc, mai simbolic.
Lumina învierii, cu aripi dumnezeiești, străbate vămile nepătrunse ale întunericului.
După mii de ani, menirea împovărată de sarcina păcatului original, își găsește limanul mântuirii, în învierea celui crucificat.
S’a depănat firul veacurilor prin negura păcatului de la cel dintâi Adam până la plinirea vremii când al doilea Adam a șters zapisul greșelilor.
Crucificarea lui Hristos și învierea Lui, sunt porțile prin care ne-a slobozit de blestemul păcatului.
Învierea lui Hristos este un popas în miez de noapte, este trecere din moarte la viață și de pre pământ la cer, dar mai este și curmarea durerilor și sângelui de pe calvar.
Ion Moța împreună cu surorile Căpitanului, Silvia Codreanu (în centrul fotografiei) și Iridenta Codreanu, devenitã prin căsnicia cu Ion Moța Iridenta Moța (Huși, începutul anilor ’20)
“Năzuim spre o lume creştină, arzând în flacăra credinţei şi a iubirii, urmând patimile şi martiriul, preamărind Învierea, Schimbarea la faţă şi Înălţarea – Valeriu Gafencu“
“Valeriu era deasupra înţelegerii. Simpla lui prezenţă, simpla lui apariţie – spuneau băieţii care au stat cu el în celulă – aducea linişte sufletească, pacea inimii şi pacea minţii şi năştea în suflet devotamentul pentru el. Toţi care au stat cu el în celulă i-au fost devotaţi. Adică îţi chema dragostea pentru el prin dragostea lui pentru tine. Nu am nicio îndoială că este un sfânt.”
In prima secvență, de la stânga la dreapta: Nicolae Niță, Valentin Cantor, Alexandru Ronnett, Puiu Teodosiu și Adrian Antonescu; a doua secvență, tot de la stânga: Pr. Harrold Mack, subsemnatul, Radu Budișteanu și Aurel Ionescu (Mittersill, Austria, 1987)
