La Monumentul Eroilor Ion Moța și Vasile Marin de la Majadahonda, Spania, vizitat câteva săptămâni în urmă, am întâlnit un tablou jalnic și greu de descris: grupuri de tineri care se adună aici în mod regulat, consumă alcool, ascultă muzică și tulbură întreaga atmosferă a celor ce vin să se reculeagă în liniște la locul supremei jertfe a celor doi Români. Un tablou sumbru care ne lasă un gust amar și ne întristează peste măsură!… Sunt probabil aceiași tineri care-și pun “semnătura” pe arcadele monumentului, cu slogane progresiste imunde și pline de ură învățate la școala europeană de azi, unde Istoria distorsionată de orice Adevăr este la propriu asasinată de niște imberbi ai momentului! Vae victis!
În imagine: inimoșii legionari din Brănești (Dâmbovița), care au lucrat împreună monumentul de față (cca. 1936). În mijloc, șeful cuibului, I. Ionescu, din a cărui inițiativă s’a realizat frumoasa lucrare, recunoștință pentru jertfa eroilor căzuți în tranșeele de luptă întru apărarea Neamului Românesc…
Reprezentare via IA a bisericii “Arhanghelul Mihail” din Rădăuți construită de legionari în anul 1936, în plin centrul orașului. Demolată de comuniști în anul 1961, posibil chiar la 12 Iulie, ora 11, după cum rezultă dintr’o însemnare, pentru a face loc primelor cvartaluri de locuințe construite în Rădăuți. Fapta mârșavă încheie un alt capitol tragic din istoria orașului, despuiat de majestuoasa lucrare înfăptuită cu atâta trudă și dragoste creștinească de brațele tineretului constructiv. Zeci de monumente de pe raza județului – de altfel – vor avea parte la rândul lor de același tratament extinctiv.
Mă înduioșez de câte ori amintesc aceste cuvinte dumnezeiești, rostite în miez de noapte sfântă.
Astăzi însă, aceste timpuri zbuciumate și tulburi, tainicul lor înțeles, parcă este mai adânc, mai simbolic.
Lumina învierii, cu aripi dumnezeiești, străbate vămile nepătrunse ale întunericului.
După mii de ani, menirea împovărată de sarcina păcatului original, își găsește limanul mântuirii, în învierea celui crucificat.
S’a depănat firul veacurilor prin negura păcatului de la cel dintâi Adam până la plinirea vremii când al doilea Adam a șters zapisul greșelilor.
Crucificarea lui Hristos și învierea Lui, sunt porțile prin care ne-a slobozit de blestemul păcatului.
Învierea lui Hristos este un popas în miez de noapte, este trecere din moarte la viață și de pre pământ la cer, dar mai este și curmarea durerilor și sângelui de pe calvar.
