Garda de Fier

Nu găsesc nimic mai interesant, în ordinea realităţilor umane, decât actul creaţiei. Tot ce se leagă de această creaţie omenească — laboratorul, şantierul, masa de scris, atelierul, obiceiurile sau ritualurile creatorului — mă interesează până la obsesie. Poate răzbate şi aici străvechea curiozitate a cercetătorului pentru taina de nepătruns a Naturii, uimirea fața de nesfârșitele ei forţe de creaţie. Căci, întocmai după cum ne fascinează în Natură misterul acestei zămisliri neodihnite — mă încântă în viața omului, înainte de toate, eforturile sale creatoare: geniul, munca, deznădejdea, drama creaţiei.

Lucian Blaga locuieşte spre marginea oraşului, la pensiunea Bois Fleury, Riedweg 17. Sunt numai copaci bătrâni şi grădini pe aici; iar la câteva zeci de metri în spatele casei, începe pădurea de brazi care acoperă coastele dealului și coboară până jos, pe malul Aarei. Din veranda etajului unde se găsesc cele două camere ale familiei Blaga, se zăreşte, în dimineţile frumoase, Jungfrau. Privirea se aşază peste acoperişurile roşii ale caselor invadate de grădini. Totul se caţără, aici, la Berna: iedera, trandafirii, arbuştii. Şi atunci cînd plantele nu se mai pot înălţa pe ziduri sau pe copaci — bernezii le ridică, în glastre, cat mai sus. Balcoanele şi ferestrele sunt încărcate cu muşcate roşii…

APĂSAȚI PE IMAGINE SAU ACCESAȚI LINKUL AICI PDF

— Frunză galbenă de vrej,
ce viermi te mănâncă? 
— Sus pe măguri, către Dej, 
jalea e adâncă.

— Râule, de ce-ți zbârlești
coama nărăvașă? 
— Numai stârvuri rumânești
Someșu-l îngroașă. 

— Codrule dinspre Abrud, 
de ce plângi sub zloată?
— Parcă iar și iar aud 
oasele pe roată. 

— Vântule de ce tot sui 
lacrimi pe obcine? 
— De oftatul moțului
temnițele-s pline. 

— Veacule de plumb ursuz, 
de ce stai la pândâ? 
— Înc’o cruce ți-am adus, 
pentru grea osândă…

— Neamule, de ce tresari,
grindina când bate?
— Stau gemând pe piscuri tari 
și aștept dreptate.

RADU GYR
„Cetatea Luminii”, Sao Paulo, Brazilia. Anul 1, Nr. 1, August 1954.

Apăsați pe imagine – PDF

Vezi şi: https://www.miscarea.org/a/?p=7455

Aspect de la funerariile Eroilor Ion Moța și Vasile Marin, București, 1937.

Cuvântarea domnului ministru Ion Victor Vojen, rostită la Roma, cu prilejul comemorării lui Moța și Marin

Domnul I. V. Vojen, ministrul României la Roma, a rostit Luni la postul de radio Roma, următoarea cuvântare care a fost retransmisă de toate posturile italienești de radiodifuziune (Ziarul “Cuvântul”, 17 Ian. 1941):

Călătorul care a cutreierat vreodată țara dintre Carpați și Dunăre, țara Românilor, va fi întâlnit desigur, în marginea drumurilor ce brăzdează câmpurile și dealurile verzi cruci vechi de lemn, multe din ele gata să cadă de vremi, cruci pe care noi, cei de acolo, le chemăm cu frumoasa vorbă „troițe”. Dar va fi văzut călătorul că aceste bătrâne troițe sunt așezate mai ales la răscruce de drumuri. De ce a fost ridicată acolo anume o troiță, puțini mai știu astăzi. Doar câte un bătrân nins de vremi dacă își mai amintește. 

Dar troița de la răscruce care însemnează poate primul semn creștin pe pământul românesc, mai are și altă tălmăcire: răscrucea este un semn al alegerii între drumul binelui și răului. Este un semn al destinului românesc. Căci în istoria lor Românii, ca oricare popor au trebuit deseori să hotărască între drumul greu al destinului lor istoric, drum de sacrificiu, drumul onoarei și credinței și între celălalt plin de riscuri, drumul ușor al compromisurilor, al capului plecat, drumul abdicărilor. 

Legea lui Vexler, o lege criminală îndreptată împotiva culturii române; se (re)instituie cenzura

Legea lui Vexler este o lege liberticidă care va readuce cenzura după 35 de ani de la căderea regimului comunist. Ea va avea ca efect imediat scoaterea din circuitul librăriilor şi bibliotecilor a cel puţin câteva mii de cărţi şi totodată va duce la interzicerea a cca 150 de personalităţi marcante ale culturii naţionale. Vorbim de o serie de aspecte puţin cunoscute publicului larg care corelate cu noile prevederi introduse de PL-x 168/2025 (Proiectul legii lui Vexler) va duce la excluderea din spaţiu public a numeroase personalităţi marcante ale culturii naţionale în frunte cu: Nicolae Iorga, Mihai Eminescu, Octavian Goga, Nicolae Paulescu, Mircea Eliade punând în pericol propăşirea culturală şi spirituală a naţiunii romaneşti dar şi a numeroase minorităţi conlocuitoare. Noile modificări introduse de Silviu Vexler urmăresc să anuleze orice dezbate pe anumite teme de interes cultural şi istoric impunând a priori cercetătorilor şi istoricilor o anumită viziune asupra unor evenimente din istoria recentă a României.

ROMÂNIA ȘI PALESTINA

Ziarul “Buna Vestire”. Anul I, Nr. 125, Joi 29 Iulie 1937

   Proectul britanic pentru împărțirea Palestinei pare că va avea urmări și la noi. Cercurile și presa jidovească au luat, după cum era firesc, imediat poziție împotriva proectului. Iată însă că ziarul «Curentul» pune problema atitudinii României față de proectul împărțirei Palestinei. Argumentarea e următoarea: România fiind o țară cu un foarte mare procent de Evrei, împărțirea Palestinei, ca atare reducerea imigrației, face ca emigrarea jidovilor din România să fie și ea redusă. Ergo, când se va discuta la Liga Națiunilor chestiunea mandatului palestinean n’ar fi oare oportun ca d. Victor Antonescu — care din întâmplare este în acest an raportorul comisiunii mandatelor «să aducă în desbaterea Societății Națiunilor necesitatea unei politici de sprijinire internațională a emigrării evreești, prin crearea unui loc de colonizare?»

   Am subliniat ultimile cuvinte, pentrucă dacă confratele nostru înțelege prin «crearea unui loc de colonizare» un alt loc decât Palestina, atunci problema e cum nu se poate mai bine pusă.

   Într’adevăr toată lumea — antisemită — e de acord în a crede că soluția problemei jidovești, pe plan universal, stă în crearea unui stat național evreu care să cuprindă pe toți Evreii răspândiți astăzi în lume. Ori, din cele circa 14—15 milioane de jidani, câți par a fi pe suprafața pământului, Palestina întreagă n’ar putea cuprinde, în cel mai bun caz, mai mult de 10—15 la sută.


ÎMPĂRȚIREA PALESTINEI

Ziarul “Buna Vestire”. Anul I, Nr. 103, Sâmbătă 3 Iulie 1937

   Iată o problemă a cărei importanță scapă publicului românesc.

   Datele ei le-am mai expus în coloanele acestei rubrici, totuși e bine să le rememorăm.

   În Palestina se dă o luptă pe viață și pe moarte între Arabi — majoritatea populației și stăpânii țării de aproape un mileniu și jumătate și jidani — cu drepturi istorice necontestat anterioare arabilor. Imigrarea masivă jidovească în Palestină a mobilizat în lupta pentru apărarea țării lor nu numai pe arabii palestinieni, ci și conștiința musulmană din întreaga lume.

   Între sionism și islamism Anglia, puterea mandatară, având interese imense în Palestina, pe drumul Indiilor, a oscilat, favorizând totuși până în ultima vreme în mod evident pe Evrei împotriva Arabilor. Dar de un an încoace lucrurile s’au complicat, pe de o parte prin radicalizarea pozițiilor între Arabi și Jidani în Palestina, pe de altă parte prin intervenția Italiei.

   Politica mussoliniană a căutat să lovească Anglia — care încerca s’o strivească — agitând lumea islamică.

JERTFĂ, RUGĂCIUNE, BIRUINȚĂ

Buna Vestire. Anul I, Nr. 177, Joi 30 Septembrie 1937

   Cine a fost de față la marea sărbătoare de Duminecă a putut stoarce lacrimi pentru multe bucurii.

   Jertfă, rugăciune, biruință; cruce, brad și steag triumfător, — ele s’au unit câte trei acum două zile, ca să dea lumei, de pe creste de piatră, o nouă expresie a sufletului legionar.

   Unii vor fi plâns văzând numai pe Ion Moța în apă cu copilul său la piept, alții în fața acelui trunchiu de lemn crescut natural în forma unui dublu M și dăruit de un silvic, căpitanului, un M fatidic, ca un semn al pământului nostru prevestitor de jertfa ce avea să-l încunune de departe cu sângele dela Majadahonda.

Alții se vor fi cutremurat la gândul uriașei încordări de muncă din care a ieșit o nouă înfrângere a pietrei, din partea brațelor acestora care de ani de zile nu mai ostenesc să ridice diguri, să încunune munți cu șosele și marea cu întărituri, să urce căminuri și veacurile să le așeze din nou pe fața mănăstirilor.

   Înfiorați vor fi rămas în sfârșit alții — adică toți — de imensa religiositate cu care toate aceste se săvîrșesc printre legionari, — oamenii aceștia care își poartă — ai zice — trupul pe dinăuntru și sufletul pe dinafară, într’atât de absent le e trupul din toate dorințele lor de viață, într’atât de cuvântător și voinic sufletul cînd vine zi de zi, ceas de ceas, să le ceară încă o încordare.

R E S T I T U I R I :
SELECȚII

Revista “Pământul Strămoșesc”, Anul II, Nr, 2, 15 Ianuarie 1928

Legiunea „ARHANGHELUL MIHAIL” pentru apărarea pământului strămoşesc.

Secţiunea IV-a Internaţională. Subsecţiunea pentru propaganda în străinătate. Sediul Central: IAŞI, Căminul Cultural Creştin (România).

Memoriu informativ asupra raporturilor dintre Românii şi Jidanii din România.

     În urma ultimelor tulburări anti-semite din România, presa jidovească din întreaga lume a deslănțuit o campanie de prigonire în contra Românilor.

     Organizaţia noastră tinerească ţine de a sa datorie ca, prin acest scurt memoriu, să arate organizaţiilor anti-semite din toate țările adevărata situație a Românilor şi a Jidanilor din România. Din cunoaşterea şi examinarea obiectivă a acestei situațiuni, toți oamenii de bine din lume vor putea înțelege şi judeca cauzele conilictelor de azi dintre Români şi Jidani, iar doritorii de pace şi amicii Jidanilor vor putea înțelege modul în care aceste conflicte ar putea fi înlăturate pe viitor.