Garda de Fier

Barack Obama ăsta chiar avea șarm! Mai ales când vorbea de “echitate”, “diversitate” (cu secretara), “integrare” (soția), demolări de statui ale “rasiștilor” albi (alea trase jos cu frânghia – o spunem pentru cei cu mințile mai ample care-și aduc aminte), sau alte bazaconii de importanță… socială.

Acum, ne plângem că nu mai sunt statui în America! Cum adică, nu mai sunt?

Ăsta, Barack, ca să înțelegeți odată și pentru totdeauna, a luat premiul Nobel pentru “eforturi extraordinare”. Reprezintă ceva, nu? Ce-i drept, mult mai complex este Joe Biden^*) care, singur a reușit să se înscrie în tabăra de vară pentru copii din acest an, un fapt la fel de extraordinar care ar merita la rândul lui – sine die – premiul Nobel. Păi, se compară? Ăsta e, într’adevăr, un efort demn de luat în seamă și de apreciat pentru un premiu atât de râvnit. În plus, Joe este singurul care, cu o gândire robustă, clarviziune inconfundabilă, coerență și energie indisputabilă (vezi cazul “Bicicleta” și “Scările, scările dom’ Președinte”), calități morale ireproșabile și educaționale drept cap de familie (cazul “Fiul meu rătăcitor Hunter”), s’a impus pe plan mondial (vezi “Ucraina azi” și “Gaza”) drept conducătorul absolut și desăvârșit al lumii libere.

    Așadar, lăsați micile ranchiune: ăsta merită neapărat să fie reales președinte; are doxă!

    Băgați la tărtăcuță și nu vă mai zgâiți la poză, că vin alegerile și trebuie să-i înălțăm statuie!

5 Iulie 2024

^*)_______
– Candidatul Partidului Democrat la alegerile prezidențiale din acest an.

Sosit din Italia în România pentru un scurt răgaz, mă aflam spre mijlocul lunii Mai în București, într’un Uber obișnuit care să mă transporte la locul destinației ce-o aveam în plan. Într’un fel, șoferul mă ghicise de la’nceput că sunt cumva “străin”, flerul comun atașat profesiei nu putea fi dezmințit nici în cazul de față. Fire naturală (deși puțin reținut), comenta afabil despre greutățile vieții și problemele societății românești în genere, cu reproșuri la adresa conducătorilor politici ai României care “nu se mai satură”.

După mai mulți ani în Anglia unde s’a îndeletnicit cu toate muncile de povară, câștigând cu sudoare fiecare bănuț, omul nostru s’a întors la familie, bucuros că a putut strânge în ani de lacrimi și durere pentru viitorul familiei sale. Arhitect de profesie după cum mi-a mărturisit, a revenit în țară cu speranța că își “salvează familia”, cum și soluționarea ultimelor dividente acumulate. Acum, deși lucra la o firmă de specialitate în domeniul său, pentru a face față nevoilor curente, era silit să se desfășoare peste programul obișnuit într’o nouă meserie, aceea de șofer Uber. Ajunși în fața vechiului Tribunal de pe malul Dâmboviței, îmi șoptește cu voce scăzută: “ – Nu avem Justiție domnule!… Nici un fel de Justiție!… N’avem!…”

RICHMOND, VIRGINIA, UN ORAȘ DESPUIAT DE ISTORIE…

Oare ce s’ar întâmpla dacă Statuia Aviatorilor, Arcul de Triumf, statuile lui Mihai Viteazul, Cuza, Kogălniceanu, Eminescu sau Spiru Haret din București vor fi distruse, așa cum s’a petrecut în ultimii ani în Richmond, fosta capitală a Statelor Confederate, unde toate monumentele au fost puse la pământ? Ce răspuns veți avea la smârcurile de iarbă decrelată ce vor acoperi locul acestor monumente de valoare inestimabilă, martore în timp ale istoriei? Cum veți caracteriza un act atât de barbar și primitiv al unei minorități care v’ar distruge cultura și istoria prin forța intimidării și mijloace primitive care pur și simplu nu pot fi descrise? Cum? Ce atitudine veți lua în fața unei alternative atât de monstruoase?
Poate că povestea de față va fi o lecție bună pentru unii și sperăm că vor putea învăța ceva din ea…
Este povestea tragică a orașului Richmond și, cu siguranță, nimeni nu vrea ca ea să se repete și să devină povestea orașelor lor…
Dar povestea orașului Richmond nu este doar una singulară, a ceea ce s’a întâmplat într’un singur oraș din America; este o poveste multiplicată la scară națională, în alte orașe, sate și așa mai departe, cimitire sau locuri în care zeci de mii de simboluri sudice au fost distruse și profanate de mișcarea de stânga atee care a făcut atâtea nenorociri în ultimul timp.
De aceea, mai mult ca oricând, nu lăsați ca moștenirea strămoșilor să fie distrusă și terfelită de progresismul actual! Pentru că, dacă nu vom fi apărătorii valorilor moștenite de la strămoșii noștri, ne vom trezi într’un uriaș hău al istoriei, într’un gol care ne va înconjura conștiința, dezbrăcați și de Adevăr, dar și de Libertate…

What do you think it would happen if the Statue of Aviators, the Arc de Triomphe, the statues of Michael the Brave, Cuza, Kogalniceanu, Eminescu or Spiru Haret in Bucharest were destroyed, as it has happened in recent years in Richmond, the former capital of the Confederate States, where all the monuments have been thrown to the ground? What would you say and how would you react to see that bushes and grass replaced these monuments of inestimable value representing a valuable page of past history? What’s the answer that you’ll would have? How would you characterize such a barbaric and primitive act of a minority that destroys your culture and history through the force of intimidation and all uncivilized means that simply cannot be described? How? What attitude will you take in the face of such a monstrous alternative?

Perhaps this will be a good lesson for some and hopefully they will be able to learn something from it…

It is the tragic story of the city of Richmond; certainly, no one wants this story to repeat itself and become the story of their cities…

But the story of the city of Richmond is not just a singular story of what happened in just one city in America; it is a story multiplied on a national scale, in other cities, villages, and so on, cemeteries or places where tens of thousands of southern symbols were destroyed and desecrated by the atheist left movement that caused so many horrors lately.

Therefore, do not let the legacy of our ancestors be desecrated and destroyed by the current progressivism! Because if we will not be the defenders of values inherited from our ancestors, we will wake up in a huge void of history, in a void that will surround our consciousness, without Truth, but also without Freedom…

In spite of the repeated surveys that shows that the majority of Virginia’s population opposed the destruction of monuments in no less than nine (9) referendums (citizens overwhelmingly voting to maintain Confederate memorials from the state of Virginia and its capital, Richmond), the people from the leadership (elected to supervise and defend the well being of the city), they had changed all of a sudden their opinion in favor of the so called new „social justice”. Encouraged by the few hundred extremist vandals and anarchists, the city’s leadership gave shamelessly rein free to the lawlessness and acts of desecration, final scenario of the destruction of Confederate monuments. We remind only in parenthesis that the proportion of whites in the state of Virginia is approx. 64.95 %, while African Americans (the black people) constitute about 19.01 %, as shown by recent statistics concerning the state of Virginia (2022), the rest being a conglomerate of other races: hispanics, latins and asians.

For the city of Richmond that we are mentioning, the latest demographic data indicate that the proportion of whites is 57%, compared to that of blacks representing approx. 28%, the rest representing other races.

I’ve written before about the frenzy of destroying Confederate monuments in our city of Jacksonville and beyond. Many didn’t understand anything of what was described, like the “natives” here, more interested in gorging the food and scheduling barbecues in their spare time at the end of the week. And yet, it would perhaps be unfair to make such a categorization, most of them are simply afraid, horrified of the new political conditions and the dictatorial methods of the Bolshevik state apparatus that leads us. The respect owed to the ancestors is now on hold, for better times…

A true state terrorism wreaks havoc on the lands of America, a kind of disguised Stalinism, said to be “for the maintenance of democracy”. A kind of 1948 back in Romania, when the new communist society was being consolidated, and people were hunted down and thrown into prisons without fault. This, for those who remember!

In a prison in our nation’s capital, Washington, thousands of political prisoners have taken the place of ordinary criminals, released for pretexts or false reasons in the name of equity. It’s not just simple crooks, to whom the regime grants the amnesty; among them are many bank robbers with previous antecedents (some of them extremely dangerous), etc.

We say it only in passing, because in the last 3 years the judges have multiplied at a considerable rate, less by merit, but much more by the care and grace of the power that leads us with the totalitarian communistic and strong fist! A gear of the false justice to to be able to pronounce the sentences!

Vă las în valea acestei stinse plângeri
Orice sfârșit vestește-un început,-
Mă duc eu primul, sunt mai priceput,
Să pun din vreme șeile pe îngeri.

Zvântați cu zâmbet aripile plânse,
V-aștept la grajdurile de zmarald,-
Nu vă grăbiți, d’abia-i amiaz și cald
Și eu v-aștept și chingile sunt strânse.

Când veți veni ‘n amurg sub înserare,
Vom călări frumoși prin elizeu,
În cavalcadă, pân ‘la Dumnezeu
Descălecând la tronu-i, la picioare.

Născut la 16 Martie 1914 în com. Ceica, județul Bihor. Fondator al revistei “Străjerul” apărută la Oradea în cursul anilor 1935-1936 (împreună cu decemvirul Iosif Bozântan, asasinat la 29-30 Noembrie 1938 în pădurea Tâncăbești alături de Corneliu Zelea Codreanu și alți conducători legionari).

Arestat împreună cu alte mii de legionari după instalarea dictaturii carliste la putere și instaurarea regimului de teroare și prigonire a Mișcării Legionare, reușește să scape din marele pogrom abătut asupra Legiunii la 21-22 Septembrie 1939 și să se elibereze din închisorile “regale” în anul 1940, odată cu victorioasa revoluție legionară și alungarea regelui trădător Carol al II-lea dela conducere.

Fost Prefect al jud. Fălciu (cu capitala la Huși) în cadrul Statului Național-Legionar. După rebeliunea antonesciană dela 21-23 Ianuarie 1941, este urmărit continuu de agenții Siguranței pentru a fi arestat, însă odată cu începerea “Războiului Sfânt” din Răsărit pentru recucerirea provinciilor românești Basarabia și Bucovina, participă în prima linie la luptele împotriva forțelor bolșevice, ca dealtfel majoritatea legionarilor trimiși să se “reabiliteze post-mortem” din ordinul gen. Antonescu.

Am mai scris în alte rânduri despre mania distrugerii monumentelor confederate din orașul nostru, Jacksonville, și nu numai. Mulți n’au înțeles mai nimic din cele descrise, cum nici “băștinașii” de pe-aici, interesați mai mult de îngurgitarea hrănii și programarea chermezelor în timpul liber din uichend. Și totuși, ar fi poate nedrept să facem o astfel de catalogare, mare parte dintre ei sunt pur și simplu timorați, înfricoșați de noile stări politice și metodele dictatoriale ale aparatului statal bolșevic care ne conduce. Respectul datorat strămoșilor a intrat de-acum pe linie moartă, în așteptarea unor vremuri mai bune…
Un adevărat terorism de stat face ravagii pe meleagurile Americii, un fel de stalinism disimulat, zice-se a fi “pentru menținerea democrației”. Un fel de 1948 la noi în România, când se consolida noua societate comunistă, iar oamenii erau vânați și aruncați în închisori fără vină; asta, pentru cei care-și aduc aminte!
Într’o închisoare din capitala țării noastre, Washington, mii de deținuți politici au luat locul infractorilor de rând, eliberați din motive de… echitate. Nu sunt doar niscai simpli borfași, cărora regimul le face amnistierea; din rândul lor fac parte spărgători de bănci cu antecedente în trecut (unele dintre acestea deosebit de grave), etc.
O spunem doar în treacăt, pentru că în ultimii 3 ani judecătorii s’au înmulțit într’un ritm considerabil, mai puțin pe merite, și mult mai mult prin grija și grația puterii care ne conduce cu mână forte! Un angrenaj al falsei justiții care să proclame sentințe!
Nu mai insist! Pentru cei intrați deja în amnezie, rândurile mele ar părea nelalocul lor! Așa o fi!…
Tocăm spațiul (și nu e bine), chiar dacă s’ar merita comentate multe episoade de inechitate care se înregistrează zilnic împotriva oamenilor de rând, mai conservatori sau clarvăzători ai păstrării Constituției noastre sacre.

Dahlonega este locul primei mari goane a aurului din Statele Unite. În apropierea acestei localități din nord-vestul Georgiei, în 1828, cu douăzeci de ani înaintea goanei după aur din California, minerii au folosit o varietate de tehnici pentru a extrage aurul din munți. La început, aceștia puteau pur și simplu să culeagă pepite din pâraie, dar pe măsură ce aurul devenea mai rar, stilul de exploatare a fost schimbat. S’a început săpatul în stâncă, dar debitul de muncă era uriaș față de profitul dorit, ceea ce a dus la abandonarea minei.

După 75 de ani, în jurul anului 1880, mina a fost cumpărată de o familie din Kentucky, iar după câțiva ani de teste, s’a determinat că există vene de cuarț care conțin aur. Majoritatea nervurilor de cuarț care conțineau aur aveau o grosime medie de aproximativ 15 cm., altele ajungând până la grosimea de 30 cm. Zona în care mai multe vene extrem de mari “curgeau” împreună, formând o singură venă uriașă, a rămas până astăzi cunoscută ca una cu cele mai mari filoane de cuarț descoperite în lume care conțin aur. Imensul sistem de vene se îndrepta în jos, la un unghi de 45 de grade, apoi tot mai adânc sub pământ, ajungând sub pânza freatică.