Garda de Fier

Înaintea lui Hristos prin colinde se cânta soarele. Cu timpul, colindele s’au adresat și ființelor: colind de fată mare, de fecior, de păstor. 

Colindele care se cântă la Crăciun sunt colinde creștine și românești, intrând în rândul obiceiurilor noastre. În aceste colinde, Românii au îmbrățișat cu gingășie deosebită pe Iisus pruncul, așezându-l în mediul de păstori și de plugari: în ieslea boilor care „aburesc de încălzesc și durerile îmblânzesc”, sau în „legănaș de păltinaș”, chemând în ajutor și puterile naturii: „vântul dulce tragănă, pruncul de mi-l leagănă, ploaia caldă dalb îl scaldă”. 

Plugușorul este un obicei vechi moștenit de la Romani, în amintirea serbărilor ce se dădeau în cinstea zeiței Ceres (zeița semănăturilor), la începutul anului, care la Romani era la 1 Martie. Datina a rămas se ține tot la începutul anului (la 1 Ianuarie). În multe plugușoare se vorbește de „bădica Traian”. Obiceiul e curat românesc, pomenitor de datini străbune. 

Semănatul și Sorcova au acelaș înțeles. Aceste obiceiuri trebuie păstrate ca o comoară prețioasă a poporului nostru.

NAȘTEREA DOMNULUI IISUS CHRISTOS!

SĂRBĂTORI FERICITE! LA MULȚI ANI!

Oaspeţi cu azur în gene şi zăpadă sub opinci
Se iviră la fereastră cu colinde şi tilinci.

Fraged cântec şi subţire – înfloriri de ghiocei –
Umbre mari ţineau isonul tăinuite după ei.

Îmi părea că’n zvon de aripi şi miros de tămâier
În colindă mi se’ngână pui de om cu pui de cer.

Şi cântară şi urară şi plecară ca un dor,
Strălucea un puf de înger, risipit pe urma lor.

Şi era o pace albă ca zăpada şi era
O sfieală, ce din stele până’n inimi tremura.

Bacii lepădară grija, astăzi lupii ţin ajun:
Porumbeii nu visează vânt de uliu căpcăun.

Şi zăvozii din ogradă să mai lărmuie se tem,
Boii rumegă cu botu’n ieslea de la Betleem.

Aţinteşte-ţi lung urechea ca s’auzi bătrân pământ:
Sus, în leagăn prins de stele, gângureşte Pruncul sfânt!

Nichifor Crainic

Vezi și: Moș Ajunul

Răsună blând spre seară
Al clopotelor cânt,
Căci vine, vine iară
Cristos pe-acest pământ.

La ori şi care casă
S’aud colindători.
Cântarea lor frumoasă
Răsună până ’n zori.

Sculați, copii, degrabă
Şi’n calea lui cântați!
Cu cei buni e Domnul,
Sculați, copii, sculați!

Au venit în bătătură
Pe sub viscol şi ninsoare
Îngerii de peste zare
Şi tot freamătă din gură;

“Colo ‘n staulul sărac
Într’o iesle’n Viclein
S’a născut pruncul divin
Domnul cel de peste veac.

Neamuri glăsuiți în cor
Trâmbițați, sunați din goarne
Că azi s’a întrupat în carne
Regele Veciilor”.

Lerui ler, hai să umblăm
Pe la case de creştin
Să vestim pe cel divin –
Lerui-ler să colindăm.

Petre Paulescu

Lerui-Ler cu mâini de ghiață,
noaptea ninge flori de nea
Peste cerul frunții mele,
fulguind, colindă-o stea…

Şi în mantie de spumă,
magi cărunți cu-argint în păr,
au pornit în cor de îngeri,
Lerui-Ler, floare de măr.

Lerui-Ler, cântarea sfântă
a’ncetat în zarea ‘naltă.
Trei luceferi lin colindă,
fața lunii, ca pe-o fată…

Horațiu Ionescu

De când Domnu s’a născut
Şi pământul l-a făcut
Şi ceriu l-a ridicat
În patru stâlpi de argint
Și mai mult l-a împobodit:
Tot cu stele mărunțele
Şi’n mijlocul stelelor
Luce luna
Cu lumina,
Soarele,
Cu razele
Ce-am văzut, Doamne, pe-acolo:
Oamenii cei spovediți,
Ca nişte pomi înfloriți.
Oamenii nespovediți,
Ca nişte bufteni pârliți.

Culegere de Florea Florescu