Garda de Fier

Şi se bucură tot satul, / Vin feciori din cătănie, / Sprinten ţârlăie tilinca, / Şi-i atâta veselie…

După plopi cu frunza rară
Îşi desface luna sânul,
Vede-arama numărându-şi
Barbă Putredă, jupânul.

În ajun de miez de noapte
Tremura de chiot hanul,
Din ungherul unei laviţi
Cântă Iepure, ţiganul.

O păreche râde-n umbra
Nucului de la portiţă:
Stă de gât cu-o văduvioară
Pristavelul Niculiţă.

Şi se bucură tot satul,
Vin feciori din cătănie,
Sprinten ţârlăie tilinca,
Şi-i atâta veselie…
Citeşte în continuare →

Trecură peste ţară în timpii dinainte,
Oştiri streine, turcii, tătari, şi morminte
Lăsară aici. Polonii, maghiarii au trecut,
Dar ei atâtea rele în ţara n’au făcut.
Cât fac azi veneticii, neputând să trăiască
În ţara lor şi află în ţara românească
O partie. Căminul li se deschide lor,
Şi patul nunţii dulce, şi casnicul amor,
Şi ei cu îndurare primiţi de slabi români,
Pe ţară şi pe casă se fac aici stăpâni.
De unde-acestă iarbă coruptă şi ingrată
Veni ca să înece o ţară neatârnată
Şi nobila martiră a orpitalităţii?
Dintr-înşii izvorăşte pârâul nedreptăţii,
Corupţii, trădării şi tristei umilinţi.
Vedeţi aceste triste şi palide credinţi.
Ce fac din fiecare să nege ce-i moral
Şi interesul public la acel personal.
Citeşte în continuare →

Rugăciune – Lucrare de Constantin Brâncuş

Marire Tie, Doamne Sfinte,
Ca mi-ai dat viata „o comoara„
Mi-ai dat lumina, mi-ai dat minte
Si toate câte ma’nconjoara.

Sa fiu mereu iubit de Tine
Eu voi munci din rasputere,
Mereu voi face numai bine
Si voi fi numai mângâiere.

Voi înflori prin fapte bune
Asa cum înfloreste marul
Si’n toata vorba mea voi spune
De-a pururi numai adevarul.

Cu toti copiii voi fi frate
Si nu voi sti ce este ura
Spre clevetiri si nedreptate
Eu, Doamne, n’oi deschide gura.

Flamândului s’astâmpar chinul
Voi frânge pâinea mea în doua
Voi fi curat precum e crinul
Scaldat în boabele de roua.

Cu mila inima-mi va bate
Si voi iubi cu mila sfânta
Pe orisicare vietate
Ce’n lumea asta nu cuvânta.

Asa ma leg, cu dor fierbinte,
Sa-mi fie fapta si cuvântul
Si-asa ajuta-mi, Doamne Sfinte,
Cum îmi voi tine legamântul.

Vasile Militaru

“Doctorul fara de arginti” a fost inmormantat

Dr. Mija a fost condus pe ultimul drum...

“Haiducul” din Codrul Fetea, dr. Teofil Mija, a fost condus pe ultimul drum ieri, de la Biserica Greco-Catolica din Brasov. Un Don Quijote al timpurilor noastre – asa cum a fost numit dr. Teofil Mija de catre cei apropiati, a fost condus ieri pe ultimul drum. Ceremonia religioasa a avut loc la Biserica Greco-Catolica, de pe strada Zizinului, la ea participand prieteni, rude, disidenti, detinuti politici, dar si simpatizanti ai miscarii legionare si anticomuniste. Inmormantarea a avut loc la Cimitirul central. “Crescut de Fratia de Cruce” Teofil Mija s-a nascut pe 11 septembrie 1923, la Bratei, judetul Tirnava Mare, actualul judet Sibiu. A absolvit Liceul “Principele Nicolae”, din Sighisoara, iar in 1942 s-a inscris la Facultatea de Medicina din Iasi. Pentru ca a infiintat Centrul de Rezistenta Armata din Codrul Fetea in 1948 a trebuit sa fuga in munti. Arestat in mai 1950, intr-o casa-capcana a Securitatii, a fost condamnat la 14 ani de inchisoare. Din cei 14 ani, 10 i-a petrecut in zarca Aiudului, in a doua celula, pe culoarul din dreapta. Restul pedepsei a ispasit-o la Canal, la Cluj si la Oradea. In inchisoarea din Aiud l-a intalnit pe Nicolae Purcarea, care isi aminteste cu tristete de acele momente. Citeşte în continuare →

In randurile de mai jos, avem o succinta descriere a imprejurarilor care au dus la aparitia “Ziarului de Garda” din Chisinau. Jurnalisti echitabili, legati impreuna pentru triumful Adevarului, au pornit cu aplomb in lupta de izbavire si de trezire a constiintei romanesti in tinuturile dintre Prut si Nistru, dar mai ales in lupta impotriva comunismului cu care era confruntata intreaga Basarabie. Zidurile cenzurii trebuiau sparte; era nevoie de curaj, era momentul de asumare a jertfirii pentru acest triumf. Infruntand toate adversitatile, acesti jurnalisti s’au identificat cauzei romanesti si au demonstrat cu perseverenta de-a lungul anilor ca prin propagarea Adevarului, cumulul mentalitatii oamenilor de a privi lucrurile dinapoia cenzurii fortuite poate fi rectificat si schimbat in bine. Inutil sa mai amintim de rolul pe care l-au avut acesti jurnalisti in imprejurarile revoltei izbucnite in Aprilie 2009, dar suficient sa le admiram curajul pentru Adevar si Dreptate in zilele represiunii turbate care s’a abatut asupra tineretului, cand au expus, cu asumarea suprema a tuturor riscurilor, nedreptatile si inumanitatile inchizitoriale comuniste.
Dar, s’o lasam pe Aneta Grosu sa ne povesteasca despre inceputurile ZdG si oamenii de bine care i-au ajutat pe tinerii jurnalisti de-a lungul timpului pentru a strapunge “zidul de fier” al cenzurii comuniste, adevarati “oameni de aur” care, prin curajul, sprijinul si ajutorul lor nepretuit, au intrat in “cartea de aur” a recunostintei noastre permanente:

Jurnalista Aneta Grosu

Astăzi e o zi în care vreau să vă povestesc despre câţiva oameni din viaţa ZdG…

Era ianuarie, 2004, când o echipă de jurnalişti rămăseseră pe drumuri (în plină guvernare comunistă)… Răspunsuri deloc optimiste, atunci când deschideam uşile unor redacţii. Aşa ne-am zis să experimentăm, fondând un ziar nou. Atunci, probabil, nimeni dintre noi nu ştia cât de mulţi oameni, diferiţi, vom întâlni în cale şi cât de multe situaţii ne vor face să privim lumea cu alţi ochi. Din ianuarie până la 29 iulie 2004, când a apărut nr.1 al ZdG, tot ce a fost mai frumos în viaţa noastră au fost oamenii, toţi diferiţi, pe care i-am întâlnit. Unii au intrat pentru totdeauna în biografia redacţiei, alţii au ieşit, lăsându-ne să înţelegem că, uneori, despărţirile sunt mai sănătoase decât convieţuirile. Citeşte în continuare →

Dr. Teofil Mija, şeful rezistenţei anticomuniste din Codrul Fetea

 Şeful rezistenţei anti-comuniste din Braşov a murit în dimineaţa zilei de 3 august 2010. Un alt simbol al luptei anti-comuniste, dintr-un oraş-martir al României, s-a stins. Potrivit unui comunicat remis redacţiei InfoMondo de Asociaţia foştilor deţinuţi politici Dr. Teofil Mija a încetat din viaţă la vîrsta de 87 de ani. Întreaga viaţă de după 1989 şi-a dedicat-o ajutorării foştilor deţinuţi politici şi bătrînilor cu venituri modeste.

S-a născut la 11 septembrie 1923, la Brătei, judeţul Tîrnava Mare, actual judeţ Sibiu. A absolvit Liceul „Principele Nicolae“ din Sighişoara. În anul 1942 se înscrie la Facultatea de Medicină din Iaşi, dar din cauza războiului, după doi ani, se mută la Facultatea de Medicină de la Cluj.

În anul 1948 fuge în munţi urmărit de Securitate. În 1950 este arestat. La 1 august 1964 este eliberat din penitenciarul Aiud, unde şi-a petrecut zece dintre cei 14 ani de detenţie. Pentru că nu i se permite să termine medicina se înscrie la cursurile fără frecvenţă ale Facultăţii de Biologie.
Citeşte în continuare →

 (21 Iunie 1925 – 29 Iulie 2010)

"Rămân încrezător şi mângâiat, că (tineretul N.N.) va face în aşa fel, ca lupta şi sacrificiile noastre să nu rămână zadarnice".

“Multi dintre românii de azi, se caracterizeaza ca fiind obositi sufleteste, lipsiti de raspundere, preferând compromisul si incorectitudinea.
Frica ne scoate din viata, lasându-ne sa sfârsim macabru. Atâtea fenomene negative din perioada comunista n’au cum sa salveze un popor, caruia i s’a furat revolutia platita cu sangele tineretului dornic de adevarata libertate si demnitate.
Cum sa ne surâda starea de lamentare a unor oameni care nu risca nimic pentru patria lor?…
Raul se manifesta azi, într’un complex unitar, ajungându-se la depasirea limitelor. Primejdia este mortala si istoria în lacrimi!…
Noi nu am avut tinerete dar am înfruntat cu puterile noastre monstrii istoriei, miscându-ne în vremuri de ocupatie si de prigoana, pe traiectoria salvarii valorilor eterne. Am mers pe drumul onoarei dupa exemplul înaintasilor, învatând din sacrificiul elitelor… Lanturile pe care le-am purtat, marturisind un crez, acum s’au facut smarald… Citeşte în continuare →

"Mamã tarã, iartã-ne cã am cutezat sã luptãm si sã murim pentru tine. Putini, foarte putini ne vor întelege, ne vor iubi si vor relua lupta noastrã pierdutã, ca sã meargã spre biruintã" - Ion Gavrilã Ogoranu

,,Va fi altfel în viitor? Într-un viitor apropiat nici într-un caz. Am povestit despre lupta si jertfa unor tineri de acum 50 de ani, dintr-un colt de tarã: Tara Fãgãrasului. Vor fi întelesi de cei din ziua de azi? Asemenea iluzii nu-mi fac. Pentru majoritatea contemporanilor, acestea sînt probleme care nu intereseazã. O stiam de mult. Le-au stiut si cei care au murit luptînd. Acei ce au murit cu cei ce mai trãim îngenunchem în fata vesnicei Românii, rugîndu-ne: Mamã tarã, iartã-ne cã am cutezat sã luptãm si sã murim pentru tine. Putini, foarte putini ne vor întelege, ne vor iubi si vor relua lupta noastrã pierdutã, ca sã meargã spre biruintã”

  Ion Gavrilã Ogoranu

Comemorarea eroilor Rezistentei anticomuniste din Tara Fãgãrasului s-a dessfãsurat în zilele de 24 si 25 iulie 2010 la Mãnãstirea Brânconveanu de la Sâmbãta de Sus. Este al 16-lea an consecutiv în care are loc acest eveniment la Crucea edificatã în memoria luptãtorilor anticomunisti din Tara Fãgãrasului. Citeşte în continuare →

M O N O L O G    S I N I S T R U

"Unde sunteţi acum? Unde v-aţi ascuns? Vă întrebăm noi bandiţii, trădătorii, reacţionarii, contrarevoluţionarii, duşmanii poporului, legionarii, fasciştii, naziştii, antisemiţii, criminalii de război, dezertorii, golanii, huliganii"...

V-aţi trezit într-o zi de toamnă cu ţara vândută şi credeaţi că vi s-a adus libertatea, pacea, fără să bănuiţi că aţi fost demult vânduţi.

Armata Roşie, invadează ţara şi spuneaţi că au venit eliberatorii, prietenii.

Aţi spus că armistiţiul s-a încheiat, dar ofiţerii şi ostaşii români dezarmaţi din ordin (ordinul cui?) erau făcuţi prizonieri deşi nu luptau, şi asemeni unei turme imense 170.000 de oameni erau mânaţi din spate de bâtele mongole crescute în incubator.

Aţi îmbrăcat uniforme străine, împodobiţi cu stele păgâne şi gata îndoctrinaţi v-aţi întors acasă să vă ucideţi fraţii, părinţii şi compatrioţii.  Ati devenit generali, securişti, miliţieni, gardieni caralii şi v-aţi purtat mişeleşte. Citeşte în continuare →