Garda de Fier

Hristos a înviat!

In satele din Sãrand (Muntii Apuseni), se adunã feciorii de Sâmbãta Pastelor, se duc la pãdure dupã butuci, aduc câteva care cu butuci si le descarcã in cimitir. De cu searã, feciorii fac foc in cimitir, care foc nu se stânge in cele trei zile ale Pastelor. Toti oamenii stau afarã, in curtea bisericii, pânã vine preotul, si atunci intrã cu totii in bisericã. Dupã sf. liturghie, se dau «Pasti» (datinã generalã la Românii din Muntenia si Ardeal); cel care ia «Pasti», dã un ou rosu (Sezãtoarea, XVIII, p. 119).
Citeşte în continuare →

Purta coif, azi, poartã cascã...

  S’a oprit din scris si pana.
Toate, de înmãrmurire,
Las’ sa picure din rana
Fiului, dumnezeire.

„Iartã-l Doamne cã nu stie
Ce-a fãcut sau ce doreste,
Azi s ‘a lepãdat de iie
Si-a uitat de pâini si peste.

A uitat sa-si oglindeascã
Ceru’n mila si iertare.
Purta coif, azi, poartã cascã
Si mereu ceva nu are.

Strânge ‘ntruna ca’n blesteme,
Strânge depãsind mãsura,
Si visând tot diademe
A ‘ncurcat mila cu ura.
Citeşte în continuare →

“Chimia este o stiintă grea, nu-i ca fieste ce stiintă”!

  “Numai prin stiintă si credintă România mare va deveni si România tare” G.G. Longinescu

S-a născut la Focsani în anul 1869. A fost profesor secundar la Liceul “Sf. Sava”. Longinescu a functionat, un timp, ca asistent la cursul de chimie neorganică, tinut de doctorul Istrati între anii 1902-1906, calitate în care începe să predea un curs de chimie generală. Felul în care se achita de sarcinile sale didactice îi aduce promovarea în anul 1906 în functia de profesor agregat de chimie neorganică la Universitatea bucuresteană. A lucrat în laboratorul lui Emil Fischer sub îndrumarea cunoscutului savant german W. Traube. Teza sa de doctorat intitulată “Despre acizii aminici din seria alifatică” s-a bucurat de o serioasă apreciere a forurilor stiintifice. G.G. Longinescu a lăsat si o serioasă contributie proprie pe frontul didactic prin cărtile pe care le-a scris, cursuri si manuale. “Cursul metodic de chimie si mineralogie” scris initial de el în colaborare cu Istrati, reeditat si adus la zi, prin neobosita sa grijă, de-a lungul multor editii, a fost unul dintre manualele de căpătâi în didactica chimică românească din scolile secundare. De asemenea, “Cursul de chimie neorganică” predat studentilor din anul întâi al Facultătii de Stiinte din Bucuresti, s-a bucurat de o unanimă si largă apreciere. Citeşte în continuare →

Dimineaţa, mama fãcea o cruce frumoasã pe grâul fiert din ajun...

  Ciresele coapte … Poate nu ar trebui sã spun decât atât: „ciresele coapte”. Gustul cireselor foarte coapte din vremea sfârsitului de scoalã – adio profesori si lectii si griji! – gustul cireselor coapte din Sâmbãta mortilor, nu stiu de ce, dar ciresele coapte din Sâmbata mortilor aveau un gust deosebit, cu totul deosebit, pentru mine era gustul împlinirii depline, concentrând, parcã, în sine, miezul deplin al vietii prezente.
Dimineata, mama fãcea o cruce frumoasã pe grâul fiert din ajun, apoi pleca la bisericã – noi trebuia sã strângem cirese, cât mai multe cirese, sã aibã mama de ajuns de’mpãrtit. In familia noastrã erau multi morti si atunci – ne spuneam – trebuie sã strângem cirese cât mai multe, ne suiam bucurosi în prietenul nostru, ciresul, era o zi deosebitã si mâncam cirese pânã nu mai puteam, gândindu-ne cu poftã la coliva, brânza, colacii si mai ales gogosile ce aveam sã le mâncãm dupã ce femeile vor termina cu’mpartitu’. Citeşte în continuare →

27 Martie, la Biserica «Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel“ din Chişinău.

Un parastas în memoria deputaţilor Sfatului Ţării care, la 27 martie 1918, au votat pentru Unirea Basarabiei cu România a fost oficiat duminică, 27 martie, la Biserica «Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel“ din Chişinău.

Părintele Petru Buburuz, parohul Bisericii «Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel“, a pomenit numele tuturor celor 86 de deputaţi ai Sfatului Ţării care, la 27 martie 1918, au votat pentru Unire. Citeşte în continuare →

  (In memoriam: ing. Ion Graur, farmacist Ion Voinea, av. Constantin Călin, stud. Gheorghe Papanace şi teolog Zaharia Duhul, căzuţi în bombardamentul din lagărul de concentrare Buchenwald (Germania), la 23 August 1944, şi stud. Gigi Bădulescu, mort în acelaş lagăr în 1943)

“Prin Mlaştini şi Furtuni” (coperta volumului)

Ieşi-vor, Doamne, odată din adâncuri
martirii legionari, cu crucile ‘n oblâncuri…

 Şi suflete de piatră
      s’or muia
            şi-or plânge,
la înfricoşetoarea paradă de sânge…

 Vor defila ‘n cătuşi,
      în lanţuri grele,
            – ca un blestem din cer –
cohorte şi drapele
      cu închisori pe umeri,
            cu feţele brăzdate de durere,
cu rănile deschise de puşti mitraliere… 

Va fi atunci
            parada morţii pentru voi,
iar pentru noi,
            – paradă de ‘nviere!…

 Demetrius Leontieş, “Prin Mlaştini şi Furtuni”, Ed. Dacia, 1969, Rio de Janeiro, Brazilia

Ștampila

 Prea Cinstiti Parinti, dragi confrati întru pribegie si exod,
DOAMNELOR si DOMNILOR de ACASÃ SI DE PRETUTINDENI,

În calitate de membru al Asociatiei Institutul Român-Biblioteca Românã din Freiburg, e.V. si din 1963, de sustinãtor activ si desinteresat al acestei ctitorii a exilului combatant anticomunist român, mã adresez si Dumneavoastrã, cu rugãmintea de a Vã alãtura eforturilor ce se întreprind pentru salvgardarea si asigurarea existentei si functionãrii normale a susnumitei institutii.

Biblioteca Românã din Freiburg si-a început existenta la 1 Mai 1949, din initiativa profesorului Virgil Mihãilescu si cu sprijinul intelectualilor de prestigiu, a oamenilor de suflet si combatantilor anticomunisti români din Freiburg, Germania Occidentalã si din cuprinsul a ceea ce s-a chemat Lumea Liberã. Citeşte în continuare →

  CÂNTECE LEGIONARE – NOI COMPLETĂRI

Străbunii mei au fost haiduci cu flinta ‘n spate,
Cari împărţeau săracilor dreptate.
In codrii mari, prin munţi înalţi de piatră,
Cu-amar şi ‘ntemeiară-o nouă vatră.

Si-acolo strânşi la sfat în nopţi cu lună,
Cu sufletul şi inima furtună.
Işi apărau credinţele şi glia
De toţi acei ce le râvneau moşia.

Străbunii mei au fost plugari în timp de pace
Trăind cinstit în casele sărace.
Ei n’au ştiut ce-i ura, ci ‘n iubire
Işi căutau a vieţii mântuire

Tăind în două brazdele, cu plugul,
Strângeau la sânul lor, cu drag, belşugul,
Care rodea în holda aurie,
Pe culmi de deal şi larguri de câmpie.
Citeşte în continuare →