Scrisoare lui Moş Crăciun - Ziarul "Cuvântul"
24 Decembrie 1940
Bucuresti
Prea Stimate Moş Crăciun,
Află că şi eu sunt un sarac şi cuminte copil deci terog din toată inima să treci şi pela mine să-mi aduci ce îti lasă inima.
Iti multumesc foarte mult să ne vedem şi la anul.
Trăiască legiunea şi Căpitanul.
Romalo Leonard
Ion Polizu Nr. 4
Colindători…
"...adă pâine, cât mai multă pâine..."
(o mie nouã sute optzeci şi ceva…)
Moş Crãciune, Moş Crãciune,
Moşul nostru bun şi drag,
te-o lãsa securitatea
sã ne treci al casei prag?
Fii atent, drag Moş Crãciune
când ne spui de Prunc Iisus,
Popa ne-a vorbit de Domnul
şi prin puşcãrii l-au dus.
Am şi eu o rugãminte;
nu îţi cer cãluţ, pãpuşi,
nu îţi cer o jucãrie;
dar când vii din nou, la noi,
bate’ncetişor cãci tata
o sã creadã cã “îl ia”
iar mãmica, sãrãcuţa,
se tot sperie şi ea
Citeşte în continuare →
So sind wir nicht am rechten Ort / Und ziehen unseres Weges weiter fort.
Goethe (“Epiphanias-Fest”)
| Beau si mãnâncã regii magi la casele noastre de tãrani sãraci mãnâncã si beau si beau si mãnâncã mãnâncã si beau de foame si sete foame de arhia cu ochii în grinda |
magilor Mãria Voastrã la tãrani si la boeri cer ce e pe masa cer azi mâine ca ieri ce-ati mâncat ce-ati bãut ce-am mâncat noi cu voi mâncãm de asa oftare HORIA STAMATU |
...CU ACELAŞI ROST MÂRŞAV DE POLIŢIE POLITICĂ...
IN FAPT:
România Mare
Unirea de la 1 decembrie 1918, s-a realizat când românii au ajuns la un nivel social destul de avansat, astfel încât, adevărul istoric a fost cunoscut şi înteles de foarte multă lume. Toate aceste cunoştiinte au dus la perceptia necesitătii Unirii. Unirea s-a datorat şi unei pleade de lideri români de exceptie care şi-au realizat studiile în diferite părti ale Europei şi care au fost capabili să formuleze o cerere de acord şi actiune din partea populatiei. Această Unire i-a luat prin surprindere pe multi, dar mai ales pe cei ce nu doreau Unirea (Austria, Ungaria, Rusia etc). Duşmanii Unirii si implicit ai familiei regale au fost şi comuniştii care până în anul 1945 erau în jur de o mie şi erau formati în primul rând din membrii unor minorităti nationale. Nu am nimic împotriva minoritătilor nationale, dimpotrivă ele aduc un plus de cultură şi stabilitate acolo unde se respectă legea. Această UNIRE de la 1 decembrie 1918 după sute de ani de chinuri şi nedreptăti făcute, atât de străini cât şi de trădătorii români a creat o mobilizare antiromânească fantastică. Citeşte în continuare →
Gen. Ion Antonescu, Conducatorul Statului si Horia Sima, Comandantul Miscarii Legionare trec în revista multimea
Foto: ziarul "Cuvântul"
“Libertatea”, New York, Anul I, Nr. 5, Decembrie 1982
S’au împlinit la 30 Noembrie anul acesta, 44 de ani de la data tristă când fondatorul Legiunii Arhanghelul Mihail, Corneliu Zelea Codreanu, a fost asasinat mişeleşte din ordinul regelui Carol al -II-lea şi a metresei sale, Elena Wolf-Lupescu. El a fost asasinat în noaptea de 29-30 Noembrie 1938, în pădurea Tâncăbeşti din apropierea Bucureştiului, în timp ce era transferat împreună cu alţi legionari de la închisoarea din Râmnicul Sărat spre Jilava.
Reproducem mai jos un articol cu titlul “Ultimul drum” apărut în ziarul UNIVERSUL din data de 3 Decembrie 1940, privitor la reînhumarea Căpitanului şi a celorlalţi 13 legionari asasinaţi odată cu el în noaptea Sf. Andrei. Citeşte în continuare →
Coperta Almanahului “Cuvântul” pe anul 1941
Am în faţă un “reportaj – document” purtând titlul: “Istoria presei legionare româneşti la 1940-1941”, semnat de Tudor Despina şi apărut în “National Magazin” având subtitrarea “cultură şi business românesc” din data de 26 Octombrie a.c.
Un articol destul de lung şi precumpănitor anti-legionar prin natura afirmaţiilor aistorice pe care le răspândeşte împotriva uneia şi aceleiaşi victime: Mişcarea Legionară. Că unor astfel de “reportaje – document” li se permite să apară, sfruntând prin afirmaţiile cele mai semidocte orice suflet cunoscător şi echilibrat, este desigur problema sau “businessul” conducerii magazinului. Ne-am confruntat dintotdeauna cu astfel de trăznăi şi şarade gazetăreşti (e drept, sunt bune şi ele pentru descreţirea frunţii), dar când în pofida oricărui adevăr se compilează şi se răspândesc acuze dintre cele mai răuvoitoare, lipsite de orice fundament şi suport istoric, deja lucrurile se schimbă. În goana după senzaţional, astfel de oameni se fac parteneri într’ale fabulaţiei şi minciunii abjecte. În pofida îndeltnicirii care ar trebui să le facă cinste, astfel de specimene nu vor să dispară din circuit, continuând la nesfârşit seria fanteziilor infantile. Citeşte în continuare →
VASILE PÂRVAN
A vorbi astãzi despre Vasile Pârvan este o datorie pentru cei ce înfruntã lumea si viata prin tãria spiritului lor. Acest om care s’a sfârsit atât de repede a avut totusi tãria de a lãsa o puternicã luminã în urmã. Si dacã existenta sa trupeascã a fost de micã duratã, lumina spiritului sãu va lumina multã vreme viitorul asa cum ea a biruit întunericul trecutului. A prinde întreaga sa fiintã spiritualã, a încerca sã faci accesibilã si altora, este a reda plastic, a sculpta într’un fel figura sa neobisnuitã. A vorbi însã despre Vasile Pârvan este foarte greu; greu pentrucã el nu a trãit vremea, în care sã-si poatã spune ultimul cuvânt, dar mai ales pentrucã a fost un om de-o viatã interioarã, bogatã si puternicã, un suflet de o rarã complexitate.
A fost un suflet de erou entuziast si profund, activ si iluminat, chinuit si dârz; de o dârjenie amarã; asprã, asemãnãtoare tragicilor eroi antici in impresionanta lor luptã cu destinul. In sufletul sãu era o adevãrata gamã de tonuri care se împleteau într’un întreg pe cât de armonios pe atât de viu. Citeşte în continuare →
