Garda de Fier

8 Noembrie - Ziua Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavril

 Cei doi arhangheli, Mihail si Gavriil, de-a lungul istoriei neamului omenesc, s’au aratat de multe ori în viata oamenilor. Sfântul Arhanghel Mihail: prima data când se stie despre el, e atunci când puterile raului, acelui Lucifer care a fost îngerul luminii, mai marele îngerilor din ceruri, i-a venit un gând vrajmas în inima lui, un gând trufas: sa se înalte, sa-si puna scaunul mai presus de scaunul lui Dumnezeu. Ce gând viclean si rau! Si în clipa aceea s’a prabusit.

Si a aparut Sfântul Arhanghel Mihail care a strigat din inaltimile cerului: “Sa stam bine, sa stam cu frica, sa luam aminte!” – cuvinte rostite în mijlocul Sfintei Liturghii…

De atunci, de-a lungul istoriei neamului omenesc, Sfântul Arhanghel Mihail, socotit, cum e cu adevarat, îngerul dreptatii sau al legii dumnezeiesti, s’a aratat de foarte multe ori, în Vechiul Testament si în Noul Testament. Intervine în fata ostirilor dusmanilor, aparând pe cei care cereau lui Dumnezeu ajutor. Sunt multe cazuri de interventii în Vechiul Testament. In Noul Testament, Arhanghelul Mihail apare la Invierea Domnului si el ridica piatra de pe usa mormântului. Si dupa aceea continua sa se arate si sa vesteasca oamenilor voile lui Dumnezeu. Citeşte în continuare →

Coperta volumului: Geo Zlotescu

 Fragmente din vol. “Moldovã tristã” (poeme în prozã / 1939-40) de Ernest Bernea. Col. “Rânduiala”, Buc. 1940 purtând dedicatia: “Lui Virgil Borza si Gh. Nicolicescu” (asasinaţi în lagarul dela Vaslui în Septembrie 1939)

Fratele meu
Fratele meu stã întins pe patul durerii; e un pat dãruit de oameni nu de Dumnezeu. L-am crescut de mic; tot ce l-a atins m’a îndurerat ca pe o mamã. El mã plãteste mergând cu mine si la închisoare.
Il vãd cum îsi duce zilele: fãrã tihnã, fãrã orizont; numai cu lumina nãdejdilor. S’a nãscut sã trãiascã în lipsã, sã nu cunoascã bucuria. Acum merge în necunoscut.
Fratele meu sta închis în lumea durerii; cautã o poartã sã iasã, cautã un loc cu blândete si sprijin. E trist si i-e sete de mai bine. Mã doare suferinţa lui; o simt cucerindu-mi cosul pieptului. Citeşte în continuare →

• Infiinţarea “Frăţiei de Cruce” din Ţara Moţilor
  

• Rezultatul invaziei de Ion Banea (1930)
  

• Comemorarea lui Mihail Eminescu

Gravură de Simion Lefter, ziarul "Buna Vestire", Anul IV, Nr. 13, 22 Sept. 1940

“Buna Vestire“, Anul IV, Seria II, Nr. 13, 22 Sept. 1940

Ofiter curajos, Vasile Diaconescu a înscris pagini de glorie în istoria marelui razboi.

In 1916 este pentru prima data ranit la piciorul drept în cursul unor lupte cu trupele ungare, în regiunea Reghinului din Ardeal. Vindecat, dupa câteva luni este retrimes pe front în Muntii Vrancei, unde într’o lupta disperata cu trupele bavareze, în satul Negãrleste, este împuscat cu un glonte “Dum Dum” în rotula piciorului stang. Rana fiind mare si totodata producându-se si cangrena, i se amputeaza piciorul.

Dupa razboi este numit comandant al cercurilor de recrutare Mizil, Focsani si Soroca pâna în anul 1923, când nemultumit de faptele ce se petreceau în armata, îsi prezinta demisia.

La 1929 este numit inspector la Soc. Invalizilor de Razboiu din Bucuresti, fiind numit apoi director al Caminului de Invalizi de razboi din Buzau în decursul aceluias an. Anul 1933 îl apuca la Buzau, unde, cu ocazia pedepsirei lui Duca, este arestat si trimes la închisoarea centrala din Focsani. Citeşte în continuare →

“Nu vreau sa fug. Impuscati-ma asa”…

Trei inimi de mare curătenie si credintă, trei vointe de fier, trei frunti luminate ca niste catapetesme mănăstiresti!

Incă trei trupuri “frânte si chinuite” puse la temelia României legionare.

Au fost arestati, odată cu ceilalti camarazi ai lor din întreg judetul, în seara zilei de 21. Iacob Soroceanu – de la Marsenita (lângă Noua Sulitã), Teodor Dubovinschi la Câsla-Samiev, Vasile Dobuleac, la Briceni, unde era functionar postal.

Mainile calailor, supuse poruncii miselesti si blestemate, i-au ales pe toti pentru omorîre.

In urma rapoartelor sefilor de judet si de sectie din judet, maiorul Dragulescu, comandantul legiunii de jandarmi din Hotin, a dat ordin asupra capetelor lor: sa fie executati in dimineata zilei de 22, pe la orele 4, simulandu-se fuga de sub escorta, in cele trei puncte principale ale judetului: Noua Sulita, Lipcani, Briceni. Asta cu scopul de a fi vazuti de cat mai multa lume atunci cand vor fi expusi, cu trupurile ciuruite de gloante si cu tabla de “tradator” la capatai. Pentru a ingrozi pe cei care ar mai incerca sa repete pedepsirea calailor neamului si pentru a “pildui”.  Citeşte în continuare →

"Studenţimea legionară s'a aruncat în luptă cu tot elanul tinereţii..."

“Dupa 23 August 1944 aliatii nostri din Rasarit au intrat în tara nu ca prieteni, ci ca jefuitori. Au pus stapânire treptat pe bunuri, pe pamânt si pe sufletele noastre. Comunismul si-a aratat imediat coltii: au început suferintele materiale si morale, iar cu ajutorul tancurilor sovietice comunistii au acaparat toata puterea. În aceasta situatie, Miscarea Legionara n-a putut ramâne indiferenta. Steagul ridicat împotriva comunismului în 1919 a fost reînaltat si lupta cu acest flagel satanic a fost revigorata. Tineretul român a strâns rândurile ca sa apere Neamul si Biserica lui Hristos. Studentimea legionara s-a aruncat si ea în lupta cu tot elanul tineretii. S-au reîntors în tara camarazii din exil, unii parasutati, iar altii strabatând pe jos linia frontului, cale lunga, ca sa ajunga acasa si sa ia parte la rezistenta si lupta anticomunista. Toti împreuna am încercat sa oprim suvoiul comunist care, mai puternic decât noi, s-a revarsat asupra tarii întregi. Dar noi n-am disperat, nu ne-am lasat înfrânti, ne-am opus si am rezistat cu trup si suflet timp de decenii, prin lupta si jertfa, fiindca am crezut neabatut în destinul crestin al neamului nostru. În drumul nostru de rezistenta din 1944-45 pasii ni s-au îndreptat spre dealurile împadurite si spre minunatele plaiuri ale Târnavelor, gasind loc de popas între comuna Noul Sasesc si Agnita, în codrul Fetiei, unde-i asezata si padurea Bergheroaia.  Citeşte în continuare →