Uşor, uşor, să nu te simtă nimeni
Colindatori...
Doamne,
Uşor, uşor, să nu te simtă nimeni.
E seară de tăcere, seară ‘n casă…
Din străşini noaptea de Crăciun se lasă,
Şi nu vorbeşte nimeni.
Doar ochii Tăi, cu liniştea ‘n odaie
Aprind lumina candelii de seară,
Şi-adună blând pe tâmple-o primăvară
De vise mici, rotunde şi bălaie.
O sanie de argint lângă fereastră,
A troenit ninsori de clopoţei…
Şi Tu trecându-ţi mâna peste ei
Imbrobodeşte cu geana Ta albastră…
Şi ‘n cuibul lor de preşuri adormite
Coboară lin al stelelor şirag,
Că mâna Ta întinsă peste prag
A înflorit cu daruri aromite.
D. Ciurezu
