Director: Nicolae Rosu (Anul I, Nr. 1, 17 Dec. 1937)
♦ “DECEMBRIE” (săptămânal de orientare critică, literară si politică). Anul I, Nr. 1, Vineri 17 Decembrie 1937, Bucuresti. Director: Nicolae Rosu. Din motivația si sensul de orientare al revistei exclamat în prima pagină sub titlul “Pentruce, Decembrie?”, ținem să extragem: “Decembrie vrea să fie post-fața lumii vechi. Se încheie o epocă de capitulări lase, de imitații servile si lipsă totală de încredere în sufletul românesc. Decembrie este asadar piatra de hotar. Acei care scriu la această revistă sunt vestitorii lumii noi, crainicii biruințelor de mâine… Îndrumătoare cinstită a destinului, revista Decembrie… va deschide răsăritul lumii noi”. Tot în cadrul angajamentului pe care si-l propune în viitor, publicația condamnă si se delimitează de curentele literare anarhice, precizând că “obârsia acestui val e un parazit străin”, iar “misiunea noastră va fi, la această mare răspântie în viața spirituală românească, de a denunța pseudo-valorile naționale, regizoratele semite si masonice în cultura neamului, tendințele de falsificare a spiritului românesc, si de a extirpa, cu toată energia, infiltrarea străinismului în celulele organice ale națiunii… Vom fi prietenii tuturor acelora, care sunt mai întâi români, si încadrându-se sufletului autohton, nu sfidează nici una din valorile consacrate ale spiritualității noastre: misiunea legendară si eroică, cultura ca expresie a națiunii, ortodoxia în forma si înțelesul ei popular, echilibrul viziunii poetice, expresiunea lucidă si morală” – art. “Frontispiciu”. Semnează în numărul de debut: Nicolae Rosu – “Viclenia politicianismului” si Nicolae Andries – “Istrate Micescu” (două luări de poziție în fața afirmațiilor tendențioase exprimate de Istrate Micescu la adresa celor doi eroi legionari căzuți la Majadahonda, Ionel Moța si Vasile Marin); Anton Balotă – “Profesorul Iorga si Istoria Românilor”; N. Ladmiss Andrescu – “Libertatea în creația artistică” (însemnări dezbătute pe marginea problemei “libertății absolute” de creație vs. a celei “disciplinare”, de “făgăsuire a creației artistice”); Constantin Maican – “Legionari, comanda la mine!” (cuprinzând câteva note din campania de propagandă a Legiunii în zona Lehliu); Ilariu Dobridor – “Preludiu la un proces” (cu accente polemice în privința lui Ion Mihalache si “țărănismului”); Cezar Petrescu – “Toamnă în anul jubiliar” (fragment din romanul 1907, vol. II, “Noi vrem pământ”), iar Nicolae Rosu în “Figuri si fapte revoluționare”, ni-l prezintă pe “Cel mai tânăr viitor dictator: Leon Degrelle” si miscarea “rexistă” din Belgia, curiculum al vieții acestuia, ascensiunea, principiile si doctrina1) pe care o promovează cum si evenimentele politice electorale din această țară în contextul anului 1937. Tot în acest număr, la rubrica de prezentări a revistelor românesti, Teodor Scarlat (T.S.) face un sumar al noii reviste apărute “Sânzana” de sub conducerea scriitorului C-tin Gane, “bogată în material de specialitate”, note de apreciere asupra revistelor de conformație naționalistă între care “Iconar” si “Însemnări Sociologice” dela Cernăuți, “Pagini Literare” din Turda, “Lanuri” din Medias, “Vremea” dela Bucuresti, s.a. Tot Teodor Scarlat, la rubrica de “probleme scriitoricesti”, iscăleste articolul intitulat “Tineri si bătrâni”, în care analizează condiția si raportul dintre scriitorii celor două generații, făcând un apel de ajutor în viitor a tinerilor scriitori. Semnează versuri: Aron Cotrus – “Căpetenie”; Radu Gyr – “Bilanț”; Ion Pillat, trad. din Baudelaire –“Sfârsit de seară”; Ion Th. Ilea – “Răsărit de soare”; N. Crevedia – “Cică e si ea cucoană”. Citeşte în continuare →
