“Ctitorii – pagini de luptă politică și spirituală” Ed. RÂNDUIALA POLITICĂ, 1940
O mișcare de răscruce istorică, așa cum este cea legionară, nu se poate mărgini la o revoluţie a formelor de Stat fiindcă aceasta nu înseamnă revoluţie ci reformă. Legiunea este o grupare revoluționară pentru că merge în inima lucrurilor si preface din temelii. Ea nu schimbă numai formele, numai așezămintele, ci schimbă însăşi firea omului în sensul idealului său.
Legiunea, prin idealul său, prin valorile cari îi conduc destinul încearcă o adâncă prefacere a omului românesc. Ea tinde să împlinească nu numai o evadare a acestui om din biologic in spiritual, dar totodată vrea o depășire istorică, adică această depăşire spirituală să fie o orientare în sensul imperativelor cerute de momentul istoric prezent. Omul legionar este un altfel de a fi, este o făptură nouă care păstrează în sine toate valorile câştigate ale trecutului românesc si duce totodată mai departe, pe căi abia deschise, gândul si fapta a ceea ce stă în puterea sa, dar nu s’a putut realiza încă.
Prin educația legionară sufletul românesc se adânceşte, se prelucrează în ce are el mai de preț pentru a-și căpăta o expresie superioară și definitivă. Orizontul în care se mişcă acest suflet este de o mare întindere și de-o tainică putere de atracție.
Din silă de noi nu mai cresc nici Rovine, Nici Rahove ’nalte și nici Albe Iulii; Bourii s’au stins prin păduri carpatine, Pe cerul valah nu mai lunecă ulii; Iar munților…, parcă și lor li-e rușine Când gem tot mai crunt sub omătul căciulii.
Nemernică ciurdă, slugarnică plebe, Pe toți ne îngroapă ’n țărână lopata; Hei! nu mai sunt Vidre și nu mai sunt Țebe Cu limbă de foc să cutremure gloata? Nici stâncă să tune, nici glas să ne ’ntrebe: No, gata? Iar noi să răspundem: No, gata!
Aspect de la funerariile Eroilor Ion Moța și Vasile Marin, București, 1937.
Cuvântarea domnului ministru Ion Victor Vojen, rostită la Roma, cu prilejul comemorării lui Moța și Marin
Domnul I. V. Vojen, ministrul României la Roma, a rostit Luni la postul de radio Roma, următoarea cuvântare care a fost retransmisă de toate posturile italienești de radiodifuziune (Ziarul “Cuvântul”, 17 Ian. 1941):
Călătorul care a cutreierat vreodată țara dintre Carpați și Dunăre, țara Românilor, va fi întâlnit desigur, în marginea drumurilor ce brăzdează câmpurile și dealurile verzi cruci vechi de lemn, multe din ele gata să cadă de vremi, cruci pe care noi, cei de acolo, le chemăm cu frumoasa vorbă „troițe”. Dar va fi văzut călătorul că aceste bătrâne troițe sunt așezate mai ales la răscruce de drumuri. De ce a fost ridicată acolo anume o troiță, puțini mai știu astăzi. Doar câte un bătrân nins de vremi dacă își mai amintește.
Dar troița de la răscruce care însemnează poate primul semn creștin pe pământul românesc, mai are și altă tălmăcire: răscrucea este un semn al alegerii între drumul binelui și răului. Este un semn al destinului românesc. Căci în istoria lor Românii, ca oricare popor au trebuit deseori să hotărască între drumul greu al destinului lor istoric, drum de sacrificiu, drumul onoarei și credinței și între celălalt plin de riscuri, drumul ușor al compromisurilor, al capului plecat, drumul abdicărilor.
Legea lui Vexler, o lege criminală îndreptată împotiva culturii române; se (re)instituie cenzura
Silviu Vexler
Legea lui Vexler este o lege liberticidă care va readuce cenzura după 35 de ani de la căderea regimului comunist. Ea va avea ca efect imediat scoaterea din circuitul librăriilor şi bibliotecilor a cel puţin câteva mii de cărţi şi totodată va duce la interzicerea a cca 150 de personalităţi marcante ale culturii naţionale. Vorbim de o serie de aspecte puţin cunoscute publicului larg care corelate cu noile prevederi introduse de PL-x 168/2025 (Proiectul legii lui Vexler) va duce la excluderea din spaţiu public a numeroase personalităţi marcante ale culturii naţionale în frunte cu: Nicolae Iorga, Mihai Eminescu, Octavian Goga, Nicolae Paulescu, Mircea Eliade punând în pericol propăşirea culturală şi spirituală a naţiunii romaneşti dar şi a numeroase minorităţi conlocuitoare. Noile modificări introduse de Silviu Vexler urmăresc să anuleze orice dezbate pe anumite teme de interes cultural şi istoric impunând a priori cercetătorilor şi istoricilor o anumită viziune asupra unor evenimente din istoria recentă a României.
Chipurile sfinților noștri pictate pe capela bisericii cu hramul „Martiri și Mărturisitori ai Temnițelor Comuniste”din cartierul bucureștean Apărătorii Patriei, au fost șterse. Figurile lui Radu Gyr, Valeriu Gafencu, Ilie Lăcătușu șiMircea Vulcănescuarse de vitriolul comunist care a cuprins România! Oare cum îi mai rabdă bunul Dumnezeu?Frâu liber “bucălaților” care dictează din neștiință!?
În seară blând, sub cer răsună, Glas de colind și voie bună: – Sculați, sculați, voi boieri mari, Domni luminați și gospodari, Că v’au venit colindători De bună-veste purtători, Din lunci, din văi, din albe creste, Râd clopoței de stea ‘n ferestre:
Leroi, Ler, Cobori din cer La noi, păstori De vechi comori, În sate albe, Florile dalbe!…
de Ion Buzdugan
În noaptea sfântă noi venim, Pe Dumnezeu să-l preamărim. Că s’a îndurat măritul Ler, Ne-a hărăzit stea sfântă ‘n cer Şi pe-o colibă albă ‘n seară, Luceafărul s’aprinde ‘n țară.
Leroi, Ler, Cobori din cer, Cu sfântul har, La noi, plugari, În case albe, Florile dalbe!…
Sus boieri, nu mai dormiți, Hai Leroi, Leroi Doamne!
Vremea e să vă gătiți, Hai Leroi, Leroi Doamne,
Casa să o măturați Masa să o încărcați, Căci umblăm și colindăm Şi pe Domnul îl căutăm: Căci s’a născut Domn prea bun În lăcașul lui Crăciun. S’a născut un Domn frumos Numele lui e Christos!
„Nu dormim de astă seară Ci ședem în privegheală.
Din seara Ajunului Până ’ntr’a Crăciunului S’așteptăm pe Domnul sfânt Ca să vie pe pământ, Căci e fiul cerului Şi Domnul pământului”.
În seara lui Ajun Vin copiii lui Crăciun. Să cânte, să colindeze, Viață lungă să ureze Tuturor care’s în casă Şi se veselesc la masă. Christos să le dea de toate Viață bună, sănătate.
