CÂNTEC DE LUPTĂ de Radu Gyr
(a nu se confunda cu poezia “Îndemn la luptă”)
Din silă de noi nu mai cresc nici Rovine,
Nici Rahove ’nalte și nici Albe Iulii;
Bourii s’au stins prin păduri carpatine,
Pe cerul valah nu mai lunecă ulii;
Iar munților…, parcă și lor li-e rușine
Când gem tot mai crunt sub omătul căciulii.
Nemernică ciurdă, slugarnică plebe,
Pe toți ne îngroapă ’n țărână lopata;
Hei! nu mai sunt Vidre și nu mai sunt Țebe
Cu limbă de foc să cutremure gloata?
Nici stâncă să tune, nici glas să ne ’ntrebe:
No, gata? Iar noi să răspundem: No, gata!
Prea moale e biciul și lanțul prea slab e;
Mai tari s’ar cădea; mai grozave gârbace,
Mai strașnice lanțuri la gleznele roabe!
Să scoale și somnul ce doarme ’n băltoace,
Să salte și ursul ce zace pe labe
Și lenea măciucii ce ’n colț se răscoace.
Ia-ți munții pe umăr și pleacă în viață
Și fiece pas șapte poște să-ți facă!
C’o mână robia de chică o ’nhață,
Cu cealaltă beznă de gât o înșfacă
Și lasă tot cerul să-ți curgă pe față
Și soarele tot peste sarica-ți dacă
Și cântă, măi Neamule, cântă fierbinte,
Un cântec de luptă ce toate dezleagă;
Să iasă toți morții afar’ din morminte,
Să tremure lumea de mare ta vlagă!
Și ’n cântecul tău, care calcă ’nainte,
Să cânte cu tine Istoria ’ntreagă!
Radu GYR
