CUVÂNT DE ÎNVIERE…
Mă înduioșez de câte ori amintesc aceste cuvinte dumnezeiești, rostite în miez de noapte sfântă.
Astăzi însă, aceste timpuri zbuciumate și tulburi, tainicul lor înțeles, parcă este mai adânc, mai simbolic.
Lumina învierii, cu aripi dumnezeiești, străbate vămile nepătrunse ale întunericului.
După mii de ani, menirea împovărată de sarcina păcatului original, își găsește limanul mântuirii, în învierea celui crucificat.
S’a depănat firul veacurilor prin negura păcatului de la cel dintâi Adam până la plinirea vremii când al doilea Adam a șters zapisul greșelilor.
Crucificarea lui Hristos și învierea Lui, sunt porțile prin care ne-a slobozit de blestemul păcatului.
Învierea lui Hristos este un popas în miez de noapte, este trecere din moarte la viață și de pre pământ la cer, dar mai este și curmarea durerilor și sângelui de pe calvar.
Legile firii se sfarmă în fața atotputerniciei dumnezeiești și Iisus, lumina lumii, biruiește moartea.
Călăii lui, își văd însă trufia înfrântă: caută atunci să mistifice adevărul, plătind cu arginți grei pe soldații care străjuiseră mormântul sfânt, îndemnându-i să spună că Domnul n’a înviat, ci a fost furat de ucenici.
Tot cu acest fel de arginți (…) continuă și astăzi să cumpere conștiințe în slujba întunericului și a diavolului.
Putut-au ei înăbuși adevărul învierii, cu arginții cei sunători? Fiecare este dator să privească’n jur și să judece.
Tu, frate creștin și Român, esti dator să fugi de’ntuneric și de slugile diavolului.
Împărtășește-ți sufletul și ți-l luminează cu lumina învierii…
Bate miezul nopții. Glasul preotului vestește credincioșilor învierea Domnului în zumzet de clopote: „veniți de primiți lumina; lumina lui Hristos luminează tuturor”.
Teodor Gușă
