Garda de Fier

ÎMPĂRȚIREA PALESTINEI

Buna Vestire. Anul I, Nr. 103, Sâmbătă 3 Iulie 1937

   Iată o problemă a cărei importanță scapă publicului românesc.

   Datele ei le-am mai expus în coloanele acestei rubrici, totuși e bine să le rememorăm.

   În Palestina se dă o luptă pe viață și pe moarte între Arabi — majoritatea populației și stăpânii țării de aproape un mileniu și jumătate și jidani — cu drepturi istorice necontestat anterioare arabilor. Imigrarea masivă jidovească în Palestină a mobilizat în lupta pentru apărarea țării lor nu numai pe arabii palestinieni, ci și conștiința musulmană din întreaga lume.

   Între sionism și islamism Anglia, puterea mandatară, având interese imense în Palestina, pe drumul Indiilor, a oscilat, favorizând totuși până în ultima vreme în mod evident pe Evrei împotriva Arabilor. Dar de un an încoace lucrurile s’au complicat, pe de o parte prin radicalizarea pozițiilor între Arabi și Jidani în Palestina, pe de altă parte prin intervenția Italiei.

   Politica mussoliniană a căutat să lovească Anglia — care încerca s’o strivească — agitând lumea islamică.

   Ce s’a petrecut anul trecut în Palestina și în Egipt se datorește în parte și politicii mussoliniene iar călătoria Ducelui în Tripolitania, cu proclamațiile către Islam, și-a avut efectul în lumea musulmană.

   Anglia a încasat loviturile — grave tulburări în Palestina, independența Egiptului — și s’a alarmat. De aci tendința marei Britanii de a-și apropia cu orice preț Islamul. S’a împăcat cu guvernul revoluționar din Bagdad — ne amintim că lovitura de anul trecut dată de Sedky Pașa și Hikmet Soleiman fusese îndreptată împotriva Londrei — a făcut sforțări spre a păstra excelente relațiuni cu Turcia și a împiedeca o prea mare adâncire a raporturilor turco-italiene, a favorizat înțelegerea dintre Ankara și Bagdad, însfârșit e plină de atenții față de Egipt.

   Dar toate acestea încă nu mulțumesc pe deplin lumea musulmană dacă nu i se acordă satisfacție în Palestina.

   O comisie regală de anchetă a fost trimisă în țara pe care și-o dispută Jidanii și Arabii. După mai multe luni de studiu raportul ei va apare tipărit zilele acestea.

   Se știe însă de pe acum că anchetatorii propun împărțirea Palestinei în două state: unul evreu, cuprinzând o bandă de teritoriu cu întreg litoralul, altul arab, cuprinzând tot interiorul țării într’un fel de triunghiu pornind dela lacul Galileii, la Marea Moartă și Gaza.

   Haifa, Iaffa și Ierusalimul ar rămâne «zone neutre» sub directă supraveghere britanică.

   Acestea sunt soluțiile comisiunei de anchetă. Deocamdată ele nu par a satisface pe nici una din părți. Arabii protestează sgomotos iar sioniștii exclamă: «Palestina fără Ierusalim?!».

   Nu știm care va fi până la urmă atitudinea congresului mondial sionist. Totuși, orientându-ne după presa jidovească, credem că va fi ostilă proiectului britanic.

   Problema palestiniană amenință astfel să devină o ghiulea agățată de piciorul politicii britanice.

   Între islamism și sionism poziția e grea.

   Și – ceea ce ne interesează pe noi – complicațiile, din ce în ce mai grave, ale problemei palestiniene vor avea repercursiuni asupra posibilităților de manevră ale politicii britanice în Europa.

   Iată de ce e bine să ne aruncăm din când în când ochii asupra viesparului Palestinian.

Mihail Polihroniade