Garda de Fier

ROMÂNIA ȘI PALESTINA

Buna Vestire. Anul I, Nr. 125, Joi 29 Iulie 1937

   Proectul britanic pentru împărțirea Palestinei pare că va avea urmări și la noi. Cercurile și presa jidovească au luat, după cum era firesc, imediat poziție împotriva proectului. Iată însă că ziarul «Curentul» pune problema atitudinii României față de proectul împărțirei Palestinei. Argumentarea e următoarea: România fiind o țară cu un foarte mare procent de Evrei, împărțirea Palestinei, ca atare reducerea imigrației, face ca emigrarea jidovilor din România să fie și ea redusă. Ergo, când se va discuta la Liga Națiunilor chestiunea mandatului palestinean n’ar fi oare oportun ca d. Victor Antonescu — care din întâmplare este în acest an raportorul comisiunii mandatelor «să aducă în desbaterea Societății Națiunilor necesitatea unei politici de sprijinire internațională a emigrării evreești, prin crearea unui loc de colonizare?»

   Am subliniat ultimile cuvinte, pentrucă dacă confratele nostru înțelege prin «crearea unui loc de colonizare» un alt loc decât Palestina, atunci problema e cum nu se poate mai bine pusă.

   Într’adevăr toată lumea — antisemită — e de acord în a crede că soluția problemei jidovești, pe plan universal, stă în crearea unui stat național evreu care să cuprindă pe toți Evreii răspândiți astăzi în lume. Ori, din cele circa 14—15 milioane de jidani, câți par a fi pe suprafața pământului, Palestina întreagă n’ar putea cuprinde, în cel mai bun caz, mai mult de 10—15 la sută.


   Prin urmare soluția sionistă, aceia a creerii unui «cămin național evreesc în Palestina» nu este o soluție a problemei semite. Este o foarte bună afacere pentru Israel, fiindcă mitul palestinean, «căminul palestinean», va ține permanent trează conștiința națională evreească. Deci Evreii vor avea și un stat al lor și vor rămâne totuși răspândiți în întreaga lume, pe care vor continua s’o stăpânească.

   Repet, bună afacere pentru Israel, proastă afacere pentru celelalte națiuni.

   Așa dar nu vedem dece ar susține d. Victor Antonescu la Geneva, împotriva Angliei, necesitatea unei Palestine intacte. Cu atât mai mult cu cât e puțin probabil ca Marea Britanie să se impresioneze peste măsură de opoziția României.

   Însfârșit să nu uităm că emigrația evreiască din România în Palestina a fost foarte mică, pe când cea din Polonia, de pildă, foarte mare. Deaceea d. Beck are rațiuni de a susține necesitatea unei Palestine intacte, rațiuni pe care, din nenorocire, d. Victor Antonescu nu le are. Căci am nemulțumi Anglia iar Evreii noștri nici n’ar emigra.

   Dimpotrivă dacă lărgind cadrul discuției ministrul nostru de externe ar pune la Geneva problema semită în tot complexul ei și ar cere un alt loc de colonizare care să cuprindă pe toți Evreii, atunci într’adevăr intervenția României ar avea un rost și d. Victor Antonescu ar apare ca un deschizător de drumuri în istoria umanității.

   Credem însă că în actuala conjunctură internațională și în actuala situație dela noi, când Evreii au o atât de mare influență asupra vieții publice, d. Victor Antonescu nu va voi și nu va putea să fie un deschizător de drumuri. Deocamdată deci e mai bine să ne vedem de treabă, să ducem ca întotdeauna o politică modestă, politica zilei de astăzi.

   Problema jidovească se va rezolva în România la vremea ei, nu prea depărtată, când se va putea duce o politică mare, când vom putea năzui a fi deschizători de drumuri.

   Biruința legionară se întrevede la orizont !

Mihail Polihroniade