Garda de Fier

Înaintea lui Hristos prin colinde se cânta soarele. Cu timpul, colindele s’au adresat și ființelor: colind de fată mare, de fecior, de păstor. 

Colindele care se cântă la Crăciun sunt colinde creștine și românești, intrând în rândul obiceiurilor noastre. În aceste colinde, Românii au îmbrățișat cu gingășie deosebită pe Iisus pruncul, așezându-l în mediul de păstori și de plugari: în ieslea boilor care „aburesc de încălzesc și durerile îmblânzesc”, sau în „legănaș de păltinaș”, chemând în ajutor și puterile naturii: „vântul dulce tragănă, pruncul de mi-l leagănă, ploaia caldă dalb îl scaldă”. 

Plugușorul este un obicei vechi moștenit de la Romani, în amintirea serbărilor ce se dădeau în cinstea zeiței Ceres (zeița semănăturilor), la începutul anului, care la Romani era la 1 Martie. Datina a rămas se ține tot la începutul anului (la 1 Ianuarie). În multe plugușoare se vorbește de „bădica Traian”. Obiceiul e curat românesc, pomenitor de datini străbune. 

Semănatul și Sorcova au acelaș înțeles. Aceste obiceiuri trebuie păstrate ca o comoară prețioasă a poporului nostru.