COLIND PENTRU O PRAMATIE BOLȘEVICĂ…
Un profesoraș, Bratic,
Tupeu roșu, bolșevic,
Colindat, i-aș colinda,
Dar mi-i frică de ce’oi da!
Că la casa ta Române
De-l vei prinde, îi vei spune:
– Alelei pui de dihor
Vii la mine în pridvor?
Vii la ușe, pui roșcat,
Ca năpârca, pe’nserat!
Vii să cânți pentru Crăciun
Trup cu suflet de păgân?
Vii în casa mea curată
Cu duhoarea ta spurcată?
Oh! Putoare trădătoare
Cu șopteli și cu dosare,
Socotești pe frații mei
Le legi soarta și îi piei?
Crezi că’n țara asta mare
Nu’s brațe răzbunătoare?
Alelei, măi, alelei !
Alelei ce legi ornate!
Iudele sunt lăudate!?
Dar vin vremurile iară,
Piei satană și dispară!
Că și munții mei, Carpați,
Plâng pleșuvi, parcă mirați…
Iar la poale, sugrumate,
Chiar pâraiele furate…
În suspine și cu jele,
Îmi plâng dorurile mele.
Măi, măi !
Dâmboviță, apă dulce,
Ia scursoarea și o duce
La capul pământului
În pustiul vântului…
Dâmbovița mea adâncă
Ia scursoarea de năpârcă,
Că i-a dat pe-ai noștri frați
Și-acum zac cu toți legați!
Alelei, Români și brazi,
Dragii noștri camarazi!
V’am ura din depărtare
Peste ziduri de ‘nchisoare;
Dar ni-i teamă, ‘n zori de zi
Când mascații vor veni
Și’n cătușe, zale, fiare
Lanțuri grele la picioare
Ne aruncă ‘n închisoare!
Măi, măi,
hăi, hăi, hăi !
Iar acum, că s’a ‘nserat
Ne oprim din colindat…
Facem ultima urare,
De la mic și pân’ la mare:
Institutele de-ocară
Piară toate de prin țară,
Strâns uniți, să ne’nchinăm
Sfântul Prunc să-l lăudăm!
Hai Români, cu mic, cu mare,
Să-i gonim peste hotare,
Să mai vină înapoi,
Doar atunci când i-om vrea noi!
Hăi, hăi, hăi măi !
