Garda de Fier

Alexandru Bassarab - In zori

Nu mai ştim ce înseamnă să fim români. Nu ştim pentru că nu ne conectăm la trecutul nostru care se întinde pe mii de ani. Cei mai mulţi dintre români sunt corecţi, dar trăiesc numai pentru prezent, luptându-se din păcate cu sărăcia, care aduce de cele mai multe ori şi indolenţă şi nepăsare. Una din posibilităţile de-a percepe trecutul reprezintă legătura puternică cu munţii, cu riscurile şi cu durităţile lor, cu conştientizarea că acolo au trăit şi luptat aprigii daco – geţi. Energiile străbunilor noştri sunt concentrate, aşa cum am mai spus-o în nenumărate rânduri, în munţii noştri, în pădurile noastre, în izvoarele noastre, dar trebuie să fim în stare să le percepem. Însă pentru a le percepe trebuie să dorim acest lucru, nu să trecem indiferenţi pe lângă ele.

După părerea mea, să trăieşti numai pentru tine şi prezent este o lipsă de înţelegere a viitorului, esenţial pentru o naţiune.  A fi român  înseamnă a fi sensibil la portul nostru naţional, care este atât de variat şi valoros. A fi român înseamnă că-ţi pasă de drapelul tău – dorinţa mea ar fi să fie şi dragonul cu capul de lup pe drapel -, a fi român înseamnă să fii îngrijorat când tinerii nu sunt în stare să promoveze examene în limba română şi la limba română. A fi român înseamnă să te deranjeze, când minoritatea română şi aromână din alte ţări este persecutată şi lipsită de drepturi. A fi român înseamnă a avea curaj să dai în vileag gravele probleme cu care se confruntă România.
A fi român înseamnă să te mişte sufleteşte cântecele naţionale, cum ar fi: „Noi suntem români”, „Treceţi batalioane române, Carpaţii!”, etc. A fi român înseamnă să respecţi satele româneşti, care încă mai emit româneşte şi care, dacă ai suflet românesc şi nobil, observi că vorbesc despre trecutul nostru de mii de ani. A fi român înseamnă că trebuie să ai puterea să treci peste gravele probleme cu care ne confruntăm şi să fii capabil să vezi o continuitate a binelui din trecut, cu binele din prezent şi din viitor. Repet, trebuie să fii capabil să percepi aceste lucruri ale românismului. Trebuie să fii conştient că dacă percepi românismul şi mai important, îl vei promova, îi vei supăra pe mulţi, atât străini cât şi pe românii trădători. Cum în trecut acei români, care au avut curajul să lupte pentru românism, majoritatea au fost executaţi, astăzi mai puţin ai şansa de a fi executat, dar aceasta există. Dacă astăzi lupţi pentru dreptate şi românism, au grijă vechii securişti să-ţi creeze probleme la serviciu şi nu numai, ţie şi familiei tale şi tuturor celor care te sprijină. Scriu aceste rânduri din proprie experienţă şi mai sunt destui români în situaţia mea. Cei mai mari duşmani ai românilor tot românii sunt, prin diverse modalităţi: trădare, prostie, indolenţă şi nepăsare.

După părerea mea, dacă nu vom apăra românismul astăzi, în viitor nu o să mai avem ce apăra. Acest românism despre care tot vorbesc, nu reprezintă o formă de ură faţă de tot ce nu este românesc. După părerea mea noi, românii trebuie să trăim în bună înţelegere cu toate etniile conlocuitoare, atâta timp cât aceste etnii sunt fidele României şi respectă tradiţiile şi valorile etniei majoritare. În acelaşi mod şi etnia majoritară trebuie să respecte tradiţiile şi valorile celorlalte etnii. Deci, este o problemă de reciprocitate. Nu trebuie să uităm că în orice ţară din Europa şi nu numai, etnia majoritară a dat cele mai multe jertfe, a dat cei mai mulţi oameni de ştiinţă, etc, aşadar reprezintă baza pe care se clădeşte istoria acelei ţări. Românismul înseamnă de fapt o stare sufletească, o înţelegere a istoriei naţionale şi nu numai, un spirit de jertfă, o luptă continuă cu crezul sprijinit pe ideea de reuşită.

Dr. ing. Răzvan Voicu
Fragment din vol. “Lupta noastră, victoria României!”, Buc. 2006