BLESTEMUL 7 APRILIE
LA NOAPTE VA FI OMORÂT VALERIU BOBOC
De ce… Valeriu Boboc? Această întrebare cred că și-a pus-o fiecare dintre noi, ori de câte ori am privit chipul senin al tânărului asasinat în noaptea de 7 aprilie. Aceeași întrebare și-o pune oricine, care are ochi să vadă comportamentul smerit al părinților acestuia – creștini, cu frică de Dumnezeu, care își trăiesc cu demnitate durerea în public, fără să urască și fără să blesteme. De ce… un naiv neprihănit ca Valeriu Boboc și nu (Doamne mă iartă!) … un provocator dubios ca Ion Galațchi?
Pentru că sunt oameni care știu totul pe lumea asta, sunt „talente” cărora li-i suficient să arunce o privire fugară asupra „ariei publice” ca să ne explice pe un ton sentențios, imediat și în cele mai mici detalii lucrurile văzute și nevăzute ale oricărui fenomen social, politic sau economic de aici. Oracolii SIS-iști ai vieții publice de aici privesc ca în microscop la planurile „diabolice” ale CIA-ului sau Mossad-ului, care ne umilesc pe noi, moldovenii, prin anticamerele europene, în timp ce am avea „perspective mai bune” la Moscova. „Oculta Internațională” și „Marea Finanță” sunt deconspirate de ei cum „ai scuipa coji de răsărită” în orice mahala din Mingir sau oricare alt sat de pe unde i-a adunat pe alde Lazăr la Chișinău – „deșteptăciunea”.
Cu toate că noi nu suntem atât de „talentați” și nu știm chiar așa de multe, cât știu coloneii celui care a observat, la 7 aprilie, cum „își fac de cap” între Parlament și Președinție „elementele unei lovituri de stat”, am ajuns și noi să ne dumerim, într-un târziu, de ce a fost omorât Valeriu Boboc și nu Ion Galațchi.
La balul mascat din acea noapte, când păpușarul juca cu două echipe în teren: una deghizată în golani antistataliști, iar alta în polițiști patrioți, trebuia să moară un „străin”, unul care făcea „gaură în peisaj”, cel care, în mod sigur, nu era de-al lor. Sărmanul copil nici nu știa că naivitatea, cumințenia și smirenia îl transformă în țintă sigură și că dușmanii îl vor omorî fără ezitare. Revoluția libertății din aprilie s-a oprit odată cu inima lui Valeriu Boboc și în zădar cred unii că va putea fi pornită vreodată din același loc.
Blestemul zilei de 7 aprilie este că, de fiecare dată, acțiunea va fi reluată de la început și nu din locul unde a fost curmată: dimineața, se va declanșa o avalanșă de libertate, la amiază, Galațchi o va deturna spre vandalizarea „simbolurilor statului”, iar, în miez de noapte, va fi omorât Valeriu Boboc. Exact așa cum se întâmplă acum, la această reluare lentă a unui 7 aprilie de durata compromisului politic între componentele AIE: în dimineața speranțelor noastre, după 29 iulie, ne vom bucura de coalizarea forțelor democratice și proeuropene, la amiază, vom rămâne stupefiați în fața provocărilor unui Valeriu Lazăr, care va arunca cu pietre rusești în Occident, în clipa când partenerii noștri europeni se vor aşeza să decidă acordarea unui sprijin financiar substanțial Republicii Moldova, iar, în noaptea alegerilor anticipate, va fi omorât (politic) Dorin Chirtoacă.
De ce… Dorin Chirtoacă și nu Valeriu Lazăr?
Pentru că, așa cum Revoluția din 7 aprilie semăna cu Valeriu Boboc, tot așa democrația de astăzi seamănă cu Dorin Chirtoacă: tânără, naivă, solitară, neexperimentată, teribilistă și un pic autistă, şi, în același timp, romantică, sinceră, firească, incoruptibilă și oarecum străină. Pentru că democrația europeană, spre care tindem, a fost, odinioară, la fel.
Pentru că adevărata democrație nu minte, nu fură, nu i-a mită, nu face fițe, nu se supără, nu pufnește, nu-și dă importanță, nu-și lustruiește imaginea, nu-și pune silicoane de plumb la fund pentru a fi greoaie, nu i se învârte capul cu frecvența girofarelor mașinilor guvernamentale, nu corupe ziariștii și liderii de opinie, nu-și petrece majoritatea timpului „guvernamentabil” prin studiouri de televiziune și la „tusovci” glamuroase…
La noapte va fi omorât Valeriu Boboc!
Acest nume îl poartă astăzi Democrația!
Spectacolul tragic se va repeta de zeci de ori până nu vom scăpa de blestemul 7 aprilie.
Sergiu MOCANU, Unimedia
