Garda de Fier

Revista “Pământul Strămosec”

♦ “PĂMÂNTUL STRĂMOŞESC” (1) (organ al Legiunii “Arhanghelul Mihail” pentru apărarea pământului strămosesc). Director: Corneliu Zelea Codreanu. Anul I, Nr. 1, 1 August 1927, Iasi. Apariție bimensuală. Foaie de educație legionară, organizare si informații. Primul număr al revistei debutează cu o adevărată mărturisire de credință a celor cinci fondatori ai Legiunii, care în 12 puncte expun în articolul prim cu titlul “Pământul Strămosesc”, rostul de luptă al noii organizații si rolul de viitor al publicației: “O! Pământ al strămosilor! De mila ta noi plângem. Vorbeste. Noi te-am mai ascultat odată si ți-am jurat credință: ori te vom scoate din robie, ori vom muri în luptă. Iată ce ne face să esim azi din tăcerea noastră – asa de lungă si poate de mulți neînțeleasă, – si să vorbim”. Pe frontispiciu, este reprodusă icoana Arhanghelului Mihail, însoțită de motto-ul: “Spre inimile cele necurate care vin întru preacurata casă a lui Dumnezeu, – fără milă întind sabia mea”, cu lămurirea: “Cuvinte ce se află pe icoana Sf. Arhang. Mihail din Biserica Încoronării dela Alba-Iulia”; flancată simetric, în partea dreaptă a icoanei, o strofă înălțătoare din poezia lui Gh. Cosbuc “Decebal către Popor”: “Din zei de-am fi scoborîtori, / C’o moarte tot suntem datori, / Tot una e dac’ai murit / Flăcău ori mos îngâbovit, / Dar nu-i tot una leu să mori / Ori câne ‘nlănțuit!”, fără echivoc, un adevărat postulat al determinării afirmate si confirmate în timp. Tot în acest număr, pe coperta interioară cuprinzând anunțurile administrative ale revistei, ni se precizează că sediul acesteia se găseste la Căminul Cultural Crestin din Iasi, iar revista ”Pământul Strămosesc” apare în continuarea ziarului “Spada” dela Focsani” editat sub egida conducătorilor studențimii române. Numărul 2 al revistei din data de 15 August 1927, ne prezintă succint sub titlul “Legiunea “Arhanghelul Mihail”, prerogativele constituante ale noii organizații si devizele ei imperative: “credință, muncă, ordine, erarhie, disciplină”, “încurajând Binele si Dreptatea”, “tinerețea sufletului…, curățenia în viață, avântul si desinteresarea”, permanent cu “fața la dusman”, o “scoală a Dreptății”, având ca bază, fără ambivalență, “fapta, nu vorba!”, la capătul acestei scoli stând “o Românie nouă, pe care tot Românul o asteaptă… în cadrul Moralei, al Dreptului si al Legii…”. În numărul 3 apărut la 1 Septembrie 1927, Ion I. Moța semnează un articol mai larg, dimensionat de propunerea “jupânului-lord” Rothermere din Anglia care – ne spune autorul – “de curând, prin ziarele sale, a început a cere cu mare grabă, refacerea Ungariei-Mari”. Titlul articolului: “O vorbă ardelenească pentru ‘lordul’ Rothermere – ‘Ungaria Mare’ si planurile jidănesti”, spune dela sine despre atitudinea autorului vis-à-vis de cererile aberante ale lordului englez, expunându-le drept un plan mai vast al conspirației sioniste urmărind destabilizarea țărilor din jur si “frăția popoarelor crestine”, fiind speriată de ascensiunea miscărilor antisemite si încercarea “de înțelegeri internaționale pentru rezolvarea problemei jidănesti” în Europa. Articolul nu face altceva decât să dea un răspuns adecvat obrăzniciei “jupânului” nostru englez-galițian, I. Moța folosind prilejul cu această ocazie de a se adresa legitim vecinilor nostri de la vest: “Cât despre Ungurii ce se sbat încă între aventură si seriozitate, îi întrebăm doar atât: cred ei cu adevărat, în adâncul constiinței lor, că Ungaria veche, acel Stat ce a isbutit a ține sub stăpânirea ungară 6 națiuni străine numai grație împrejurărilor istorice speciale ale evului mediu, în care nu avea nici un rol si nici o putere ideea națională, cred ei că această Ungarie veche, va mai putea fi refăcută azi, înfrângând hotărîrea tuturor acestor națiuni de a-si apăra dreptul naționalității si pământul lor?”
Cu numărul următor (4) din 15 Septembrie 1927 si în continuare, purtând semnătura celor cinci fondatori, este schițată “Organizarea Legiunii “Arhanghelul Mihail”, fiind prezentate cele 4 secții ale Legiunii si scopurile lor: secția tinerimii, secția de protecție, secția de ajutor a femeilor române si secția internațională, continuare firească a fundamentării organizatorice a principiilor de bază expuse în cel de-al doilea număr al revistei. După numărul 24 din Decembrie (II, 1928), publicația îsi întrerupe activitatea. În pagina ultimă din această ediție (tipărită probabil la 4 Ianuarie 1929), citim un important comunicat adresat legionarilor: “Conformați-vă directivelor pe care le-ați primit. Pregătiți-vă în vederea ofensivei care va începe. Purtați pretutindeni, prin mijlocul luptătorilor din miscare, cuvântul nostru de îmbărbătare si de tărie. În curând ne vom ridica împreună, cu mai mare putere ca niciodată, deasupra vrăjmasului triumfător si obraznic. Trăiască Legiunea. Trăiască soldații ei” – se încheie anticipativ comunicatul amintit. Revenind la 15 Iunie 1929 (III, Nr. 1), sub titlul “Criza Financiară, Legiunea si abonații “Pământului Strămosesc”, este explicată absența publicației: “…După consfătuirea dela 3-4 Ianuar (1929, N.N.), când ne opriserăm mai bine de 2 ore tăcuți în fața nevoilor de azi, am luat hotărîrea ca, în mod usor si nu prea bătător la ochi, să amânăm câteva luni, pe timpul crizei financiare, apariția revistei. Întocmai ca niste drumeți cari, apucați de viscol s’ar opri puțin din drum pentru binele lor si al scopului pe care îl urmăresc”. Urmează o nouă perioadă de absență până la 10 Martie 1930 (IV, Nr. 1), când tipărirea este preluată de legionarii focsăneni, acestia luându-si “greaua dar în acelas timp frumoasa sarcină de a scoate gazeta”, aducând “mulțumiri Părintelui Moța, căruia în cea mai mare parte i s’a datorat apariția regulată timp de doi ani” (vezi pg. 2, art. intitulat “Părintelui Moța”).

Anul IV, Nr.1, 1932

Aceleasi aprecieri întâlnim si în prima pagină a gazetei sub titlul “Mulțumire Părintelui Ion Moța”, semnat de această dată de colaboratorii acesteia, în care se spune: “Astăzi când “Pământul Strămosesc” părăseste cuibul dela Orăstie, în care s’a născut si a trait 2 ani, cu strângere de inimă, noi toți, cei care am colaborat la el, părăsim acest cuib, fără de care nu ne-am fi putut naste si nu am fi putut trăi. Cuibul acesta este Tipografia “Libertatea” a Părintelui Ion Moța, care, ca un adevărat părinte, ne-a dat hrană materială atunci când eram amenințați să murim, ne-a încurajat si sfătuit în ceasuri grele, ne-a mângâiat atuncea când am fost loviți. Ne-a apărat. Si acum când părăsim cuibul părintesc, pentru a ne duce pe căile necunoscute ale destinului, mulțumim Părintelui Moța pentru tot ce ne-a făcut, rugându-l să ne ierte pentru toate supărările pe care i le-am pricinuit, mai ales din cauza sărăciei noastre. Plecăm si rămânem datori. Cu ajutorul lui Dumnezeu ne vom achita. Iar voi, Legionari, care veți învinge mâine în țara aceasta, împlinind idealurile ei cele mari, să nu uitați cuibul de la Orăstie si pe Părintele Moța”. Tot în această pagină, în fruntariul intitulat “Reapărem. Colț de stâncă”, Ion I. Moța ține să precizeze cititorilor: “Zilele de năpastă sufletească si materială ne-au acoperit de o bucată de vreme cu valul lor de subredă spumă, iar cei ce ne vor pe cât mai curând moartea s’au bucurat – crezându-ne înghițiți de adâncurile neînțelese. Spada Legiunii apare astăzi, din nou, prin slovă scrisă, după ce de altfel nu se odihnise nici până acum în tăcerea care nu însemnează desarmare nici înfrângere…” După nr. 8 din data de 1 Ianuarie 1931, se produce o nouă întrerupere care durează până la 1 Noembrie 1932 (IV, Nr. 1), când se începe publicarea gazetei la tipografia Căminului Cultural Crestin din Iasi. Semnalăm din cuprinsul acestei ediții, în prim plan, apelul pe care Corneliu Codreanu îl adresează “legionarilor din toată țara”, în care expune ideile renovatoare si aspirațiile pe care le urmăreste Legiunea pentru destinul poporului român, ostracizat de cupiditatea parlamentarilor democrați, fiind enumerate la final nouă cereri de asanare adresate guvernului “ca măsuri de salvare imediată”, între care “pedeapsa cu moartea pentru manipulatorii fraudulosi ai banului public”, “confiscarea averilor acumulate prin furt si prin fraudă” si desființarea prin lege a “hrubelor masonice” de pe teritoriul României conspiratoare împotriva “intereselor românesti”. Mai semnează în cuprins: Radu Mironovici – “În atenția țăranilor si muncitorilor crestini” (la rubrica de “Întrebări si răspunsuri”); Ion Banea – “8 Noembrie, Ziua Sfinților Arhangheli Mihail si Gavril”, “voevozi ai ostilor îngeresti”; Dr. Augustin Bidianu – “Păcatele patidelor politice”; Ion I. Moța – “Stăpânirea furtunei” (în care este articulată ideia unei “schimbări radicale” ca “voință invincibilă a marilor masse complet descurajate si lipsite de încredere față de actuala ordine”); Corneliu Georgescu – “Cu prilejul schimbării de guvern” (sinoptic, în trei puncte, cadrul în care “Garda de Fier” consideră “că ar trebui gospodărită Țara”, cu o “cârmuire statornică si dreaptă, scuturată de jugul politicianismului”), s.a. Semnează versuri: A. G. Delafântânele – “Tutova” (în amintirea luptelor date aici de către Legionari în Februarie, Martie si Aprilie 1932, “în urma cărora toate forțele politicienilor coalizate au fost înfrânte de către “Garda de Fier”), si studenta legionară Viorica Lăzărescu cu poezia “Pământul nostru”, de frumoasă rezonanță: “Pământul nostru-i cel mai sfânt tezaur / Pe care din strămosi l-am mostenit; / Din el se’nalță holdele de aur / Si stâncele bătrâne de granit”… La 1 Decembrie apare cel de-al doilea număr în care se relatează despre “sărbătorirea zilei de 8 Nov. 1932, la Iasi”, cu ocazia împlinirii a “cinci ani de existență” a Legiunii, este publicată “Declarația Sefului Gărzii de Fer la Mesaj” din August 1932, sunt prezentate mai multe dispoziții către legionarii din Capitală, “Ordinul Nr. 1 privitor la organizare” semnat de Corneliu Z. Codreanu, si sunt conturate în principiu cele cinci legi fundamentale după care se conduce cuibul: “legea secretului, legea educației, legea muncii, legea disciplinei si legea ajutorului reciproc” (“Cum se organizează un cuib”), alături de două articole care se adresează “surorilor legiunii” intitulate “Femei si fete românce”, iscălit de studentul legionar Valentin Măcrineanu si “Românca cea nouă” sub semnătura lui A. Măgură.

“Pământul Strămosec”, ediția 1933

Anul ce urmează, 1933 (V al publicației), pleacă dela numărul 1 purtând data de 1 Ianuarie, în cursul acestui an tipărindu-se, dealtfel, doar în patru numere, ultimul dintre ele cu data de 9 Aprilie. Toate aceste întreruperi au fost condiționate de numeroase împrejurări nefavorabile, fie ele de necesități stringente (cum ar fi litigiul în privința Căminului Cultural Crestin unde era sediul revistei), marile dificultăți financiare ori cele întronate de condițiile politice adverse ale vremii, după cum s’a văzut. Dintre colaboratorii constanți ai publicației, semnalăm în primul rând pe cei cinci fondatori ai Legiunii în frunte cu Corneliu Z. Codreanu, Ion I. Moța, Corneliu Georgescu, Radu Mironovici si Ilie Gârneață, urmați de Ion Banea (pentru un timp redactor-sef), Nicolae Totu, Gh. Clime, Iustin Iliesu, Ioan Blănaru, Monahia Zenadia Raclis, Al. Butnaru, V. I. Onofrei, Hristache Solomon, I. Butnaru, Stefan Anastasescu, Ion Sava si mulți alții.

Tipografia “LIBERTATEA”, Orăstie (cu excepția primelor numere apărute aici, revista s’a bucurat aproape constant de cenzura pretorului plasei Orăstie, Damian Petru); Tipografia “Casa Putnei”, Focsani; Tipografia “Căminul Cultural Crestin”, Iasi.

După sapte ani de întrerupere, cea de-a doua serie a revistei începe la 8 Noembrie 1940 (Anul XIII, Nr. 1), de ziua Sf. Arhanghel Mihail, patronul Legiunii: “Reapărem în Iasul tinereții noastre, al idealurilor, al luptelor si suferințelor, a biruințelor si durerilor noastre de odinioară. Reapărem după 13 ani de lupte, de prigoane… Revenim în Iasi, sub comanda lui Horia Sima si nu vom mai pleca. “Pământul Strămosesc” va rămâne mereu în cetatea legionarismului, va lupta mereu de aici împotriva puhoiului de dusmani si va căuta să facă din fiecare colțisor al Iasului un sanctuar si din fiecare casă înstreinată un cuib de credință în neam si în legiune” (Corneliu Georgescu – “După 13 ani”). Sunt reproduse cu această ocazie mai multe articole apărute în numărul 8 al revistei “Pământul Strămosesc” din data de 8 Nov. 1927, începând cu relatările consemnate sub titlul “Ziua Legiunii la Iasi” despre “legământul celor dintâi Legionari” si solemnitatea înmânării săcusorului cu țărână sfântă, rugăciunea si legământul solemn al acestora, articolul de largă cugetare si simțire crestină semnat de Ion I. Moța cu titlul “La icoană!”, frumosul îndemn semnat de Corneliu Codreanu – “E ceasul vostru: veniți!”, pentru a ne rezuma doar la câteva dintre cele reluate în acest prim număr al noii serii.

Imprimeriile “Cuvântul”, S.A.R. Bucuresti.

Nicolae NIȚĂ