Garda de Fier

Director: Theodor Ionescu

♦ “REVISTA DOBROGEANĂ” Publicație de cultură apărută la Constanța (1936-1937). Director: Theodor Ionescu. Anul I, Nr. 1, 12 Aprilie 1936. Dintre redactorii revistei merită amintiți binecunoscuții tineri intelectuali constănțeni Ion Fățoiu, Gheorghe Butnariu, Mircea Pavelescu, Alex. Gherghel. Au mai contribuit: Radu Gyr, Mircea Eliade, Ovid Caledoniu, Horia Roman, Haralambie V. Eugeniu, Gh. Coriolan, Haig Acterian, Dragos Protopopescu, D. Stoicescu, D. Papacostea, s.a. “Nu scrim ca să ne realizăm. Fiindcă realizarea nu este gândul pus în fața lui însus; ci gândul pus în fața faptei. Asa dar, scrim pentrucă nu putem să ne realizăm. Nu pentrucă nu vrem. Deoarece am dovedit de atâtea ori si în atâtea locuri contrariul. Nu putem, din cauza noastră mai puțin, din a altora mai mult. Ceeace, însă, putem spune cu siguranță este că revista aceasta va fi mai bună decât cele ce sunt acum în Dobrogea” – scria Ion Fățoiu la apariția publicației în Cuvântul înainte adresat cititorilor. “Nimic mai la locul si timpul ei ca o revistă dobrogeană… Naționalistii au trimes însă pe pământul Dobrogei un mort: trupul brav si sfânt al lui Virgil Teodorescu. De aici, din partea aceasta a morții si jertfei tinere se zbate sângele salvat al Dobrogei. Si numai glasul lui va răspunde cum trebue glasului trădător al zimților si tocmelelor politice” – se exprima Dragos Protopopescu în întâmpinarea sa intitulată “O revistă binevenită” (I, Nr. 1, pg. 1-2). Tot din cadrul extins al acestui număr reținem colaborarea lui Niță Mihai privind “Permanența românească în folklorul dobrogean”, cea a lui Pericle Martinescu care se pronunță justificativ “Pentru un dobrogenism în cultură”, motivație pe care o despleteste: “În Dobrogea fiecare pas îți prezintă ceva nou, fiecare cărare îți spune o poveste, fiecare movilă închide în ea o legendă de aur; chiar si fiecare copac are parcă ceva de spus în singurătatea câmpului si sub soarele arzător al Dobrogei… Cred că cel mai frumos compartiment al culturii noastre de mâine l-ar putea constitui elementul dobrogean autentic desvoltat în lirică, epică si plastică, însă cu o înțelegere desăvârsită, ca o mărturie veritabilă a etnicului dobrogean…”, concluzând: “Nu trebue să uităm lucrul acesta, nu trebue să ne depărtăm de Dobrogea”. În numărul 2 (I) al revistei (Mai-Iunie 1936), în articolul de fond “O Universitate dobrogeană”, Mircea Eliade pledează pentru înființarea unei Universități de vară, întrucât “Dobrogea trebuie să ia cunostință de sine, si să contribuie la cultura românească prin ce are ea specific. Viața locală trebuie adusă la lumină. Si ce ar putea fi mai fertil si mai usor de realizat decât o Universitate de vară la Constanța, – apreciază Mircea Eliade – Universitate în care să se țină prelegeri si seminarii asupra tuturor valorilor culturale pe care le-a creat Dobrogea sau au fost cândva cunoscute în această provincie”. Din acelasi număr al publicației, ținem să subliniem sinteza cu titlul “Contribuții la o eventuală istorie culturală a Dobrogei” purtând semnătura lui N. Marin-Dunăre¹⁾, tratând “manifestările culturale din orasul Hârsova”, parte a unui studiu mai amplu, de perspectivă, cu privire la “Istoria culturală a Dobrogei”. Tot din acest cuprins al numărului 2 (I), reținem si articolul bine documentat iscălit de Al. Iordan intitulat “Aspecte dobrogene – Medgidia”, prezentând concis bogatul trecut istoric si demografic al orasului: “Medgidia de azi este o continuare a unui sat întemeiat prin 1752 de către Sultanul Mahmud I... Veniți din diferite colțuri ale Europei, s’au sălăsuit în acest colț al Dobrogei, în decursul anilor: Mocani din Ardeal, Olteni din Tara Banilor, Macedoneni din Pind, Tătari din Crimeia, Bulgari si Sârbi din dreapta Dunării, Rusi din Basarabia, italieni…, Germani veniți prin 1850 pentru a alcătui colonii în Dobrogea, Greci si Armeni fugiți din Turcia…, Turci rămasi din timpul stăpânirii lor asupra Dobrogei, Țigani desprinsi din cetele nomade în decursul peregrinărilor si în fine Evrei atrasi în acest loc de afacerile negustoresti, foarte active aici chiar dela întemeierea orăselului… Puține sunt orasele din România – ne mai spune semnatarul articolului – care să se prezinte sub o înfățisare atât de cosmopolită ca aceia a Medgidiei”. Din nr. 7-9, (I, 1937), semnalăm energica luare de poziție pe care o semnează Radu Gyr purtând titlul “Curente de avangardă în literatura română”, prin care autorul ține să precizeze că “falsele valori” promovate cu ostentație de stânga politică prin dadaism sau futurism la noi în țară, sunt un “filon internaționalist”, iar “obârsia curentelor de avangardă, replantată si în literatura noastră, e o obârsie străină, ce stă – în întregime – sub rosia pecete a anarhismului”. Acest curent avangardist – mai spune el – nu are “nici o aderență cu sufletul creiator românesc”, întrucât “elementele lui structurale sunt numai acelea ale negativismului si anarhiei”, reprezentând o invazie a “extremismului literar” care va dispărea prin natura lui “efemeră si improprie sufletului estetic românesc”. Un interesant articol semnat de Theodor Ionescu în acelasi număr al revistei, analizează “Condițiile de cultură românească în Dobrogea” cu prilejul aniversării a 60 de ani dela reanexarea provinciei, prin care face o mică introspecție în istoricul ei cultural, exprimându-si în acelasi timp credința că în ciuda condițiilor grele si nesatisfăcătoare de promovare, “creația originală” a scriitorilor dobrogeni va fi în stare “să se integreze” si “să aducă un plus culturii superioare românesti…”²⁾

Tipografia “Dobrogea Jună”, Tipografia “Modernă”, Constanța.
Nicolae NIȚĂ

^1)______
– A mai funcționat – pentru un timp – si ca redactor responsabil al publicației…
^2)_____
– Ca efort de promovare, subliniem că exista deja în pregătire în anul 1937 (la sugestia lui Mircea Streinul), o “Antologie a poeților dobrogeni” întocmită de Ion Fățoiu si Theodor Ionescu, un fragment din acest volum fiind dealtfel cuprins chiar în nr. de mai sus al revistei (I, 7-9).