In fiecare an, in ziua de 17 martie, camarazii si prietenii isi vor aminti mai mult de cat oricand, de cel ce a fost si va ramane camaradul nostru Constantin Tanasescu, pentru ca, exact in urma cu 2 ani, intr-o dimineata insorita de martisor, cand in gradina sa florile pe care le indragea atat de mult se defaceau, sufletul sau bun si chinuit pleca spre cele vesnice.
Nea Tica, asa cum ii spuneau apropiatii, s-a nascut la 28 ianuarie 1921 intr-un cartier ce se forma atunci, prin parcelare, in “Campul Veseliei” (zona Filaret-Ferentari), de la periferia Bucurestiului.
Dupa scoala primara, a urmat Scoala Tehnica a Inginerului Dimitrie Leonida, de langa Parcul Carol I (in imobil astazi se afla Muzeul Tehnicii), obtinand specializarea de maistru electrician-bobinator.
In 1937 intra in Miscarea Legionara, la varsta de 16 ani. In noptile de 3-6 septembrie 1940, participa activ la manifestatiile de strada impotriva regimului dictatorial al Regelui Carol II, ziua mergand la serviciu, pentru a nu intra in vizorul autoritatilor politienesti.
Desfasoara activitate legionara si dupa lovitura de stat a generalului Antonescu, din 22 ianuarie 1941. Citeşte în continuare →
Cerem anihilarea atentatelor la adresa siguranţei şi stabilităţii statului român !
Partidul „Pentru Patrie” condamnă cu fermitate hotărârile adoptate de Adunarea Aleşilor Locali din Secuime, din ziua de 12 martie a.c., pe care le consideră ca fiind o gravă ofensă adusă suveranităţii Statului Naţional Unitar Român, precum şi integrităţii teritoriale ale acestuia.
Dorim să reamintim, în modul cel mai serios, celor 300 de aleşi locali de etnie maghiară din judeţele Covasna, Harghita şi Mureş, că în conformitate prevederile Constituţiei României, singura limbă oficială în România este limba română, iar „suveranitatea naţională aparţine poporului român”, nici un grup sau persoană neputînd exercita suveranitatea în nume propriu.
În aceste condiţii, considerăm că hotările adoptate de Adunarea Aleşilor Locali din Secuime, de a declara limba maghiară ca a doua limbă oficială pe teritoriul celor trei judeţe, precum şi aceea de a înainta Parlamentului Europei un memorandum prin care se cere numirea unui raportor european pentru cele trei judeţe, sunt ilegitime şi constituie o gravă infracţiune împotriva prevederilor constitutionale. Citeşte în continuare →
Rezistenta antisovietică şi anticomunistă din perioada anilor ’40 – începutul anilor ’50 ai sec. XX în RSSM a constituit un subiect important de investigare pentru cercetătorii din R. Moldova. Istoricii Elena Postică, Ion Ţurcanu, în baza unor documente inedite din arhivele fostului KGB, au realizat studii valoroase care ridică vălul de pe acest subiect, elucidat insuficient.
Din păcate, mulţi participanţi la mişcarea de rezistenţă antisovietică şi anticomunistă continuă să rămână în anonimat. Membrii Comisiei prezidenţiale pentru cercetarea şi aprecierea regimului totalitar comunist, datorită accesului la fondurile de arhivă secretizate, au posibilitatea să completeze multiplele breşe care persistă în investigarea acestei tematici.
În Arhiva MAI am depistat documente inedite care se referă la grupul de rezistenţă al lui Ciutac, care „teroriza activiştii sovietici şi de partid”. Grupul armat al lui Ciutac era format din mai multe persoane înarmate. Aşa cum menţionează şi documentele de arhivă, acest grup de rezistenţă a avut numeroase ciocniri armate cu trupele de ordine. În ciocnirea din 23 decembrie 1951, unul dintre cei mai activi membri al acestuia, Guzun Andronic, a fost omorât. Alţi doi fuseseră reţinuţi. În urma mai multor ciocniri armate, cinci membri ai grupului au fost ucişi sau arestaţi. Mai rămâneau în libertate liderul grupului, Ciutac şi colegul său, Ursu, care intrase în adâncă ilegalitate şi erau imposibil de reţinut. Citeşte în continuare →
FORUMUL CIVIC AL ROMÂNILOR DIN HARGHITA, COVASNA ŞI MUREŞ
Harta judeţului Harghita
FRATI ROMÂNI din judetele Covasna, Harghita si Mures!
Forumul Civic al Românilor din Covasna, Harghita si Mures, vă cheamă să lăsaţi pentru o zi grijile voastre acasă si să veniţi la Topliţa, Sâmbătă, 20 martie 2010! Veniţi să ne alăturăm glasurile spre a le spune diriguitorilor ţării că în judeţele Covasna, Harghita si Mures, trăim peste 400.000 de români! Suntem urmasii celor care secole de-a rândul au înfruntat ,,cele mai crâncene mijloace cu scopul de a ne desfiinţa si maghiariza”, cum a afirmat cel ce a fost întâiul patriarh al României, Miron Cristea, fiu al Topliţei Române.
Asemenea mijloace, sub o altă formă, sunt folosite si astăzi împotriva identităţii si dăinuirii noastre. Iar acestea se petrec după mai bine de nouă decenii de la Marea Unire de la Alba Iulia, din 1 decembrie 1918, când Transilvana noastră străbună s-a unit cu România!
Harta judeţului Covasna
Asa cum a hotărât Adunarea reprezentanţilor românilor din judeţele Covasna, Harghita si Mures, din 28 octombrie 2006 de la Izvorul Muresului, si de această dată, dorim să ne exprimăm îngrijorarea pentru continuarea acţiunilor anticonstituţ ionale ale unor lideri politici si civici maghiari, ce urmăresc enclavizarea acestei zone, prin înfăptuirea autonomiei teritoriale pe criterii etnice a asa-zisului „ţinut secuiesc”, si să solicităm autorităţilor statului: Parlamentului României, Presedinţiei, Guvernului, precum si întregii societăţi românesti, Patriarhiei, Academiei, mass-media, societăţii civile – să ia atitudine si să-si exprime, public si neechivoc, o poziţie transantă referitor la acţiunile iredentiste, revizioniste si separatiste, care atentează făţis la unitatea si suveranitatea statului si naţiunii române. Citeşte în continuare →
SUB SLAVII CREŞTINI – MECANISME INFERNALE DE DEZNAŢIONALIZARE
Inchinare Românilor atât de pătimiţi...
La începutul sec. XVIII austriecii cuceresc Banatul dar şi teritorii la sud de Dunăre (Semedria, Columbac şi Negotin). Aceste teritorii din sudul Dunării şi temporar Banatul, le vor pierde în confruntările cu Poarta, un rol mare avându-l răscoala românilor bănăţeni din anii 1736-1739. Abuzurile administraţiei habsburgice, colonizările masive cu străini, au determinat populaţia română să se alăture otomanilor a căror stăpânire o socoteau mult mai blândă. O importantă victorie a românilor răsculaţi asupra austriecilor a fost cea de la Vârşeţ din 14 feb. 1739. Represaliile imperialilor au fost groaznice [20]. De la 1690 în Timoc şi Banat veniseră primii sârbi din Kosovo (Svetislav Prvanovici vorbeşte de 28 de sate nou colonizate atunci în Timoc) şi bulgari din Teteven. D.Rizoff scrie într-o lucrare publicată la Berlin în 1917 că “bazinul Timocului cedat de Turcia Serbiei în 1833 n-a intrat niciodată în hotarele istorice ori politice ori religioase ale Serbiei” de până atunci.
Insurecţia sârbă21 izbucnită în 1804 s-a bucurat şi de sprijin românesc. “Comitetul Serbiei” condus de Karagheorghe îl avea în componenţă şi pe voievodul românilor timoceni Mişu Karapancea de la Negotin. Pentru eliberarea Balcanilor de turci, Tudor Vladimirescu a luptat în fruntea a 7.000 voluntari la sud de Dunăre, participând şi la importanta bătălie de a Cladova22. Prietenul sârbilor Gravier recunoaşte şi el că până şi sârbii din Belgrad sunt în imensa lor majoritate nou-veniţi din ţinuturile din sud-vest. Unii români se alătură mişcării de eliberare de sub turci dar se opun schimbării unui stăpân cu altul. Haiduc-Velku luptă împotriva turcilor cu preţul vieţii la Negotin şi Prahovo având oaste şi tunuri “Capu-oi da, Craina n-oi da” şi îşi luă titlul de “Gospodar (Domn) de Ţârna Reka”. După pacea din 1812 rezistă în cetatea Negotin. Alţi haiduci ai vremii erau Stevan Mokrainaţ, Veliko Petrovici, Petar Dobrâniak, Stoian Abras din Bucopcea, Gicu Hraborg şi Milenko Stoikovici despre care românii spun că erau de ai lor. Citeşte în continuare →
…Aurel Obreja. Acest destin începe odată cu cedarea Ardealului, aiurea decât unde am stat cu el până acum.
În 1940, copilul se refugiase din nordul Transilvaniei, comuna părinţilor săi căzând dincolo de frontieră. Trecuse în Regat. Venind ungurii, cum tatăl îi era concentrat, se însoţise cu mai mulţi tineri din comună şi fugise la români, când avea treisprezece-paisprezece ani. Luase examenul de admitere la şcoala Normală de la Piatra Neamţ şi la Liceul Industrial, încă dinainte de Cedare.
La putere se afla Mişcarea Legionară. Nu ştia ce era aceea. Doar despre învăţătorul său din Bicazul Ardelean, Costică Vlasie, şi despre un vecin, unul Neculai Găină, auzise că ar fi fost legionari. Erau înregimentaţi mai mulţi ţărani şi mai ales intelectualii satului, dar el nu-i cunoştea.
Sosi în Piatra Neamţ. Se îndreptă către Liceul Industrial, ca oferindu-i o perspectivă mai sigură. Se reînscrise. Întrebarea rămânea unde să fi mâncat. Fu îndrumat spre Cantina Legionară, situată în centrul oraşului. Când o văzu, îi luă ochii; aşa ceva nu mai întâlnise în satul lui, după cum nici nu şi-a închipuit ca toţi elevii refugiaţi să poată lua masa acolo.
Fu uluit când constată că elevi ai liceelor din localitate, ca şi profesorii lor, serveau la mese. “Adică, să mă servească pe mine domnii elevi şi profesorii, când sunt îmbrăcat ‘în ţărănesc’?”, se mira. Într-adevăr: cioareci, cămaşă, suman, căciulă, avea; doar că în loc de opinci, purta bocanci. “De unde să merit eu asta?! Şi să mai şi vorbească atât de respectuos cu mine, un ţărănaş… Băăă, şi eu aş intra la ăştia , dacă s-ar uita la mine şi m-ar primi…”
Pământ de la Palanca, la picioarele lui Ştefan cel Mare şi Sfânt
Zona Palanca. Foto: Flux
Coaliţia Civică pentru o Guvernare Democratică şi Transparentă a organizat, marţi, 2 martie 2010, un flash-mob în faţa monumentului domnitorului Ştefan cel Mare şi Sfânt, din municipiul Chişinău, protestând astfel împotriva cedării către Ucraina a unei părţi a teritoriului naţional al R. Moldova.
Protestatarii, în marea lor majoritate fiind tineri, au purtat panglici tricolore şi pancarte cu inscripţiile: „Măria Ta, nu vom ceda Palanca!», „Pământul nu se vinde!» şi «Nu vă trădaţi strămoşii!».
Acţiunea s-a desfăşurat exact în ziua în care s-au împlinit 18 ani de la declanşarea războiului de la Nistru din 1992, care, mai apoi, a fost denumit Războiul Independenţei. Participanţii la flash-mob au menţionat faptul că acum 18 ani eroii ţării noastre au apărat cu arma în mâini, cu jertfa propriilor vieţi fiecare palmă de pământ la Nistru, iar astăzi teritoriul naţional este cedat la Palanca de bună voie, fără nici o rezervă şi contrar prevederilor legale şi constituţionale.
La acţiune a participat şi reprezentantul Comitetului cetăţenesc Palanca, domnul Ion Voloh, care a relatat despre ilegalităţile la care recurg Serviciul Grăniceri al Republicii Moldova şi poliţia de frontieră a Ucrainei, încălcând drepturile la proprietate şi la libera circulaţie ale pălăncenilor la traversarea şoselei Odesa-Reni în regiunea satului Palanca din raionul Ştefan Vodă.
Protestatarii au adus un ghiveci cu pământ din moşia satului Palanca de dincolo de traseu, care, în cazul cedării definitive a acestui tronson de şosea, va fi ruptă din trupul Republicii Moldova, ajungând o exclavă în teritoriul ucrainean. Ghiveciul cu pământ de la Palanca a fost depus la soclul monumentului Ştefan cel Mare şi Sfânt, ca gest simbolic, marele voievod fiind unul dintre cei mai neînfricaţi domnitori români care au apărat cu sabia în mână pământul strămoşesc.
Reprezentantul Coaliţiei Civice pentru o Guvernare Democratică şi Transparentă, Radu Buşilă, a făcut apel către autorităţile Republicii Moldova solicitându-le să nu semneze actul privind transmiterea terenului către partea ucraineană, acţiune preconizată pentru 11 martie 2010.
Coaliţia Civică pentru o Guvernare Democratică şi Transparentă întruneşte 27 de organizaţii neguvernamentale, care s-au reunit la 10 februarie într-o alianţă care, de rând cu alte acţiuni, îşi propun să apere interesele locuitorilor satului Palanca şi ale tuturor cetăţenilor Republicii Moldova în dosarul transmiterii tronsonului de 7,77 de km al şoselei Odesa-Reni şi a terenului adiacent acestuia. Ziarul de Garda
Combatanții de pe Nistru după 18 ani: “Am luptat pentru apărarea limbii și R. Moldova, însă serviciile secrete moldovenești de atunci ne-au trimis la moarte! Și-au bătut joc de noi!”
Pentru cei căzuţi...
Azi, 2 martie, se împlinesc 18 ani de la declanşarea războiului dintre R. Moldova şi forţele separatiste de pe Nistru. La această dată, forţele paramilitare transnistrene au luat cu asalt secţia de poliţie din Dubăsari, incidentul soldându-se cu primele victime omeneşti. Acest incident a marcat începutul războiului soldat cu sute de vieţi omeneşti şi cu mulţi alţi răniţi.
În timpul acestui război forţele de la Tiraspol au fost sprijinite făţiş de Armata a XIV-a a Federaţiei Ruse, staţionată în Transnistria, preluând controlul asupra majorităţii localităţilor de la est de Nistru, dar şi asupra oraşului Tighina, de pe malul de vest, precum şi a satelor Gâsca şi Chiţcani. Doar câteva localităţi din Transnistria au rămas loiale Chişinăului.
Potrivit BBC, care îl citează pe primului preşedinte al R. Moldova, Mircea Snegur, conflictul armat a fost plămădit la Kremlin. “A fost un război plămădit la Kremlin şi asmuţit de unele cercuri politice de la Moscova, susţinut din punct de vedere politic moral şi material. La 19 mai 1992, armata a 14-a a Federaţiei Ruse s-a implicat direct în conflict şi anume atunci am spus că Moldova se află în război cu Rusia. Deci, îl calificăm ca pe un război moldo-rus”, declara anterior Snegur pentru aceeaşi sursă.
Pentru combatanţii care au participat în operaţiunile militare, acest război a lăsat un gust amar. Potrivit multora din ei, statul R. Moldova i-a utilizat atunci când a avut nevoie, iar apoi a încercat să scape trimiţându-i chiar şi la moarte. Este şi cazul detaşamentului de partizani Burunduchi, unul dintre cele mai de temut pentru cazacii care luptau de partea transnistrenilor. Aceştia au luptat pentru apărarea patriei, după care au efectuat misiuni speciale pentru securitatea moldovenească. Într-un final, potrivit unuia dintre ei, statul chiar a încercat să scape din ei, iar unele cercuri de la Chişinău au încercat să le propună “înţelegeri murdare” pentru interesul politic.
