Garda de Fier

Gura lumii de Vasile Militaru

Căpitan cu verde stemă de’mpărat
Trece, mari, ţara’n nou descălecat…

Creşte-mi, Doamne, veacurile’n nouă Ţară
Cer aprins de biruinţă legionară.

Lângă porţile de soare şi de-aramă
Unde bat Carpaţii basmelor din coamă,
Colo’n raiul ţării sărutat de Tise
Lângă pragul unei alte lumi deschise,
Liturghii de rugă’n mânăstiri de pară,
Vredniceşte-mi, Doamne, cântecul de ţară.
Citeşte în continuare →

Codreanu - "Il popolo d'Italia", 1940

 Te-ai ridicat uriaş, peste veac,
Privirile de fulger geto-dac,
Mâna cu porunci de buzdugan,
Peste codri, peste deal şi bărăgan,
Răzbunare pentru scrâşnet de ţăran,
Trăsnet pentru vrere de duşman,
Pentru Rumânime, aprig Căpitan.

 Te-a trimis istoria: să’nţelegi,
Să ridici, să pedepseşti şi s’alegi,
Cu aspre viscoliri de furtună,
Destinul de împlinire străbună,
In ţara ce’ cântec ţi-adună
Stejari din Cosmin de Cordună,
Pentru Dumnezeu şi Neam, verde cunună. Citeşte în continuare →

Fraţilor, scăzută-i ziua bună
şi plopii dau cu frunţile de lună.

Nici flintele, nici fluer nu răsună…

Cu-azurul sprijinit în mână,
falanga desluseşte cerul din ţărână

şi’n rugă îngenunche ca cerbii:
Stăpânul pădurilor şi ierbii,

să trimită’n închisoare
camarazilor fărâmi de soare.

 Ei zidesc din munţi de suflet şi alean
neamul nou daco-roman.

Gh. A.
Revista “Iconar”, Cernăuţi. Anul II, Nr. 8, 1937

Cazut în lupta împotriva comunismului

    Acum 30 de ani în urmă, în anul 1952, în tranşeele de luptă din Coreea şi-a pierdut viaţa un tânăr compatriot român de 22 de ani, Gheorghe Gheorghescu, unul din acei români exilaţi care pentru Ţara şi Neamul crucificat, s’au oferit voluntar să lupte cu arma în mână împotriva acelora care urmăreau şi aici, în această parte a lumii, să răpună drepturi şi libertăţi existente.

    El se născuse la Bârlad, la 17 Septembrie 1930 şi se refugiase împreună cu tatăl lui în Statele Unite spre a scăpa de comunism. In ţară îi rămăsese mama, “în ghearele călăilor”, -cum spunea el. Cu gândul la ea, cu dor adânc de ţară, cu nopţi chinuitoare şi şoapte gemute care îi tremurau somnul, pentru a lupta împotriva acelora care îi terorizau mama, se înrolează în anul 1951 în cadrul trupelor O.N.U. Citeşte în continuare →

În 1970, aveau 16 şi, respectiv, 19 ani. Asea Andruh era elevă în clasa a 10-a la Şcoala nr. 1 din Chişinău, iar Lilia Neagu era studentă în anul doi la Şcoala de Medicină. Pentru că Lilia venise la studii de la Leova, şi-a căutat o gazdă la Chişinău. Aşa a ajuns să închirieze o odaie în casa familiei Andruh, de pe strada Bogdan Hmelniţki, la Schinoasa. Aşa a cunoscut-o pe mezina familiei, Asea.

Acum 40 de ani, în noaptea spre 1 octombrie 1970, în plin regim comunist, Asea şi Lilia au decis să afişeze mai multe adevăruri pe blocurile de locuit, pe instituţiile statului şi pe vitrinele magazinelor de pe străzile centrale ale Chişinăului. Cu vopsea de culoare roşie, fetele au scris 40 de lozinci cu următorul conţinut: «Trăim la ruşi cu pielea şi-n mănuşi; Scoală, Ştefane cel Mare, scoală, scoală din mormânt, ia-ţi tu sabia cea mare, fă dreptate pe pământ; Cadre moldoveneşti; Moarte cotropitorilor!; Întoarceţi-ne alfabetul latin!; Întoarceţi-ne litoralul!». Citeşte în continuare →

Gh. Ghimpu: «Mă mândresc cu faptul că n-am minţit nicicând poporul, ci m-am străduit să-i spun întotdeauna adevărul, că n-am dărâmat biserici şi credinţe, că n-am plecat orbeşte capul în faţa greutăţilor, răuvoitorilor sau cotropitorilor, că am muncit viaţa întreagă în sudoarea frunţii, punând umărul acolo unde era necesar pentru Neam şi Ţară»

«Am protestat şi am rostit aceste adevăruri în glas pentru a vesti luminii că există în acest colţ uitat de lume măcar un singur suflet care nu-i de acord cu politica regimului de ocupaţie», afirmă undeva Gheorghe Ghimpu, şi în această afirmaţie se regăseşte pe de-a întregul caracterul acestui bărbat curajos, lucid şi neîncovoiat.

Materialele publicistice adunate sub aceste coperte demonstrează elocvent permanenta lucrare a spiritului autorului lor, Gheorghe Ghimpu, asupra desăvârşirii de sine prin eliberarea de zgură şi de pericolul fobiilor cultivate din afară, servind în egală măsură drept exemplu de urmat pentru cei din jur.

Într-un text difuzat la radio Europa Liberă, în 1984, cu privire la premisele renaşterii spirituale a naţiunii române, un alt disident al regimului comunist, Doina Cornea, definea în felul următor acest proces de purificare necesară: «Numai redând spaţiului nostru interior adevăratele dimensiuni, numai aşa se va schimba ceva în viaţa noastră comună. Numai eliberându-ne în interior, de falsuri, de laşităţi şi de teamă, vom redobândi libertatea după care tânjim» (Doina Cornea, Puterea fragilităţii, 2006. Citat după Manualul de liceu: O istorie a comunismului din România, Ed. Polirom, 2009).

Citeşte în continuare →

Parohia Malovăţ, Loc. Malovăţ-Jud. Mehedinţi, România. Tel.0724.99.80.86 

Ofertă de cărţi                            

                 Cu deosebit respect va facem cunoscut ca parohia noastră a publicat sau a achiziţionat o serie de lucrări, pe care le are disponibile pentru vânzare. Ne-ar face plăcere ca să binevoiţi şi Dvs. să vă număraţi printre cei ce se înfruptă din hrana spirituală ce-o oferă aceste lucrări.

                 De 20 de ani publicăm, – cu greutăţi pe care numai Dumnezeu le ştie -, la nivelul unui sat uitat de lume, sute de titluri de cărţi şi broşuri cu conţinut teologic, istoric, literar, pe care le răspândim în parohia noastră, în ţară şi în străinătate în sistemul ,,cartea prin poştă”, cu convingerea că prin aceasta facem un act de apostolat pentru Domnul Hristos şi în acelaşi timp slujim cultura şi neamul românesc. Nu avem nici o susţinere decât de la Dumnezeu şi de la cititorii noştri. Fiindcă am publicat lucrări pe înţelesul dumnealor  şi care au răspuns căutărilor  spirituale ale omului de astăzi, am putut rezista inflaţiei, concurenţei şi răutăţii  multora, care au căutat să ne pună piedici. Citeşte în continuare →

Prof. Vasile Christescu

Şaptezeci de ani de la moartea lui Vasile Christescu

Dacă în dimineaţa zilei de 26 ianuarie 1939 aş fi cumpărat gazetele atunci publicate în Bucureşti, pe prima lor pagină aş fi citit anunţul, scris cu litere mari, că arheologul Vasile Christescu a fost omorât de agenţii poliţiei. Pe 2 ianuarie tocmai împlinise 37 de ani. Dintre toate ziarele, cel mai mult mi-ar fi atras atenţia, de o manieră şocantă, Curentul, deoarece reproducea o fotografie ce reda corpul neînsufleţit al lui Christescu, cu chipul plin de sângele scurs din rănile produse de gloanţele care l-au izbit în faţă. În anii 1930, în interiorul disciplinei arheologice dar nu numai, aderenţa lui Vasile Christescu la Mişcarea Legionară nu reprezenta pentru cineva un secret. Notoriu era şi conflictul dintre Legiune şi regimul regelui Carol al II-lea. Probabil însă, necunoscut pentru cei mai mulţi dintre noi ar fi fost faptul că, în septembrie 1938, în condiţiile în care liderul Mişcării se afla încarcerat pe criterii politice, Vasile Christescu fusese numit şef al Legiunii, care acţiona la acea dată în ilegalitate, opunându-se deschis dictaturii regale recent instaurate. Ce s-a întâmplat cu cadavrul lui Vasile Christescu aş fi aflat abia în 1940, după abdicarea regelui, citind ziarul Buna Vestire din zilele de Duminică, 27 octombrie, şi Miercuri, 30 octombrie. Citeşte în continuare →