Garda de Fier

Carte poştală dela un camarad legionar trimisă lui Ion Golea pe când se afla în Trieste (7 Aprilie 1950

“Gazeta Hârtibaciului”, Agnita, Nr. 51, August 2010
      Rezistenta anticomunistã în România a luat fiintã imediat dupã 23 august 1944, având ca scop împiedicarea pãtrunderii comunismului la noi.
     Primul pericol a fost cel al fãrãdelegilor comise de trupele sovietice de ocupatie. În primele zile de dupã 23 august, au trecut pe la noi, prin zonã, ostasii români, obositi si flãmânzi, reorganizându-se pentru eliberarea Ardealului. Peste tot au fost întâmpinati cu flori, mâncare, haine etc., fiecare cu ce putea. Rusii au trecut începând cu 9 septembrie. Lumea i-a întâmpinat la fel, dar ei s-au comportat ca niste ocupanti si au devastat tot ce întâlneau în cale, luând cai, cãrute, mâncare, bãuturã, fugind dupã femei… Citeşte în continuare →

Generalul Gheorghe Cantacuzino-Grănicerul

“Când l-a cunoscut pe Căpitan, a tresărit în el sângele străbunilor. Într’o iluminare lăuntrică a recunoscut în el pe depozitarul aceluiaşi suflet care a dat naştere şi boierimii de altădată şi care s’a transmis din generatie în generatie şi în familia lui. Dintr’un impuls spontan a îmbrătişat drumul Legiunii cu credinta şi ardoarea cavalerului care merge să lupte contra necredincioşilor. Ce era Căpitanul altceva decât şeful unei noi elite nationale, ieşite din masele tărăneşti, a unei noi aristocratii românesti, destinată să ia locul vechei boierimi, epuizată si ajunsă la limita puterilor ei?

Poetul Iulian Vesper

 (Revista Fundaţiilor Regale, Anul X, Nr.1. Ianuarie 1943)
Dintre poetii bucovineni afirmati de la 1930 încoace, d. Iulian Vesper este cel mai adunat în el însusi, mai îngrijit în expresie si mai rezervat în tonalitati. Poeziile cuprinse în acest volum aduc o surprinzatoare siguranta formala, un cult al echilibrelor si al claritatii clasice, care impun de la început un poet pe deplin format si stapân pe uneltele sale. Judecând dupa poezia Regele Seutho, cea mai lunga si mai frumoasa din volum, aceste calitati de expresie sintetica si lineara, fara înflorituri zadarnice si lipsite de impuritatile imagiste atât de generale în poezia bucovineana tânara, par anume orânduite pentru a se împlini în balada, nu o balada de epic pur, dar nici una de tot lirica, ci un fel de amestec fericit, caracteristic pentru poezia d-lui Iulian Vesper. Mijloacele clasice de expresie merg în aceasta balada pâna la o asemanare directa cu poezia epica antica, atât de simpla si atât de esentiala în limpezimea ei. Iata, bunaoara, aceasta strofa, al carei suport este o comparatie specific clasica, luata parca din Iliada sau Eneida: Citeşte în continuare →