Garda de Fier

” — Şi m’au bătut, frate… m’au bătut în piaţă…”

Revista “Gândirea”, Anul XIX, Nr. 10, Decembrie 1940

Poate cântecul clavirului era de vină, dar poate şi mintea lui. Jocul i se părea prea tare, prea hăcuit: trilurile băteau ca nişte ciocănele de lemn, arpegiile şi gamele se rostogoleau uscat, iar acordurile mânii stângi prindeau parcă să smulgă carne din piano…

Profitând de o scurtă pauză, el dete să-şi controleze judecata, când prin fereas­tra deschisă izbucniră strigătele Ţigănuşilor cu ziare.

— Ediţie specială… Ediţie specială… Groaznicul măcel din Huedin…

Imediat cântecul îşi reluă jocul lui aprig. Acordurile se urmăreau cu ambele mâni, când bubuind pe întreaga claviatură, când alternând în rostogoliri de puhoaie. Şi numai acorduri după acorduri. Nici vorbă de o piesă muzicală, nici vorbă măcar de un studiu anumit, ci — se vedea cât de colo — o improvizare de ocazie, fără şir, fără noimă, un fel de material muzical trântit la întâmplare, care se tot aduna, se tot prăvălea…

Apoi încetul cu încetul furtuna se potoli; acordurile deveniră mai distante, arpegiile mai iluminate; încetul cu încetul atmosfera; se însenina. Binişor, sufletul în­cerca să-şi ridice pleoapa… când din nou, ca un făcut, blestematul de strigăt:

— Marele măcel din Cluj şi Huedin…

Imediat tăcerea se nărui ca un zid trăsnit. Praf şi cioburi săreau din claviatura pianului. Acum, bărbatul înţelese jocul: muzica dinăuntru trebuia să înnăbuşe stri­gătul de afară. Citeşte în continuare →

Ing. Eugen Ionică

Revista “Insemnări Sociologice“. Director: Traian Brăileanu. Anul IV. Nr. 5, 1 Noemvrie 1940

I

Un trecut recent de îngenunchiere, de silnicie şi de crimă s’a închis pentru totdeauna în paginile înroşite de sînge ale istoriei contemporane şi un elan de viaţă nouă pentru o nouă rodire sufletească a prins să pulseze cu putere în piepturi tinereşti. Peste mormintele uitate – lipsite de cruci, lipsite de flori, lipsite pînă şi de nume – cîntări de pioasă amintire au psalmodiat nestinsa durere a color rămaşi în urmă. Bat năvalnic aducerile aminte la porţile conştiinţei pînă mai eri încătuşate. Marii dispăruţi, răpuşi mişeleşte în urgia ultimilor doi ani, – urgie unică prin întinderea şi cruzimea ei în istoria poporului romîn – se ridică din adîncimi de suflet şi se întruchipează aevea înaintea ochilor minţii. Din lumea umbrelor, în care au
 coborît înainte de vreme, fără prihană, se înalţă în toată frumuseţea făpturii lor de odinioară. Îi simţim printre noi. Îi vedem. Le putem vorbi. Ne putem însfîrşit aduce aminte de ei. Citeşte în continuare →

Straje neclintită…

Pentru Dumnezeu, pentru ţara lui
Legea este sfântă, grija orişicui,
Nu mai este vreme, nu vrem împrumut
Apărăm  cu cinste tot ce am avut.

Ne zâmbesc străinii hulpavi la hotar
Stropii cu otravă întind în pahar,
Copii îi adună de pe străzi, din case
Mame privesc jalea, plâng neputincioase.

Soarele nu-i soare, raze pârjolesc
S’a întins prea mult pustiul grotesc,
Bucăţi din ţarină s’au vândut bizar
Lacrimi, umilinţă, secetă, amar.

Până când se strânge lanţul umilinţei
Până când se întinde timpul neputinţei,
Până când cu toţii în genunchi vom sta
Până când, o Doamne, mai putem răbda?
Citeşte în continuare →

Concepţia legionară pune accentul pe neam, pe naţiune, ca forme organice şi integrale de viaţă” – Traian Herseni

Revista “Insemnări Sociologice“. Director: Traian Brăileanu. Anul IV. Nr. 5, 1 Noemvrie 1940
Istoria doctrinelor sociale ne înfăţişeazã numeroase concepţii care s’au însumat în chip arbitrar sub aceeaşi denumire cu toate cã purced din principii cu totul deosebite şi practic duc la o completã desbinare. Este şi soarta naţionalismului. Sub termenul acesta se înţeleg azi concepţii de viaţă cu totul diferite, care stîrnesc adeseori nedumerirea celor neobişnuiţi cu mînuirea nuanţelor.
Cîţi oameni de treabă nu dădeau pînă eri sfatul că toti naţionaliştii trebue să se strîngă şi să lucreze laolaltă pentru propăsirea ţării. Si cîţi nu se declarã singuri naţionalişti, fără să priceapă de ce nu sunt consideraţi ca atare şi nu sunt lăsaţi să intre în rînduri.
S’ar putea ca unii sã fie de rea credinţă, dar cei mai mulţi sunt naivi şi străini de realitate.
De fapt există mai multe feluri de concepţii naţionaliste. Cele răspîndite pînă la revoluţiile totalitare din Germania şi Italia erau concepţiile naţionaliste reacţionare, care se opuneau cu înverşunare transformãrilor ivite în structura socială a lumii moderne, naţionalismul conservator, adică al marilor proprietari, al moştenitorilor de titluri şi privilegii nobilitare, – apoi concepţiile naţionaliste de clasã, mai cu seamã concepţiile liberale şi ţărăniste, care tindeau să valorifice în noua rînduială europeană fortele clasei burgheze sau ale clasei ţărăneşti. Citeşte în continuare →

“Problema fundamentală, în schimbarea generaţiilor, este de a asigura buna funcţionare a societăţii în slujba naţiunii” (Tr. Brăileanu)

Revista “Insemnări Sociologice“. Director: Traian Brăileanu. Anul IV. Nr. 5, 1 Noemvrie 1940
I

Viata poate fi asemuită unui teatru unde fiecare om îsi joacă rolul său, bine sau rãu, cum îl ajută talentul si pregătirea. Dar viata nu este simplu joc, pentru distractia sau instruirea unor spectatori, ci este luptă aprigă, iar actorul care nu-si joacă bine rolul e scos de pe scenã sau strivit în învălmăseala încăerării.
Trebue însă deosebită si lămurit viata în ordinea biologică de viata în ordinea socialã. Cele mai multe si, uneori, foarte grele conflicte, se ivesc din neluarea în seamă a acestei deosebiri. Intrarea pe scena vietii biologice nu coincide cu intrarea pe scena vietii sociale, care, aceasta din urmă, cuprinde numai o fază, faza de mijloc a celei dintîiu.
Copilul intră, ce-i drept, chiar la nasterea sa biologică în contact cu viata socială si e influentat în desvoltarea sa de ea. Citeşte în continuare →

Revista “DREAPTA”

„Porunca Vremii“, Nr. 324, 10 Februarie 1936
EFTIMIE HORESCU

Domaşnea, din granita Banatului, plânge, şi cu ea toti „grănicerii”… A murit un copil bun, chinuit de gânduri si de boală. A murit departe de satul lui natal, dar sufletul lui se ridică din provincia lui Aurel Popovici, spunând lumii: am voit! Prieten din copilărie şi coleg de liceu, apoi prieten de grănicereşti năzuinti, ştim ce a voit: să-şi dăruiască gândul şi să vadă o Românie dreaptă.
Condeiul lui, punct de întretăiere între chemările idealului şi între atâtea realităti meschine, arăta frumos ceea ce trebuie, cu acea bogătie de lumină pe care a cules-o din comoara lui Eminescu, din masivitatea lui Aurel Popovici şi de la săgetile peste adânc ale acelei inteligente autentice care este Nae Ionescu. Citeşte în continuare →

Desenul: George Stănescu

“Legionarii“, Anul IV, Nr. 4, 1 Februarie 1936
Biserica este a lui Dumnezeu, prin binecuvântarea Lui şi poate fi a oamenilor, prin vointa lor de a se mântui.
Numai acei oameni meritã numele de creştini, care iubesc Biserica Domnului nostru Iisus Hristos, pentru că se pot elibera de păcat şi se pot desăvârsi prin ea. Ei dovedesc aceasta prin sinceritate şi căldură în rugãciuni şi prin curătenie şi eroism în fapte.
Toti ceilalti oameni, care cutează să se apropie şi să se intereseze de Biserică cu alte intentii, nu merită numele de creştini. Ei sunt mincinoşi şi pângăritori ai celor sfinte.
In toate vremurile şi în toate locurile unde cheamă Biserica la mântuire, oamenii intrã în ea: cu smerenia vameşului, creştinii adevărati; cu orgoliul fariseului, crestinii mincinosi.
Cei smeriti, fie săraci ori bogati, fie învătati ori neînvătati, au râvnă pentru zidirea duhovnicească a lumii; cei mândrii dărâmă şi întunecă viata lumii prin umbrele compromitătoare pe care le aruncă prezenta lor asupra Bisericii.
Garantia că lucrul duhovnicesc va aduce omenirea din progres în progres nu poate fi decât clerul, adică ierarhia bisericească. Atât învătătura, cât şi fapta ierarhiei trebuie să confirme neîncetat adevărul creştin. Citeşte în continuare →

Sâmbăta de Sus – 2012

MIERCURI 18.07.2012

Ora 08:00 “Pe cărările Rezistenţei” – itinerar montan coordonat de Sorin Olariu, reprezentant F.I.G.O. în judeţul Sibiu. Durata – 2 zile.

JOI 19.07.2012

Ora 08.00 – Tabăra de muncă la plantaţia de afine a fostului deţinut politic şi luptător în rezistenţa armată, alături de grupul Ogoranu, Vasile Bucelea, de la Viştea de Sus. Responsabil: Sorin Pura, reprezentant F.I.G.O. în judeţul Braşov.

VINERI 20.07.2012

Ora 09.30 – Drumeţie până la Chilia Părintelui Arsenie Boca. Responsabil: Sorin Pura.

Ora 16.00 – Regrupare la locul de cazare, masa de seară şi foc de tabără.

Începînd cu ora 16.00 – Primirea şi transportul invitaţilor la evenimentele de sâmbătă şi duminică. Citeşte în continuare →

“…Fă rost de un vapor şi du-te pe mare!”

Mai marii USL sînt triumfători: suspendarea preşedintelui e ok, Crin e interimar, debarcarea celor doi şefi pedelişti de la camere a fost ok, s-a demontat şi nebunia aia cu lovitura de stat, i-am dat peste nas şi lui madam Merkel, ura! Deşi, staţi aşa, Curtea Constituţională mai are de dat un răspuns esenţial: e ok şi schimbarea legii referendumului?

Şi dacă zegrenii de la Curte vor zice, neah, revenim la legea pedelistă, aia care prevede că preşedintele trebuie demis cu jumătate plus unul din toţi alegătorii de pe liste! Asta ar dinamita tot efortul de suspendare. Demiterea lui Băsescu ar deveni, practic, imposibilă, pentru că ar fi nevoie de aproape 9 milioane de electori care să-i zică suspendatului, fă rost de un vapor şi du-te pe mare! Citeşte în continuare →

Insemnări Sociologice

Revista “Insemnări Sociologice”, Anul IV, Nr. 4, 15 Oct 1940

I. – Nevoia unui spirit dinamic, călăuzitor al Romînismului. Valoarea specificului romînesc. Forma din trecut a spiritului romînesc poate satisface necesităţile prezente? Potenţialul sufletesc modern.

II. – Experienţa altor popoare si a poporului romin. Deosebirea între legionar si nationalistul Romîniei politicianizate.
III. – De ce are nevoie astăzi Romînia ? – Romînismul legionar. – Armata luptă şi pentru o ordine morală, socială şi politică. – Credinţa şi puterea de jertfă.

IV. – Omul cerut de vremurile actuale de grea încercare. – Selecţionarea valorilor pe temeiul capacităţei individuale şi a muncii productive. – Omul nou isvorît din procesul de interiorizare. Biruinţa asupra fiecăruia si asupra întregului suflet romînesc. – Omul nou soldat al credinţei si al muncii legionare.

I

Nevoia unui spirit veghetor şi călăuzitor pentru Romînime s’a făcut simțită îndată ce idealul secular al unirii se împlinise. Credinţa în puterea Romînismului ar fi trebuit neîncetat întărită, folosind o largă contribuţie a spiritualităţii latine, a cărei ramură trebue să ne considerăm în permanenţă. Ani dearîndul tineretul legionar s’a străduit să împletească specificul romînesc cu spiritui vremii, grăbind astfel închegarea unei doctrine naţionaliste. Citeşte în continuare →