Gândul meu de-acum e pentru țară Dă-mi obrazul să-l sărut că plec, Să m’aşez cu pieptul la hotară Floare nouă’n caldă primăvară, Mângâiată noaptea d’un culbec. Căci mă chiamă frații să-i răzbun Camarazii ce-au căzut departe. Lângă jertfa lor şi lângă tun. Pentru neam şi visul meu străbun Eu mă duc cu dragoste la moarte, Şi pe unde-oi trece voi striga: Țară mai frumoasă ca a mea Nimeni n’are, şi nu va mai fi Cât va creşte şirul alb de ani. Pe duşman cumplit îl voi lovi Prăvălindu-l peste bolovani. Şi voi trage brazdă mare’n plug Anii mei să-i semăn cu mândrie, Peste luncile de lângă Bug; Şi-am s’aprind pe ceru’nalt făclie De credință – aşa cum tu mi-ai spus, – Tânăr brad al stelelor de sus. Şi nu voi uita măicuță, nu, Că pe-aici duşmanul de trecu, Scrum lăsă şi urme de strigoi, Copilaşi nemângâiați şi goi, Drumuri pustiite şi ogoare Fără iarbă, fără pic de soare. Şi-o să te mândreşti cu mine mamă Când vei auzi de ce-s în stare. Cum voi prinde bolşevicii’n ghiare, Şi cum le voi frânge os cu os. …Vei căta ca’n basme în năframă… Şi’ntr’o zi din săptămâna mare O să’nalți o rugă la altare: – Adă-mi-l acasă sănătos. Caporal T.R. Constantin SALCIA Revista “Sentinela”, București. Anul IV, Nr. 4, 24 Ianuarie 1943. Citeşte în continuare →
Tu Moța, spadă vie şi limpede vioară În care-şi plânge toată durerea un popor, Mai pură ți-e ființa ca apa de izvor, Ca lacrima picată din ochii de fecioară.
Tu sunet ce alină şi fulger ce’nfioară, Cu viața luminată de cer ca un pridvor, Ne-ai învățat că numai acele crezuri mor, Acele pentru care nu-i nimenea să moară!
Pe creştetul pe care l-ai logodit cu chinul O aripă de înger şi-a scuturat seninul, Pe fruntea ta destinul svârlise într’o toană,
Lumină depe chipul lui Dumnezeu de sus, Şi te-a trimis în lume să mori pentru Isus Semeț ca un arhanghel, curat ca o icoană.
Ianuarie 1937 G. URSU
Din antologia de versuri legionare “DE ICI, DE COLO…” (vol. III). Ed. “Libertatea”, Jacksonville, 2018.
An nou şi de nădejde plin Ca un arhaic pelerin, Vii prin nămeții de zăpadă Ce cad din cer într’o cascadă, Vii cu tristeți şi bucurii Şi poate n’ai să întârzii Să ni le dai cum ştii!…
UN AN BUN TUTUROR!
Noi te primim cu gând curat Şi suflet cald, neîntinat, Şi’n drumul tău fără popas, Te vom urma din pas în pas, Toți cei săraci şi obidiți Uitați de soartă, oropsiți, Ai vieții troglodiți!…
Aşa ne-au prins toți frații tăi Robi la stăpâni haini şi răi Şi-au stat cu noi şi au plecat Cum ne-au găsit ei ne-au lăsat Al vieții stăvilar frângând Şi’n luptă ei stingheri râzând Cu moartea, rând pe rând…
Dar tu să nu fii întristat Căci de ne vii cu gând curat De tine soarta ne legăm Şi munca noastră ți ‘nchinăm Iar când va fi în spre sfârşit Să pleci la fel cum ai venit, An nou, întinerit!…
Leonte DUMITRESCU
Din antologia de versuri legionare “DE ICI, DE COLO…” (vol. III).
Ed. “Libertatea”, Jacksonville, 2018
