Lerului, ler, lerului… de Nicolae Niță
“Lerului, ler, lerului…”
– pentru Adam, la primul Crăciun –
Stea aprinsă străluceşte
Sus pe ‘naltul cerului,
Dela Viflaim porneşte
Lerului, ler, lerului.
Stea aprinsă apărut-a;
Magi vestesc pământului
Că Maria azi născut-a,
Lerului, ler, lerului.
Şi-a născut din Duhul Sfânt,
Pruncul Betleemului
Intr’un staul, suspinând,
Lerului, ler, lerului.
În locaş necunoscut
De Irodul locului,
Neştiut şi nevăzut,
Lerului, ler, lerului.
Lângă iesle, pe lăicer,
Pruncul încălzit de boi,
Înfăşat pe-un velicer.
Lerului, ler, lerului.
Iar Maria îl desfată;
Cerul Betleemului
Sfântă cale luminată
Lerului, ler, lerului.
Şi de când cu vestea mare,
Anunțând Naşterea Lui,
Colindețe, colindioare
Lerului, ler, lerului.
…………………………………
La căsuța cu lumină
Sub icoana prinsă ‘n cui,
Doi bătrâni încet se’nchină,
Lerului, ler, lerului.
Nicolae NIȚĂ
