Garda de Fier

PUNGESTI, DECEMBRIE 2013

În timp ce Pungeştiul este în continuare o “zonă de siguranţă specială” unde oamenii trăiesc “păziţi” şi terorizaţi de jandarmi, copiii din altă comună vasluiană, Băceşti, se bucură de “generozitatea” Chevron, care le împarte rucsacuri cu rechizite, dulciuri şi scrisori, înainte să demareze lucrările de explorare a gazelor de şist lângă şcoala şi casele lor. Băceşti este una dintre cele trei comune unde Chevron a obţinut acordul de mediu pentru explorarea gazelor de şist.

Rucsacurile dăruite copiilor din localitatea Băceşti conţin o pungă cu dulciuri, caiete de limba română, matematică şi biologie, un penar, acuarele, precum şi o scrisoare în care compania americană susţine, printre altele, că “Chevron a fost întotdeauna un susţinător al educaţiei” şi este plăcerea companiei să ofere “o mână de ajutor în realizarea activităţilor şcolare de zi cu zi”, informează Mediafax. (more…)

(more…)

CASETA / ROLA NR : C 1233
NR. DE INVENTAR : 2886
DOCUMENTUL NR. : 1873
REALIZATOR : Silvia Angelescu
DATA ÎNREGISTRĂRII : 08/24/2000
DATA COPIERII :
DATA PRELUCRĂRII : 01/15/2001
TRANSCRIERE : Eugen Stancu
DACTILO PC : Eugen Stancu
OBSERVAŢII: Corectura: Silvia Angelescu
CONŢINUT : Interviu cu VICTOR MOISE

Frăţiile de Cruce (1935)
Rebeliunea legionară 1941 (Buzău)

• ocuparea Prefecturii Buzău
• percheziţia la Seminarul Teologic Buzău – 1941
• arestarea 1941

Studii:

• Seminar Bucureşti,
• Seminar Cernăuţi
• Şcoala de ofiţeri de rezervă, Bacău (more…)

“Pasăre trudită / Inimă zdrobită…”

(Colind de inimă pustie)

Mănăstire, brazi în soare,
Uşă de stejar, rapsozi.
In desene: Voievozi
Şi crăiese de cicoare.

Eva şi Adam în piele
Şi un măr frumos rotat,
Şarpe cu argint vărgat,
Fructe neculese, stele.

Iz de ceară şi tămâie,
Piatră înflorită’n cruci,
Fraţi, cu palme de haiduci,
Vin, cu-aromă de gutâie.
(more…)

Prof. Mircea Botiş
Pr. Radu Botiş

În nemijlocită legătură cu activitatea politică şi diplomatică dusă pe diferite planuri de România în scopul realizării idealului său national, cu lupta purtată de conaţionalii din provinciile aflate sub stăpânire străină, un mare număr de români au desfăşurat în diferite ţări din Europa, precum şi în S.U.A. o acţiune multilaterală şi eficace, în cooperare cu sârbii, cehii, polonezii etc. pentru cauza comună: victoria principiului naţionalităţilor şi recunoaşterea acestuia drept criteriu fundamental în statuarea postbelică a lumii.

Astfel, în Franţa, Comitetul franco-român, organizat în 1914 a depus în anii 1917-1918 îndeosebi, o largă şi variată activitate care, în 1917, odată cu sosirea unei misiuni universitare condusă de profesorul Emil Pangrati; a crescut în mod evident, fondându-se o revistă destinată să informeze despre motivele reale ce determinaseră România să intre în război alături de Puterile Antantei. Totodată s-a trecut la o largă şi variată activitate care, în 1917, odată cu sosirea delegaţiei să determine înţeleagerea, atât de către oficialităţi, cât şi de opinia publică franceză, situaţia nou creată României prin pacea încheiată de către Rusia la Brést-Litovsk. (more…)

(75 de ani – celor 14 legionari ucişi în noaptea de 29/30 Nov. 1938)

Pe mine şi pe Cojocaru ne’a lăsat duba jandarmeriei lângă Casa Regală. Nu mi’e ruşine să mărturisesc că mi’era frică să rămân singur. Şi de alţii îmi era frică, dar frica cea mare ce’mi dădea târcoale era să nu rămân singur cu gândurile mele.

Trupurile celor asasinati

– Hai la mine, Mitică, i’am zis lui Cojocaru, că am nişte cârnaţi olteneşti de dai cu căciula’n câini.

– Din ce crezi tu că s’a prins Căpitanu’? m’a întrebat Mitică îngândurat, când am ajuns acasă.  Unde ţii muştaru’?

– In buzunarul frigiderului. A pus totul cap la cap, am zis eu. Nu era greu.

– Ce’a pus cap la cap?

– Păi, întâi de toate cum erau legaţi. Nu aşa se leagă deţinuţii pentru  transport. Şi pe urmă s’a scăpat dobitocul de Dinulescu. (more…)

Prietenului meu, col (r) Gavril Babiciu

În buchetul cu frumuseţi  al vieţii mele, a apărut, de vreo 3 ani de zile, o floare rară, „Doina lui Lucaciu”,  în interpretarea Andreiei  Botiş, fata frumoasă şi şcolită într-ale muzicii a consăteanului meu, părintele Radu Botiş din Chelinţa. Este remarcabil că tânăra generaţie perpetuează cântecele noastre istorice. Doina mi s-a pus la suflet  de cum am auzit-o şi nu mă voi putea despărţi de ea niciodată.

Pr. Vasile Lucaciu

Sunt privilegiat de faptul că pot înţelege aceste cântece, că ştiu multe despre epoca în care au apărut şi rolul lor în realizarea idealurilor neamului. Puţini  dintre noi pot conştientiza  forţa lor mobilizatoare extraordinară, faptul că pot conduce naţiunile la victorie. Să ne gândim doar la avântul emoţional stârnit de Marseieza (La Marseillaise) lui Rouget de Lisle, care i-a condus pe francezi la victorie în 1792. Şi Doina lui Lucaciu a stârnit uragane de durere şi revoltă faţă de starea de robie în care s-a  aflat naţiunea română din Ardeal secole în şir. Conştiente de acest lucru, autorităţile austro-ungare au considerat-o ca un semn al răzvrătirii. Purtarea tricolorului şi chiar folosirea limbii române stârneau represiuni aspre. Cântarea sau chiar fredonarea  Doinei putea fi motiv de întemniţare,  deoarece simboliza  rezistenţa activă şi aderenţa la scopurile propovăduite de părintele Vasile Lucaciu. Interesant mi se pare şi faptul că dintre toate marile personalităţi care au condus lupta românilor din Ardeal pentru dezrobirea  şi întregirea neamului, „Leul de la Şişeşti” a devenit cel mai popular. (more…)