Garda de Fier

Trecut și prezent…

(more…)

În America, Libertatea nu are limite… Vezi și: https://www.miscarea.org/a/?p=7221

In prima secvență, de la stânga la dreapta: Nicolae Niță, Valentin Cantor, Alexandru Ronnett, Puiu Teodosiu și Adrian Antonescu; a doua secvență, tot de la stânga: Pr. Harrold Mack, subsemnatul, Radu Budișteanu și Aurel Ionescu (Mittersill, Austria, 1987)

VEZI ŞI: https://www.miscarea.org/a/?p=7206

SE DĂ RAPORTUL

Pliant despre Corneliu Codreanu

Poate fi descărcat in format PDF de la această adresă:

VEZI ŞI:

Cu durere pentru despărțire, dar cu bucurie pentru întâlnirea sa din ceruri alături de sfinții și prietenii săi români din temnițele comuniste, care aduc neîncetat prinos de jertfe cinstite lui Dumnezeu, am aflat de trecerea din această viață pământească a eroului, „nemuritorului” Vasile Jacques Iamandi. 

Nemuritor pentru că moartea nu l-a putut atinge în atâția ani de sacrificiu și lupte sângeroase din lagărele sovietice și temnițele comuniste, până la luptele din legiunea franceză și până pe frontul războiului din Indochina. Un munte de curaj și demnitate, cu un caracter de fier dar cu o inimă de copil, a cărui bunătate se revărsa peste toți cei din din jurul său. Această curăție și nevinovăția a inimii sale probabil i-a adus acea aură de nemuritor, o protecție divină ce îl scotea nevătămat din toate cursele, războaiele, misiunile dificile la care era supus.

“Ctitorii – pagini de luptă politică și spirituală”
Ed. RÂNDUIALA POLITICĂ, 1940

O mișcare de răscruce istorică, așa cum este cea legionară, nu se poate mărgini la o revoluţie a formelor de Stat fiindcă aceasta nu înseamnă revoluţie ci reformă. Legiunea este o grupare revoluționară pentru că merge în inima lucrurilor si preface din temelii. Ea nu schimbă numai formele, numai așezămintele, ci schimbă însăşi firea omului în sensul idealului său.

Legiunea, prin idealul său, prin valorile cari îi conduc destinul încearcă o adâncă prefacere a omului românesc. Ea tinde să împlinească nu numai o evadare a acestui om din biologic in spiritual, dar totodată vrea o depășire istorică, adică această depăşire spirituală să fie o orientare în sensul imperativelor cerute de momentul  istoric prezent. Omul legionar este un altfel de a fi, este o făptură nouă care păstrează în sine toate valorile câştigate ale trecutului românesc si duce totodată mai departe, pe căi abia deschise, gândul si fapta a ceea ce stă în puterea sa, dar nu s’a putut realiza încă.

Prin educația legionară sufletul românesc se adânceşte, se prelucrează în ce are el mai de preț pentru a-și căpăta o expresie superioară și definitivă. Orizontul în care se mişcă acest suflet este de o mare întindere și de-o tainică putere de atracție.

(a nu se confunda cu poezia “Îndemn la luptă”)

Din silă de noi nu mai cresc nici Rovine,
Nici Rahove ’nalte și nici Albe Iulii;
Bourii s’au stins prin păduri carpatine,
Pe cerul valah nu mai lunecă ulii;
Iar munților…, parcă și lor li-e rușine
Când gem tot mai crunt sub omătul căciulii.

Nemernică ciurdă, slugarnică plebe,
Pe toți ne îngroapă ’n țărână lopata;
Hei! nu mai sunt Vidre și nu mai sunt Țebe
Cu limbă de foc să cutremure gloata?
Nici stâncă să tune, nici glas să ne ’ntrebe:
No, gata? Iar noi să răspundem: No, gata!