Garda de Fier

“Roşie ne este steaua, / Noi strângem mereu cureaua”…

♦ Pentru nostalgici, dar şi pentru ceilalţi care au uitat ♦ Fragmente din câteva “pluguşoare” comuniste, care de obicei erau multiplicate până la sațietate în speluncile partidului şi în ziarele de partid, pe vremea când Sfintele Sărbători ale Crăciunului şi Anului Nou se numeau “sărbătorile de iarnă”, cu alde Moş Gerilă & Co.

“…Unde bate inima ţării, fierbinte,
Şi unde drumul timpului duce’nainte.
La Comitetul Central comuniştii gîndesc
La binele tău, popor românesc.
Şi prin sufletul nostru de copii limpede trece
Lumina înaltă a Congresului zece…
Mîine vom creşte,
Vom fi în muncă eroi,
Cu minţi luminate şi cugetul stăpîn
Pentru etapele comuniste de mîine,
Aşa precum ne creşte partidul nostru comunist român.
…………………………………………………………………………………..
Ş’acum, copiilor cu suflet de văpaie,
Urăm tovarăşului Ceauşescu Nicolaie,
Din inimi către inima lui dreaptă,
Să ne ridice treaptă după treaptă
Spre comunism, spre visul mult rîvnit.
Şi sărutaţi-l că-i bărbat cinstit…
Biografia noastră şi a lui
Se împletesc în cugetul Partidului…”

Sau:

“Anul care s-a-ncheiat
A fost mîndru şi bogat
Am’nălţat un imn ales
Pentru-al XII-lea Congres
Cîntând dragostea fierbinte
Pentru bravul preşedinte
Reales de-al ţării For
Şi de întregul popor
Să ne fie înainte
Înţelept conducător
Nalt exemplu, far şi zbor…”

Dacă nu v’a apucat nici o senzaţie de regurgitare după această metastază ‘telectuală îndreptată împotriva adevăratei însemnătăţi spirituale şi meniri a pluguşorului strămoşesc, tradiţional, sunteţi tari.
Românii din ţară aveau şi ei un “pluguşor” al lor, transmis, ce-i drept, pe şoptite, cu frica în vine (fragment):

“De pe munţi şi de pe dealuri,
Curge sângele în valuri,
Numai chin, numai năduf,
La canal ca şi la stuf…
De cu seară până’n zori,
Tot lagăre şi’nchisori,
Lagăre de concentrare,
De la Sighet pân’ la mare.
Iar prin pietre răsărea
Ciocanul şi secera,
Încârliga-s’ar ca ea!
Scuipaţi măi, hăi, hăi.”

…coada la orice…