Garda de Fier

O, Neamul meu cu plânsu ‘n gene şi vatra plină de suspine, –
Ceas mare, din eternitate, adânc azi bate pentru tine;
E poate ceasul cel mare prin care ţi-a fost dat să treci, –
Cu el venind: ori înălţarea, ori doborîrea ta pe veci!…
Amar de vremi, tu, Neam Român,
Ai încălzit năpârci la sân,
Şi n’ai ştiut că şerpii veniţi, încolăcindu-se pe tine,
Pe nesimţite – drept răsplată – ţi-or suge sângele din vine,
Şi’n ziua istovirii tale, – când ei vor fi puternici foarte,
Să-ţi curme răsuflarea toată, pe veci să te cufunde’n moarte!…
Azi te-ai trezit, dar ai în faţă
Un mare şi cumplit balaur
Ce vrea pieirea ta din viaţă, –
El stând pe-al ţării tale aur!…
Asemeni smeului din basme, – ca din a vijeliei surle,
Balaurul ce te pândeşte, azi a ‘nceput grozav să urle,
Să nu te mişti din amorţirea în care-i place să te vadă,
Ca, astfel, bestia să ‘nghită cât mai uşor plăcuta-i pradă!…

De-aceea ‘n ceasul fără seamăn ce pentru tine bate azi,
O, Neamul meu cu falnici brazi,
Ori scoţi balaurul din vatră, ori sub mâniile lui cazi!…
Adâncă noapte te-ar cuprinde, o, Neamul meu cu ţara-floare,
De te-ai lăsa pentru vecie balaurul să te doboare!…
Încolăcindu-se pe tine, – cu-atâta ură el te-ar strânge,
Incât rărunchii ţi-i-ar stoarce de cel din urmă strop de sânge,
Şi, pân’ar fi să-ţi vină moartea, tu, Neamul meu, mereu ai plânge!
La soarta ta, ia seama dar!
Fă inimile toate stâncă! Fă sufletele toate jar!
Ridică-te pe culmea ‘naltă
A biruinţelor străbune:
Românii astăzi laolaltă
Ca grâu ‘n snopi să se adune, –
Răsleţi ca pân’acum gorunii să nu-i mai prindă căpcăunul,
Căci, astfel, din străbuna glie i-ar scoate, unul-câte-unul!…
………………………………………………………………………………………
O, Neamul meu cu plânsu ‘n gene şi vatra plină de suspine, –
Ceas mare, din eternitate, adânc azi bate pentru tine;
E, poate, ceasul cel mai mare prin care ţi-a fost dat să treci, –
Cu el venind: ori înălţarea, ori doborîrea ta pe veci!…
Vasile MILITARU
Făurar, 1938