DESPĂRŢIRE de Ion N. Manzatti
Gravura: Horatiu Dimitriu (revista Gândirea")
Revista “Drum”, Anul 9, Nr. 1-2, Ianuarie-Iunie 1973
Vasile Posteuca era fiu al Bucovinei, provincie româneascã disputatã pe rând de douã puteri la fel de imperialiste: Austro-Ungaria si Rusia Sovieticã. A fost imposibil ca tânãrul student de odinioarã sã se sustragã atractiei miscãrilor nationaliste sau iredentiste. Se obisnueste a se decreta în mod absurd “naziste”, doar în tãrile occidentului european care au pierdut rãzboiul, uitând cã nationalismul, este un sentiment universal. Il practicã aproape toate marile puteri sau cele mici, dar mai cu seamã Uniunea Sovieticã. Sã încerce cineva a rupe un metru din teritoriul micilor state cucerite piratereste de Sovietici! Se va deslãntui cel mai feroce mãcel, in ciuda “fraternitãtii internationale” proclamatã de guvernantii rusi întru adormirea naivilor.
La Posteucã dragostea de pãmântul strãbunilor ardea ca o flacãrã nestinsã. Crescut în paranteza dintre cele douã mari rãzboaie, nu putea rãmâne strãin fatã de înglobarea Bucovinei în spatiuil sovietic, doar la putine decenii dupã eliberarea de sub jugul austro-ungar. Dacã proceda altminteri, ar fi fost un dezertor.
De pe pãmântul american unde destinul îl asvârlise, el se bãtea cu condeiul împotriva uzurpatorilor. Esenta sa intelectualã era de vãditã tendinta teologicã. Scrisul lui avea mireasmã de psalm si apocalips, uneori prea obsedant în tonul sãu mistic. Acest laic îl invoca pe Isus mai des decât atâtia preoti aliniati pe baricada marxismului ideologic.
A murit visând la Cernãutii românesti, la mânãstirile, fagii si stejarii Bucovinei. El însãsi a fost un stejar, rãpus de trãznet.
ION N. MANZATTI
Revista “Drum”, Anul 9, Nr. 1-2, Ianuarie-Iunie 1973
