Garda de Fier

Neam al meu…

         – cotruşiană –
Neam chinuit, scuipat, lovit,
Neam răstignit,
cine se mai apleacă
peste rănile tale sângerânde?
Flămânde
de dreptate îți ridici privirile spre cer
nădejdea ți-e mare, voința de fier!

Cât vezi cu ochii,
din hotar în hotar, numai morminte.
Tâlharii ți-au călcat casa,
copila, nevasta,
altarele şi moaştele sfinte,
ți-au luat pâinea de la gură,
boii şi plugul din bătătură…

O, simt cum creşte ‘n trupul tău
răzbunarea,
văd prăbuşindu-se
peste ucigaşii tăi Carpații,
văd înghițindu-i Marea
cea Neagră şi mare.
Fără milă, fără îndurare,
te văd scrâşnind, te văd lovind
şi întorcând uriaşa roată a destinului,
alungând de la vatră-ți
umbra blestemată a streinului…

…Va fi apoi linişte – pace,
în casele tale umile – sărace…
Si mare, uriaşă îți va fi în lume dovada
căci tu ți-ai deschis singur
drumul destinului
cu spada!…

Neam al meu,
fărâmă de soare, de cer şi de curcubeu,
la răspântie de istorie,
te-aşteaptă Dumnezeu!

Nicolae NOVAC
Roma, Iulie 1950
“Îndreptar”, Anul II, Nr. 1, Decembrie 1951