Garda de Fier

Cu steaua…

Sărbătorile Crăciunului se apropiau. Băeţii se prinseră tovarăşi pentru colind şi pentru pluguleţ. Flăcăi puneau la cale Brezaia şi se prinseră şi ei tovarăşi pentru colind, căci prin partea locului băeţii colindă la orice fereastră de rumân, dar flăcăii intră numai în casele unde sunt flăcăi şi fete.

Ajunul Crăciunului sosi. De noapte, tare de noapte, începură a fierbe băeții. Si vedeai curgând pe uliţă cete-cete cu să­culeţele de după gât, cu beţe în mână.

Intrau în curţi şi câinii tăbărau pe ei. Ei se apărau cum puteau mai bine, se apropiau de fereşti şi stri­gau cu glasuri subţiri:

— Bună dimineaţa la moş-ajun! Bună diminea­ţa la moş-ajun!

Iar femeile ieşeau în pra­gul caselor, cu sufletul ve­sel de bucuria darurilor, cu şorţurile pline de mere, de nuci şi de covrigi.

Uneori se întâlneau cete vrăjmaşe. Cei mai slabi stăteau de se socoteau ce-i de făcut: să ţie piept sau s’o tulească la fugă şi să-şi scape nucile strânse cu atâta alergătură.

Iar când se luminase de ziuă, alt rând de vestitori ai Crăciunului ieşi de prin case. Erau copilaşii de câte trei patru, cel mult cinci ani, cari se plânseră la mamele lor, să le facă şi lor săculeţe spre a striga şi ei.

Aşa ne descrie o parte din obiceiurile de Crăciun scrii­torul Sandu-Aldea în cartea sa „Două Neamuri“. Iar când zorii zilei încep să mijească pâlcuri de copii purtând simbolica stea de hârtie în mijlocul căreia e fixată o ico­niţă, pornesc pe la casele gospodarilor anunţându-le naş­terea Mântuitorului intonând tradiţionala melodie :

Țapii si buhaiul…

Steaua sus răsare
Ca o taină mare
Steaua luminează
Si adeverează.

Tineri pregătindu-şi din timp costumele necesare, se deghizează în personagiile prin­cipale care au fost de faţă la naşterea lui Isus, şi intrând în locuinţele cetăţenilor joacă mica dramă a irozilor, recitând ver­suri care amintesc măcelul celor zece mii de prunci, măcel hotărît de Irod care so­cotea că în chipul acesta va putea să ucidă şi pe Isus, de care se temea că-i va lua domnia.
Şi se obişnueşte prin unele ţinuturi ca în prima zi de Crăciun, după terminarea slujbei la biserică, preotul să intre în fie­care casă, purtând cu sine o icoană în care este reprezentat Isus în iesle, şi cântând anumite rugăciuni să facă urări de prosperitate gospodarilor. Pe lângă aceste tradiţii, poporul nostru păstrează un ne­sfârşit număr din tradiţii, care sunt prin unele locuri res­pectate cu sfinţenie.

Aşa se obişnueşte că se ia din ograda unui vecin câteva surcele care apoi sunt răspândite în locuinţa lui re­citând versurile:

Bună dimineaţa la Ajun
Că-i mai bună a lui Crăciun
Pui, vaci, oi, purcei, etc., etc.
Sănătate, bogătate
Că-i mai bună decât toate.

Şi trebue ca toată lumea să se ferească de a se certa în casa sa în intervalul de timp de la Crăciun şi până la Bobotează căci numai aşa va putea evita să atragă asupra sa pentru tot anul viitor, cearta din partea altora. Iar dacă în apa cu care se vor spăla cei ai casei în ziua de Crăciun se pune o nucă sau o potcoavă, toţi cei ce se vor spăla cu această apă vor fi sănătoşi ca nuca si ca fierul; punându-se în această apă si un ban se atrage în chipul acesta si bogăţia.

Gospodinele obisnuesc ca în prima zi de Crăciun să dea mâncare păsărilor dintr’un ciur crezând că în chipul acesta vor oua tot atât de mult precum curg grăunţele prin găurile ciurului.

Prin unele ținuturi deluroase proprietarii de oi obiţsnuesc să pună sub prag un bulgăre de sare peste care păsesc toţi ai casei până la 22 Aprilie, când sfărâmându-se, bulgărele este amestecat cu tărâţe si dat oilor, care astfel sunt ferite de boli si vor da lapte din belsug.

împrumutarea de bani sau de obiecte în ziua de Crăciun, atrage după sine lipsa în casa celui care îm­prumută, pentru tot anul viitor, deaceea săteanul se fereste să împrumute în acest timp.

Unele femei nu mătură în zi­lele Crăciunului, sau chiar dacă fac aceasta, nu aruncă gu­noiul afară socotind că arun­când gunoiul peste prag dau afară din casă belşugul si sporul.
Funinginea strânsă pe burla­nele sobelor ocupă si ea un loc în cadrul tradiţiilor de Crăciun, întrucât se crede că această funingine strânsă în ajunul nasterii lui Isus si împrăştiată pe ogor în timpul aratului va aduce belsug de grâne.

O datină interesantă din acest timp este aceea a simulării tăierii pomilor cari n’au dat roade în timpul toamnei. Gospodarul înarmat cu o secure intră în livadă si se apropie de pomul care n’a rodit; în acest timp soția sa cu mâinile de aluat vine în fugă spre soț pe care îl roagă să nu tae pomul întru­cât în toamna viitoare va da roade atât de multe încât vor cădea de pe crăci aşa cum cade aluatul printre degetele ei.

Şi această înscenare se repetă la fiecare pom. Tinerele fete candidate la măritiş, au obiceiul ca în a treia zi de Crăciun, măturând prin casă, începând dela uşă şi ducând gunoiul către fun­dul camerei să spună versurile.

Liu-iu
Eu strig pe Lacu
Lacu pe Dracu
Dracu pe datul meu.

Înţelegând pe datul, pe alesul care-i va fi soţ, şi care nu va întârzia să vină ca s’o ceară’n căsătorie.

Dar ceea ce face mai ales bu­curia copiilor, în special la oraşe, este pomul de Crăciun. Obice­iul pomului de Crăciun este o reminiscenţă dela vechii Ge­rmani, obicei care astăzi am pu­tea spune, că s’a împământenit şi la noi.

Impodobindu-se un brădişor cu diferite obiecte şi jucării, bră- dişorul este ţinut ascuns priviri­lor copiilor până în seara de ajun de Crăciun, când introducându-se copiii în camera unde se găseşte brădişorul ornat toții se arată surprinşi văzându-l şi conchid că el a fost adus de Moş Crăciun ca dar pentru cumințenia copiilor.

In familiile mai sărace locul po­mului de Crăciun îl ocupă ghe­tele pe care copiii le pun seara înainte de culcare la uşa sobei, iar dimineaţa când se scoală găsesc în ele darurile aduse de Moş Crăciun care s’a coborît peste noapte prin horn în casă unde a lăsat din traista sa plină cu jucării copilului cuminte o răsplată.
Şi numărul datinilor, obiceiurilor, credinţelor si superstiţiilor în legătură cu sărbătorile de Crăciun, constituesc un lung lanţ căci fiecare ţinut se distinge prin ceva caracteristic.

Multe din ele au făcut obiectul bucuriilor copilăriei fiecăruia dintre noi, deaceea avem cu toţii datoria de a căuta să le păstrăm căci ele alcătuesc o comoară de nepreţuită bogăţie a poporului nostru.
Alex. IORDAN

Iisus s’a Născut!