Garda de Fier

“Într’o iesle’n rece scut
Domnul lumii s’a născut…”

Sus pe cerul înstelat
Mândră stea s’a arătat
Şi cu flori de măr în mână
Se coboară peste stână
Lerui Ler.

Într’un grajd sărac de lemn
Din cetatea Betleem
Într’o iesle’n rece scut
Domnul lumii s’a născut
Lerui Ler.

Celui care-adus lumină
Şi peste acest pământ
Pace de la Domnul Sfânt
Lăudând pe cel din cer
Lerui Ler.

Iar de către răsărit
Trei regi, trei magi au pornit
Lui Mesia de se’nchină,
Steaua Domnului lumină
Lerui Ler.

Colacul fetelor…

Ziarul “Cuvântul“, Serie Nouă, Anul XVII, Nr. 73, Miercuri 25 Decembrie 1940
La poalele Munţilor Codrului din tara Silvaniei, sătenii au obiceiul să spună despre o fată bătrână: “Mulţi colaci a dat, săraca, în zadar”. Despre o fată măritată prea tânără, se spune: “A dat doi, trei colaci si gata”. Iar soţia dezamăgită zice soţului: “Mi-ai mâncat colacii şi viaţa”. Toate zicalele acestea şi altele multe, vin dela străvechiul obicei de Crăciun: Colacul fetelor, care se practică şi acum cu sfinţenie în acele părţi.
Fetele de măritat, precum şi acele care au terminat şcoala primară şi vor să intre în danţ (hora satului) după Crăciun – în câşlegi – se pregătesc să primească feciorii în seara de Ajun. In acest scop, fiecare se îngrijeşte de 6-12 sticle de ţuică îndulcită sau vin, prăjituri, mere şi vestitul colac.  Colacul este frământat cu lapte dulce, din cea mai fină făină şi e împodobit cu fel de fel de păsărele şi floricele modelate cu măestrie de către fata casei, din cocă de grâu, apoi pus cu gălbenuş de ou şi pus la cuptor să se coacă. Colacul se face în fiecare familie în cea mai mare taină, fiindcă fetele vecine îsi pun adevăraţi spioni ca să afle cum şi cât de mare este colacul rivalei. Din cauza acestei emulaţii, cele mai multe cuptoare din sat, se strică de Crăciun. Colacii fiind extrem de mari, după ce se coc nu pot fi scoşi din cuptoare şi gurile cuptoarelor trebuiesc astfel dărâmate. Intrucât toate familiile se aşteaptă la acest lucru, mamele iau măsuri ca pâinea, covrigii de dat colindătorilor si colacii destinaţi casei, să fie copţi întâi, iar colacul fetei rămâne ultimul. (more…)

“C’o stea mare s’a ivit
Sus, la mândrul răsărit…”

Toată ceata creştinească
Astăzi să se veselească
C’o stea mare s’a ivit
Sus, la mândrul răsărit.

Şi strălucea cu tărie
Vestind marea bucurie.
Că veşnicul Dumnezeu
A trimis pe fiul său

Să se nască’n Viflaem
Precum prorocit avem
Şi să-i facă mântuire
De la veşnica pieire.

Lui Adam celui căzut
Cu tot neamul de demult
Şi cu-a Lui celui cel sfânt
Următori a lui nepoţi.

Mântuirea se vesteşte
Precum steaua străluceşte,
Sus la sfântul răsărit
Sfânta lege s’a ivit.
(more…)

MOŞ CRĂCIUN

Moş Crăciun, Moş Crăciun!
La casa de om sărac
S’a gătat făina ‘n sac
Si n’avem să-ţi dăm colac…
Moş Crăciun!

Moş Crăciun, Moş Crăciun!
Pe toate răzoarele,
Pe toate ogoarele
Ne-am trudit picioarele…
Moş Crăciun!

Moş Crăciun, Moş Crăciun!
Toate săptămânile
Ne-am ostenit mânile
Si-am adunat grânele…
Moş Crăciun!
(more…)

“Cu cât ştiu că gospodarul este mai darnic, cu atât şi colinda este mai frumoasă şi mai lungă. Adeseori se întâmplă că în timpul colindului vin câte unul sau două grupuri de colindători, care aşteaptă rândul; şi atunci începe o adevărată întrecere…”

Se apropie Crăciunul. La colţul casei o droaie de copii cască gurile. Din piepturile lor iese o voce mlădioasă şi subţire: ei învaţă colinda. Este bucuria lor cea mare, când se apropie timpul ca să-şi arate vocea mlădioasă.
In ajunul de Crăciun toată lumea forfoteşte. Preotul umblă dela casă la casă şi vesteşte Naşterea Domnului. Casa nu se încuie în această zi, chiar dacă cineva lipseşte; altfel, de va veni preotul şi nu va putea intra în casă cu vestea mare, va fi un mare păcat.
Gospodinele umblă cu “împărţituri”, dela casă la casă, făcute din “turtă” subţire şi un colac împletit în două viţe. Coptura este făcută din făină albă numai.
Turta se pune pe colac iar pe ea, perje (prune) fierte, găluşce (sarmale), băbane, ganfeturi (bomboane), turte dulci, coarne alune, nuci moldoveneşti şi alte mâncăruri dulci făcute de femeia moldoveancă. Cu aceste merinde, învelite într’un tulpan, un copil, sau tânăra se duce la casa unei cumetre, naşe, sau alte rude ori cunoştinţă.
In ordinea firească copiii merg la părinţi, finii la naşi, cumătrii mici la cumătrii mari, cei tineri la cei mai în vârstă şi aşa mai departe. (more…)

Colindăm, colindăm…

Colo’n josu mai în josu
Florile dalbe,
Este-un Mănăstir frumosu,
Da’n Mănăstir cine şade
Florile dalbe.
Sade, şade Maica sfântă
C’un păr galben despletit
Cu lacrimi până’n pământ.
Vine-o dalbă păsărea.
Păsărea sufleta mea
Ce veste mi-aduci din ţară
Veste bună, nu prea bună
Că Fecioara Maria
Tăt umblă din casă’n casă
Că i-o vint vremea să nască.
Si-o născut un fiu frumos
L-o numit Domnul Cristos.
Si-o născut un fiu curat
Ce-i peste lume ‘mpărat.

Pe cel câmp cu flori frumoase.
Grea turmă de oi se lasă,
Corinda mi-i Domn
Dar la oi cine-i păstor?
Dumnezeu cu soţul său
Cu toporu ‘ncolţura
Toate oile ‘ntruna
Cu flueru şuera
Numai pe una mioară
Si-aceea mai târzioară,
“Mânce-vă focu de oi,
“Pe cine-aş d’afla la voi,
“Bună plată i-aş plăti :
“La Crăciun un colac bun
“La Ispas un mieluţ gras.
“De când sunt pe-aici prin munţi
“Barba-mi bate la genunţi,
“Musteţile-mi rump braţele
“Să le bată pe vâlcele
“Ca să pască agârcee
“Să le bată pe ogoare
“Ca să pască tămâioare.
“Rămâi gazdă sănătoasă
“Să plăteşti corinda noastră
“C’un colac mândru, frumos,
“Din pieliţa lui Cristos.
“Rămâi gazdă vesel bun
“Cum îi ziua lui Crăciun.”

La naşterea lui Iisus…

După dealul cel mai mare
Răsărit-a mândrul soare.
Mândrul soare nu era,
Ci era o mânăstire,
Cu pereţii de-alămâie
Si cu uşa de tămâie.
Dar într’însa cine şade?
Moş Crăciun cu Moş Ajun
Cu barba de ibrisim,
Cu mustăţile de fân.
Moş Ajun îi tot spunea:
“Mergi, Crăciun, la împărat,
Că-i târziu şi-a înnoptat”.
Ce ne-aduce Moş Crăciun?
 Tot ce e frumos şi bun.
 (Colind din Moldova)

Magii…

In urma scrisorii primite dela Magistraţii Judecătoriei Vaslui care au făcut publică, astăzi, motivarea în dosarul în care juristul în drept european, Simona Niculescu, a cerut emiterea unei ordonanţe preşedinţiale pentru ridicarea statutului de „zonă specială de siguranţă publică“ în comuna Pungeşti, D-na Simona Niculescu a înaintat astăzi o sesizare Biroului Iaşi al Avocatului Poporului, după cum urmează:

Sesizarea trimisă azi 16/12/2013 Biroului Iași al Avocatului Poporului :

În atenția doamnei Carla COSMA

Stimată doamnă,

urmare a convorbirii noastre telefonice de azi 16/12/2013, vă precizez următoarele :

În data de 8/12/2013 a fost întocmit la cererea mea un constat de executor judecătoresc privitor la situația de fapt din comuna Pungești, Vaslui (ce are conform prevederilor NCPC valoare de act autentic), anexat, ale cărui concluzii sunt clare: “Concluziile prezentei constatari: Dreptul la libera circulatie a persoanelor, dinspre satul Silistea spre resedinta comunei Pungesti (jud. Vaslui), pe drumul asfaltat, precum si exercitarea posesiei si folosintei terenului (n.n. proprietatea) lui Iosub Eugen, din dreptul terenului concesionat de „Chevron” este restrictionat, prin intermediul angajatilor Jandarmeriei si ai Politiei, pentru motive de ordine publica, prin legitimare si prin impunerea justificarii interesului legitim.” (more…)

Privim cu deosebită consternare cum, în ultimul timp, acţiunile totalitariste şi de-a dreptul teroriste ale guvernului, au  luat o amploare nemaivăzută până astăzi dela sângeroasele si monstruosele  “marşuri ale minerilor” în Bucureşti la începutul anilor ’90.

Acţiunile sunt menite să disipeze “proclamaţiile” sau “manifestele” noii generaţii, generaţie sătulă de-acum de situaţia critică în care a ajuns România şi pe care nu o mai poate tolera. Cele trei acţiuni sunt de-acum bine cunoscute opiniei publice care  înţelege să ia atitudine, deşteptându-se din “somnul   cel de moarte”.

Este generaţia care, în sfârşit, spune un NU hotărît ilegalităţilor de tot felul şi cere socoteală guvernului,  generatia care vine cu solutii viabile şi ia apărarea conservării pământului românesc. “Proclamaţia dela Câmpeni”,  “Proclamaţia dela Pungeşti” si “Manifestul dela Băiculeşti”, sunt tot atatea strigăte de alarmă care se cer recunoscute. Guvernul nu-şi mai apără cetăţenii, detaşându-se dela rolul său, dar în schimb oferă concernurilor străine pământurile oamenilor, trimiţând împotriva opozanţilor mii de jandarmi pentru a înăbuşi strigătele de revoltă. In cazul “Manifestului dela Băiculeşti”, oamenii vin cu soluţii pentru a se apăra împotriva mafiei fiscului care operează ca’n ţara lui Lobodă Vodă, solutii ce ar trebui urmate  si răspândite chiar la scară naţională. Se pare că, pentru guvern, oamenii au devenit o simplă masă de manevră, el eschivându-se a le lua apărarea atunci când nevoia o cere. (more…)