January 01, 2012
De: Garda
Categoria: Anul Nou

Păşim în Noul An
Anul care a trecut, a fost un an cu semnificaţii profunde.
Pe plan intern, s’a adâncit prăpastia dintre guvernanţi şi popor, un factor important avându-l marele decalaj de nedreptate şi hoţie (nu trebuie ghicit, hoţia a fost “chiriaşa” guvernului actual şi a celor care s’au plimbat pe la cârma ţării de peste 20 de ani – vai, ticăloase guvernări am avut!), iar lumea constrânsă să trăiască tot mai auster, în ciuda sclipirilor promovate cu emfază pe ici şi pe colo. Am mai tras câteva sudalme, am strâns încă puţin din cureaua “bunăstării” şi ne-am consolat cu bunăvoinţă în faţa viitorului…
Noi, ca popor, păşim în Noul An cu speranţe, cu nou avânt şi am dori, pe linia însufleţitoare a destinului neamului românesc. Ca popor, avem tot dreptul să privim înainte cu ambiţia hărniciei şi muncii noastre, aşa cum am făcut-o de milenii pe aceste meleaguri. Păşim cu emoţii şi vibraţii, dar şi cu încredere şi optimism, aceiaşi încredere şi acelaşi optimism care ne-a menţinut şi conciliat ca popor de-a lungul vremurilor şi ne-a “stratificat”¹) în pământurile noastre dela miazăzi la miazănoapte. Păşim în “tradiţie”, chiar în vremurile grele de azi… Citeşte în continuare →
Nu sunt comentarii →
January 01, 2012
De: Garda
Categoria: Anul Nou

Sorcova
S O R C O V A
Sorcova, vesela,
Să trăiţi, să-înfloriţi
Ca un măr, ca un păr
Ca un fir de trandafir.
Ca merii, ca perii,
In mijlocul verii,
Ca viţa de vie
La Sfânta Marie.
Tare ca piatra,
Iute ca săgeata
Tare ca fierul
Iute ca oţelul.
Citeşte în continuare →
Nu sunt comentarii →
January 01, 2012
De: Garda
Categoria: Anul Nou

Ţa, ţa, ţa, căpriţă, ţa...
Ţa, ţa, ţa, căpriţă, ţa,
Căpriţă din marginea
Ţa, ţa, ţa, pe munte’n sus,
Că de-acolo te-am adus
Ciucuri şi cu mărgele,
C ‘aşa-i place mândrei mele.
Foaie verde de arţari
La mulţi ani la gospodari
Si iar, foaie verde bine
La mulţi ani la gospodine…
Foaie verde lemn uscat,
Să vă spun unde-am bărat
Le-am bărat în munte ‘nalt
Cu coliba sub un brad
Citeşte în continuare →
Nu sunt comentarii →
December 31, 2011
De: Garda
Categoria: Anul Nou, PRESA LEGIONARĂ

Anul Nou - Adaptare grafică de Mac Constantinescu după un manuscris din veacul al XVII-lea (ziarul "Cuvântul" - Număr special de Anul Nou, Anul XVIII, Serie Nouă, Nr. 78, Miercuri 1 Ianuarie 1941)
Cuvântarea rostită la Radio în noaptea de Anul Nou 1941 de către d. Horia Sima, vice-preşedintele Consiliului de miniştri şi Comandant al Mişcării Legionare
LEGIONARI,
Un an nou se deschide la orizont.
Il întâmpinăm cu aceiaşi încredere nestrămutată în viitorul patriei noastre şi cu aceiaşi voinţă neînduplecată de a sfărâma toate împotrivirile.
Anul care s’a încheiat ne-a adus biruinţa legionară. In ceasul din urmă, când toate nădejdile păreau spulberate, neamul românesc a fost mântuit dela prăbuşire şi distrugere prin jertfa de sânge a luptătorilor dela 3 Septembrie şi prin intervenţia hotărîtoare a generalului Antonescu, într’un moment crucial al istoriei noastre.
O lume veche, clădită pe nedreptate a dispărut sub apăsarea păcatelor ei, iar forţele din adânc ale poporului nostru au putut sa isbucnească la lumină.
Cuvântul Căpitanului s’a împlinit: cei ce au căzut dintre voi vor avea nume şi morminte de eroi, iar cei ce ne-au ucis vor purta nume de trădatori din veac în veac. Citeşte în continuare →
Nu sunt comentarii →
December 29, 2011
De: Garda
Categoria: Anul Nou

La Anul Nou...
P L U G U Ş O R
Grăbiţi-vă băieţilor
Să urăm boierilor
Celor mari şi celor mici
Să le fie anul cu spor
Şi pe câmp şi pe ogor
In casa domnilor
Şi’n bordeiul tuturor.
Ia mai mânaţi mă flăcăi,
Hăi, hăi şi iar hăi…
Aho, aho, copii şi fraţi
Stati putin şi nu mânaţi
Şi cuvântu-mi ascultaţi
Citeşte în continuare →
Nu sunt comentarii →
December 27, 2011
De: Garda
Categoria: Anul Nou, PRESA LEGIONARĂ

Mânaţi măi, Hăi, hăi!
Ziarul “Cuvântul”, Anul XVII (Serie Nouă), Nr. 73, Miercuri, 25 Decembrie 1940
Aho, aho, copii şi fraţi
Staţi puţin şi nu mânaţi
Până când nu s’o însera,
Până nu vom înopta…
Seara asta-i seară mare
Peste plaiuri legionare
Dela Tisa pân’ la mare
Şi spre vechile hotare. Citeşte în continuare →
Comentarii (2)
December 27, 2011
De: Garda
Categoria: Anul Nou

...PLUGUŞORUL
Pluguşorul Anului Nou 1945
Aho, aho!
Astăzi anul se sfârşeşte
Şi cel nou mâine soseşte
Anul patruzeci şi patru
An de jale şi chin sacru
An de plângeri, jale mare
An cu lacrime amare
An cu patemi pentru noi
Zile grele de război
Zile grele-am suferit
Că părinţii ne-au murit.
Câţi am mai rămas flăcăi
Mai strigaţi o dată hăi!
Citeşte în continuare →
Comentarii (2)
December 24, 2011
De: Garda
Categoria: De Crăciun, PRESA LEGIONARĂ

Naşterea Domnului - Interpretare grafică de Mac Constantinescu, după o compoziţie bizantină (ziarul "Cuvântul", Serie Nouă, Anul XVII, Nr. 73, Miercuri 25 Decembrie 1940)
Nu sunt comentarii →
December 24, 2011
De: Garda
Categoria: De Crăciun, PRESA LEGIONARĂ

- Naşterea lui Iisus
Ziarul “Cuvântul“, Serie Nouă, Anul XVII, Nr. 73, Miercuri 25 Decembrie 1940
Sărbătoarea Crăciunului are multe semnificaţii.
Una şi cea dintâi este în legătură cu ideea de naştere, de nouă începătură în lume. Acum s’a născut Iisus Hristos, Mântuitorul făgăduit omului chiar dela început, de când a căzut în păcat. In cele trei zile ale Crăciunului, în ajunul şi zilele care îl urmează, trăim ideea împărătească a naşterii Celui care avea să introducă în istorie pe noul Adam.
Altă semnificaţie este în legătură cu ideea coplăriei. Nicicând ca la Crăciun copilul nu tronează mai mult în preocupările, gândurile şi toate trăirile noastre. In aceste zile de mare praznic sărbătoresc, se bucură în primal rând copilăretul creştin din toată lumea. Mai mult: se bucură însuşi copilul care a fost în noi, adulţii, altădată. Din lumea feerică şi parcă de pe alt tărâm a copilăriei noastre uitate, încep să învie amintirile, să se legene ademenitor, ca funigeii de vis şi să încropească o lume frumoasă, un paradis pe care l-am pierdut. Citeşte în continuare →
Nu sunt comentarii →
December 24, 2011
De: Garda
Categoria: De Crăciun

Crăciun Românesc - Sărbători Fericite!
Naşterea Domnului e, analogic, răsărit de Soare.
Intr’un anume ceas pământul ne întoarce spre lumină. S’ar părea atunci că Soarele se naşte pentru noi; adevărul este că noi răsărim întru el; ne naştem din pântecul beznei în lumina cea mare a zilei. Părintele luminii stă veşnic nerăsărit şi neapus, aşteptându-ne.
Astfel la “plinirea vremii”, lumea întorcându-se pe negrele-i ţâţâni către Dumnezeul veşnic, a ieşit din umbră în lumina Lui cea neclintită. A fost un răsărit cosmic – “Răsăritul Cel de Sus”: Naşterea Domnului care a rumenit pe totdeauna orizonturile omenirii.
Vasile VOICULESCU – Gânduri
Nu sunt comentarii →