Garda de Fier

Glorie eternă tuturor Martirilor Neamului Românesc!

Sâmbătă 27.10.2012, începând cu orele 12,oo, sub egida Fundației Ion Gavrilă Ogoranu va avea loc o vizită organizată a Fortului 13 Jilava în prezența scriitorului Marcel Petrișor, fost deținut politic și presedinte al Federației Române a Foștilor Deținuți Politici Luptători Anticomuniști.
Manifestarea va fi urmată în Valea Piersicilor de o ceremonie în memoria legionarilor parașutați de aviația militară SUA între 1951-1953, executați de Securitatea comunistă la 31 oct. 1953 în acest loc, împreună cu susținătorii lor locali.
Pentru deplasare, un autocar va pleca la orele 10,45 de pe str. Schitul Magureanu.
Pentru participare este necesară contactarea organizatorilor în vederea rezervării, având în vedere regimul special al zonei de protecție a penitenciarului Jilava.
Persoane de contact: responsabili proiect – Florin Dobrescu 0722749249, Alexandru Onofrei 0732153917, e-mail: ogoranu@gmail.com.

Bucuresti, 21 Octombrie 2012

Noi, organizaţiile şi grupurile de iniţiativă cuprinse în Platforma Civică “Acţiunea 2012”, alături de voluntari şi simpatizanţi, preocupaţi de necesitatea transformării problematicii Unirii României cu Republica Moldova în prioritate naţională, propunem tuturor candidaţilor la alegerile parlamentare din 9 decembrie, să semneze şi să îşi asume următorul

“O naţiune este naţiune numai fiind o comunitate morală…” (Traian Brăileanu)

Revista “Insemnări Sociologice“. Director: Traian Brăileanu. Anul IV. Nr. 4, 1 Octomvrie 1940

I. Introducere. II. „Puterile” la Aristotel, Locke şi Montesquieu. III. Cele şase puteri sociale. IV. Conflictul şi împăcarea puterilor sociale. V. Mecanism social şi comunitate. VI. Constituţia „ideală” a naţiunii.

I

Teoreticienii cari vreau să ne descrie care ar fi constitutia ideală, cea mai perfectă, a Statului nu pot face altceva decît să ne arate că ea ar trebui să fie asemănătoare celei a familiei unitate perfectă, dragoste şi simpatie între cetăteni şi conducere parintească. Aşa imaginea familiei patriarhale din antichitate i-a făcut pe Platon şi Aristotel să considere monarhia ca cea mai bună formă de guvernămînt, ca cea mai bună constituţie, croită după imaginea familiei patriarhale perfecte…
Dar aşa cum familiile concrete nu sînt perfecte, fie din cauza împrejurărilor sau a imperfectiunii naturii umane, aşa nici Statele concrete nu vor fi perfecte. Ceea ce vede bine Aristotel. Oamenii năzuesc spre perfecţiune, spre înfăptuirea idealului, dar operele lor rămîn totdeauna – omeneşti.
Aşa în viata familiilor, aşa şi’n cea a Statelor. Din năzuinta spre perfectiunea constituţiei Statului s’a născut doctrina “separatiunii puterilor”, care a avut un răsunet atît de mare în secolele 17, 18 şi 19. Formularea în care ea a  pătruns în constitutiile scrise ale Statelor civilizate este cea dată de John Locke si de Montesquieu, mai ales. Citeşte în continuare →

Victor Puiu Gârcineanu

Revista “Insemnări Sociologice“. Director: Traian Brăileanu. Anul IV. Nr. 4, 15 Octomvrie 1940

Un răgaz mai înalt va îngădui odată aşezarea într’o lumină cuprinzătoare a unuia dintre cei mai adînci deschizători de drumuri pe care i-a cunoscut miscarea legionară. Astăzi publicaţiile de dinaintea ultimei prigoane stau răvăşite de confiscări şi, în lipsa lor, vom încerca să evocăm, mai mult decît să definim, personalitatea lui Victor Gîrcineanu, unul din sufletele de elită, în care trăirea spiritualităţii creştine a culminat în realizări sublime pe plan omenesc şi sufletesc.
Latura creştină a mişcării legionare a avut în Gîrcineanu un interpret de pătrunzătoare viziune. Ca om a fost unul din puţinii aleşi să se încumete pe urcuşul greu care îl înalţă pe muritor dela conditia de pămîntean la cea de sfînt. Ne dăm bine seama de greutatea cuvîntului. Victor Gîrcineanu a adîncit, actualizînd în fiinţa lui umană, procesul mistic de desăvîrşire, în stare să ridice pe om mai aproape de divinitate. O lumină interioară i-a revoltat sensul Dumnezeirii şi el mereu a tins spre ea. Citeşte în continuare →

“Partidul nou este marea şcoală a Naţiunii.”

Revista “Insemnări Sociologice“. Director: Traian Brăileanu. Anul IV. Nr. 7, 1 Decemvrie 1940

Partidele politice sunt cunoscute din cele mai vechi timpuri. Imperiul roman, în special, le-a cunoscut sub toate aspectele posibile. Intre partidele politice din timpul republicei romane şi cele ale epocei liberalismului modern, nu există nici o deosebire ca mijloace de luptă şi ca finalitate.
Scopul ultim era acapararea puterii politice, care apoi era folosită, după cazuri şi oameni, fie în interesul comunitătii, fie mai ales în interesul celor ce conduceau. Mijloacele au variat şi ele, dela propaganda verbală pînă la revolutii sîngeroase. Antichitatea, ca şi timpurile mai noui, le-au folosit fără scrupule, numai să-şi ajungă tinta urmărită: stăpînirea puterei politice.
Există, însă, o deosebire mare de organizare şi de finalitate între partidele politice ale trecutului mai îndepărtat sau mai apropiat şi cele ale regimurilor naţionaliste totalitare.
Intotdeauna s’a cerut o pregătire oarecare şi pentru îndeletnicirile cele mai uşor de deprins. Numai pentru îndeletnicirea cea mai grea şi mai delicată, aceea a conducerii Statului, epocile care s’au scurs ca şi reprezentantii lor nici nu s’au gîndit măcar să ceară vreo pregătire. Citeşte în continuare →