Garda de Fier

“Biserica Legionarilor” din Morenii Vechi

“Activitatea de propagandă, însoţită de acţiuni de ajutorare a populaţiei locale, s-a soldat cu constituirea unor organizaţii legionare („cuiburi”) în satele Morenii Vechi, Valea Mare, Costuleni, Prisăcani etc. La Morenii Vechi, bunăoară, şeful de cuib, preotul satului Leonid Miron, a reuşit să organizeze una dintre cele mai puternice organizaţii primare legionare din judeţul Iaşi. În 1935 aici exista o tabără de muncă alcătuită din 28 de studenţi ieşeni ai Facultăţii de Geografie de la Universitatea A. I. Cuza. Ca şi camarazii de la Ungheni, aceştia au înfiinţat o cărămidărie, fabricând 100.000 bucăţi din care, în anul următor, au ctitorit eleganta biserică în stil bucovinean, cu hramul „Sfânta Maria” (numită şi „Biserica Legionarilor”)…  Şi legionarii de la Moreni, ca mulţi alţi părtaşi ai Mişcării, au sfârşit tragic. La 21 septembrie 1939, legionarii l-au asasinat pe ministrul de Interne, Armand Călinescu. Ca măsură de reprimare, autorităţile au decis să opereze, în noaptea de 21 spre 22 septembrie, o serie de execuţii. În zorii zilei de 22 septembrie, în fiecare judeţ au fost expuse publicului cadavrele a trei legionari, pe care poliţia, în plină noapte, i-a ridicat din mijlocul familiilor, i-a scos în stradă şi i-a împuşcat. Trupurile acestora au fost lăsate în văzul lumii timp de trei zile. Printre cei trei legionari executaţi în judeţul Iaşi a fost şi Leonid Miron, preotul din Moreni. Citeşte în continuare →

Căpitanul, 1899-1938 (desen în creion, colecţia personală, 1980)

Citeşte în continuare →

“Unde umbrează darul tău, Arhanghele, de acolo se goneşte puterea diavolului”… – Desenul: N. Brana

“Glasul Strămoşesc”, Sibiu. Anul VI, Nr. 1, 8 Noembrie 1940
După treisprezece ani de lupte cumplite, după nesfârşite umiliri a demnităţii româneşti, după temniţe grele, după bătăi şi schingiuiri barbare, după săvârşirea celor mai grozave fărădelegi şi a celor mai oribile crime, dupăce călăii neamului au văduvit în cea mai mare parte generaţia tânără de oastea neînfricaţilor luptători, în frunte cu Căpitanul, dupăce neamul a fost stors şi adus la “sapă de lemn”, după ce ţara a fost sfârticată şi milioane de Români lăsaţi în jugul greu al robiei, dupăce s’a consumat cel mai blăstămat capitol din istoria neamului nostru, a sosit clipa sorocită să pună pentru totdeauna sfârşit domniei netrebnicilor, a sosit ceasul biruinţei legionare.
Biruinţa legionară? Toată lumea spune aşa, toţi afirmă la fel. Adevărul este însă că a sosit numai ziua începutului de biruinţă legionară, dar adevărata biruinţă legionară este încă departe, ea n’a fost încă şi nu poate fi realizată decât cu eforturi uriaşe şi într’un timp mai îndelungat de muncă şi abnegaţiune a neamului întreg. Testamentul Căpitanului este un pisc înalt, veşnic luminat de soare, este o culme de ideal pe care neamul va reuşi s’o atingă numai dupăce va fi desbrăcat cu totul haina mişeliei, a trădării şi a tuturor păcatelor, care ne-au adus unde suntem.  Citeşte în continuare →

Dosar D 4277/vol.1 (cota SRI 337/1). Adrese, note telefonice şi telegrame ale Siguranţei privind: încercările de reorganizare ale Mişcării Legionare, lupta anticomunistă, mod de activitate, arestări, trierea legionarilor. Scurt: Problema legionară. Anul 1945.

Legionari, 1940

Fila 9:

Citeşte în continuare →

Fază de joc (1947)

Dosar D 8909/vol. I – Fila 320
Către O.S.P. – Dl. Sergiu Petrovici

Avem onoare a vă comunica următoarele:
In ziua de 25 August 1947, în timpul deplasării dela Reşiţa spre Bucureşti, echipa de foot-ball a Asoc. „Juventus” a cântat în maşină cântece legionare (Garda Căpitanul, Sfântă Tinereţe, etc.) sub conducerea jucătorilor Dumitru Pepelea şi Fogel.¹)
Deasemenea echipa a dat jos din maşină cu forţa pe călătoarele evreice Henriette Zigmund şi Retti Zuzi.
Faţă de aceste îngrijorătoare manifestări fasciste ale A.S. Juventus, vă rugăm să binevoiţi a dispune în consecinţă.

DIRECTOR GENERAL
SSI Seful Secţiei
Citeşte în continuare →

O LUMÂNARE ÎN VEŞNICIA MARTIRILOR

Apropo de adevăr, nu o dată mă duce gândul că nu acolo unde străluceşte aurul, ci, mai ales, unde e modestie şi dragoste de Ţară înfloreşte iubirea şi e vie istoria, căci anume cei săraci sunt bogaţi cu duhul. Or, icoana sacralităţii unui popor urcă spre porţile eternului anume prin cinstirea eroilor, care s-au jertfit pe altarul de glorie al Neamului, fie că au căzut luptând pe câmpul de bătălie, fie că s-au sacrificat pentru Libertate, Identitate şi Idealuri, pentru Fiinţa Naţională.
La Culiceni, în această margine de Ţară, unde România se zbate într-o inimă mare, a tuturor românilor din acest mic sat, dar mari şi tari în aspiraţii, aroma tămâii înmiresmează în fiecare an gloria Sfinţilor care încă nu şi-au găsit consolare, martirilor care nu şi-au aflat încă liniştea veşnică sub crucile memoriei Acasă, înălţate prin osârdia mărinimoşilor lor consăteni, osemintele lor zăcând în neagră străinătate, împrăştiate pe drumul spinos, sângerând încă al Golgotei neamului românesc, candela amintirii e menţinută cu pioşenie graţie devotamentului fiilor acestei baștine străbune – Octavian Bivolaru, preşedintele Societăţii „Golgota” a românilor din Ucraina, şi generosului Ioan Boacă, preţuirii, acelor culiceneni care mai poartă încă în suflete amarul şi durerea trecutului. Citeşte în continuare →

Anul I, Nr. 2

Mulţi duşmani, în neputinţa lor au aruncat împotriva noastră fel de fel de calificaţiuni. Cu asta nu ne-au făcut nici un rău şi nici n’au spus un lucru nou. Oamenii cu greutate ai zilei când şi-au dat osteneala să aprecieze mişcarea noastră, au dezaprobat-o, în aceiaşi larmă şi lipsită de măsură: ne-au judecat simplist, considerându-ne un caz patologic al vieţii sociale, primejdios prin proporţiile ce le-ar putea lua şi necesar a fi îngrădit cu asprime şi la timp. Verdictul atât de des n’a impresionat nicicând şi cu atât mai puţin astăzi. E soarta tuturor acţiunilor, eroice ca, în primele începuturi să fie atacate pe căi lăturalnice. Adversarul puternic, neavând la îndemână argumente oneste, refuză să stea de vorbă omeneşte, şi recurge la metoda cea mai comodă a batjocorei, insinuaţiei perfide şi a falsei prezentări. A pretinde, în epoca aceasta de mârşave socoteli politice, restaurarea cinstei în viaţa de Stat şi a neamului românesc în drepturile uzurpate, e un act de pură nebunie, neînţeles de spiritul zeflemist al timpului şi de cuminţenia colectivă a cluburilor politice. Citeşte în continuare →

Simona Niculescu împreună cu fiul ei

♦ Simona Niculescu n-a putut ajunge la copil din cauza unui drum ajuns impracticabil, din cauza condițiilor de iarnă și astfel a ajuns să dea în judecată autoritățile din Băiculești. O scrisoare deschisă mai puțin obișnuită a fost depusă de curând la Prefectura Argeș. Petiționarul este Simona Niculescu, o persoană cu cetățenie franceză stabilită în județul nostru, la Băiculești. Simona este cunoscută, de altfel, la nivelul societății civile din România și ca inițiatoarea „Manifestului de la Băiculești”. Foarte important, Simona Niculescu marchează o premieră în județul Argeș și este primul cetățean care a obținut câștig de cauză în instanță, obligând administrația locală din Băiculești să reabiliteze un drum comunal. Citeşte în continuare →