Garda de Fier

Prietenilor și celor care ne urmăresc activitatea, le expunem câteva absurdități INTOLERABILE din lanțul măsurilor represive care frizează orice normă de înțelegere: dreptul opiniei libere suprimat și eliminat în modul cel mai barbar cu putință de platforma Facebook, consecventă implementării comunismului și eradicării oponenților și diversităților de idei.

Desigur, în același plan, sunt și alte platforme responsabile pentru implementarea unilaterală a ideilor și teoriilor totalitare. Dintre acestea pot fi amintite – în subordine – platformele: Twitter, Google și Youtube care acționează în consonanță la rezilierea libertății de opinie, suspendarea și excluderea celor ce nu se manifestă pe linie “progresistă”. Deplângem, desigur, cenzura (știm cu toții că “minciuna are picioare scurte”), și vom continua să spunem adevărul în ciuda tuturor opreliștilor care ni se impun. Adevărul e unul singur; el singur “te face liber” cum ne spun Sfintele Scripturi.

Din nefericire, multe postări s’au pierdut! Nu ne-am îngrijit să le punem deoparte la timpul potrivit, fiind publice și accesibile! Cu blocajul actual al contului – până la zile mai bune – șansa recuperării totale e minimă. Totuși, țin să-i confirm și să-i mulțumesc public persoanei care a avut grija în timp să copieze și să păstreze o parte din aceste texte, acum restituite; ultimele din acestea ne propunem să le facem loc și în acest spațiu. Există, cum vedem, și “buni samariteni”!

Pentru cei care doresc să ne urmărească în continuare activitatea, îi invităm să se înscrie pe platformele sociale unde principiul fundamental al libertății de conștiință și exprimării e respectat:

• GAB:  https://gab.com/ML_J

• PARLER:  https://parler.com/user/LEGIUNEA

Citeşte în continuare →

Ziarul “Libertatea”, New York. Anul IV, Nr. 41, Decembrie 1985.

   Bubuiturile repetate în ușă se întețeau din ce în ce, dându-i impresia că ușa va ceda din clipă în clipă. După un prim moment de ezitare, întrebă cu teamă:

– Cine e?

– Miliția, deschide…. îi răspunse o voce groasă.

Privi la acele ceasornicului agățat de perete, cu mult trecute de orele unu din noapte.

– Ce doriți la ora asta târzie? Ce s’a ‘ntâmplat?!

– Deschide…

Trase plapuma cu iuțeală peste pat, își puse papucii în picioare, închise unul din nasturii de sus ai pijamalei și se repezi spre ușă:

– Un moment, un moment… Deschid imediat, nu mai bateți…

Mai întâi, deschise vizorul și privi pe hol: trei siluete se conturau în lumina oarbă, drept în fața ușii. Citeşte în continuare →

Harta Daciei și României – întocmită de Ing. Grigore Bejan

Pentru România s’a luptat! S’a luptat și s’a murit! Munți de viteji înghițiți de glie în măruntaiele ei, bărbați destoinici și semeți care n’au plecat sabia și au plămădit cu sângele lor țarina sfântă a României. Pentru acești eroi sărbătorim astăzi cu euforie Ziua Națională și Unirea țărilor românești. În fața atâtor jertfe, ne închinăm cu smerenie! Nu plângem! Facem parăzi, în fireturi și uniforme strălucitoare; îi omagiem la monumente și jurăm…

Avem sufletele răvășite de bucurie, suntem – iată – frați și uniți. E ziua care ne apropie, în același cuget, în aceleași simțiri!

Dar, când țara întreagă se bucură și flutură steagurile tricolore cu mândrie, sunt și Români care plâng! Români care plâng amarnic! Lacrimi grele se preling pe obrajii lor! Lacrimi pe care nimeni nu le vede!… Nimeni nu-i aude, nimeni nu suspină pentru ei! Nimeni nu-i amintește în discursurile lor! Sunt atâtea milioane, frați de sânge cu noi, cotropiți și părăsiți prin obcinele Bucovinei, pe plaiurile Basarabiei, la sudul și la vestul țării. Pământuri abandonate și oameni care înghit lacrimi de durere; oameni care se închină pe ascuns – în sfințenie – drapelului românesc păstrat din generație în generație cu atâta speranță…

Și totuși, în această zi ne bucurăm!

Ar trebui să cugetăm: pe frați nu avem dreptul să-i părăsim! Nu avem dreptul să-i uităm!

Ar trebui să plângem cu ei, înăbușiți de durere!

În urma ultimelor măsuri tot mai pronunțate de instituire a unei dictaturi roșii în America, zic să ne ‘ndulcim gândurile cu puțin haz și să reactualizăm pentru mulți, de pe vremuri, căci:

Motto:
La Comuniști, este firesc
Ciocanul cu o Seceră;
Căci ei, pe proști, îi “ciocănesc”,
Iar pe deștepți, îi SECERĂ!

MĂRTURISIRE…

Stalin și pipa…

Lui Stalin, îi lipsea pipa;
Bănuind c’a fost furată,
Îi spune Șefului gărzii,
Să prindă hoțul îndată!

A doua zi dimineață,
El îi telefonează iar,
Să înceteze cercetarea,
Fiindc’a găsit-o ‘n buzunar…

“Tovarășe”, zise Șeful;
Sunt sigur că ați greșit;
Căci am prins o cameristă,
Care-a și mărturisit!
Citeşte în continuare →

“A sorții poruncă
mantauă de flăcări pe umeri mi-aruncă…
spintecă veacul – flamură ruptă –
năprasnicu-mi chiot de luptă…”
(A. Cotruș)