January 18, 2022
By: Garda
Category: LA ORDINEA ZILEI
Am aflat, în anul de care abia ne-am despărțit, că eu nu mai sunt cetățean român încă din 1980, după fuga mea în străinătate. Carevasăzică, de 41 de ani, nu mai am cetățenie română, sunt doar un simplu străin, american; țara mea, în care m’am născut, în care am văzut lumina zilei și unde părinții m’au crescut cu greu, mi-a luat acest drept în chip samavolnic!
Subsemnatul
Aeroportul Otopeni:
“- Nu figurați ca cetățean român… Ați renunțat?
– Eu nu am renunțat niciodată!…
– Dovediți!
– Cum să dovedesc? Vorbesc românește, m’am născut la data de…, în…
– Nu, dom’le! Nu sunteți Român! Aici scrie că nu sunteți…
– Hmm… Cum dom’le, sunteți sigur de ce afirmați!?
– Hei, nici chiar așa, e clar… Așteptați puțin, încerc în altă bază și revin…
Se depărtează și intră pe o ușe laterală, “în spate”, la alte birouri de referință…
Sunt la câțiva pași de locul de fumat, după mai bine de 17-18 ore de zbor, și iată-mă într’o situație care se prelungește și mă irită peste măsură.
Au trecut treizeci de minute și omul nostru se reîntoarce cu pașaportul în mână. Surâde politicos:
– Ce v’am spus, așa este, nu sunteți cetățean român! Nu reiese din bază…
– Pfff! Sigur? Dar eu n’am renunțat! Este o eroare…
– Haideți aici în colț, să nu stăm în calea oamenilor.
Îl urmez docil, convins că la mijloc e vorba de o problemă tehnică. Cum adică, chiar așa să fie?
La câțiva metri în fața noastră, un bărbat în civil, cu un ecuson pe care nu pot să-l descifrez de la distanță (gândesc că este, probabil, un superior al interlocutorului meu), mă cercetează cu interes. Îl privesc și eu… Nu e alarmat! De-acum pretinde că-i suntem absenți, se uită spre alte puncte, ne trece iarăși fugar cu privirea, și se stabilește către ghișeele pentru controlul pașapoartelor. Îi suntem în plan vizual, ne cercetează doar cu coada ochiului, parcă așteptând să vadă deznodământul și – de-o fi cazul – cine știe, să intervină. Pentru ce?! Chiar, pentru ce?
Mai trec câteva minute, insul reintroduce seria pașaportului, alte date pe care le crede relevante, să treacă timpul… A greșit ceva?
– Bună ziua! – ne trezim dintr’o dată cu superiorul în grad lângă noi.
– Ah, bună ziua! Știți, eu…
– Da, știu, Dvs. nu aveți viză ca cetățean al altei țări! Nu v’ați informat? Noi avem frontierele închise pentru cetățenii străini până la 15 Mai… Din America?
– Da!
– Nu ați citit normele de călătorie?
– Ba da, le-am citit…
– Ei vedeți… Dacă le citeați, știați că nu puteți intra! E pandemia…
– Nu se poate! Eu sunt român…
-Aveți pașaport românesc?
– Nu, am pașaport american; dar sunt român!… Dânsul îmi spune că nu! A verificat! Sigur e o greșeală!
– Păi, dacă dânsul a verificat, înseamnă că sigur nu sunteți român!”
Dixit!
