Garda de Fier

Revoluția culturală a stângii continuă fără încetare; vandalii din St. Junipero primesc o clemență excesivă din partea procurorilor democrați.

Biroul procurorului districtual al județului Marin din California a anunțat că va reduce acuzațiile de infracțiune împotriva revoltaților Black Lives Matter care au desacralizat și demolat statuia Sf. Junipero Serra din fața parohiei St. Raphael din San Francisco. Vandalii vor fi acuzați doar de contravenție.  Acești vandali se alătură nenumăraților revoltați Black Lives Matter și Antifa din toată țara, cărora procurorii de stânga le-au acordat clemență excesivă după ce „vara lor de dragoste” a dus la morți multiple și pagube de 2 miliarde de dolari. Mai recent, în 2022, aproape 100 de organizații și biserici pro-viață au fost atacate de teroriști interni pro-avort, dar FBI-ul a ignorat în mare măsură aceste crime.

În timpul Revoluției Culturale Chineze, unui alt grup de tineri de stânga i s’a permis să comită crime odioase care au rămas în mare parte, dacă nu în totalitate, nepedepsite. Revoluționarilor comuniști cunoscuți sub numele de Gărzile Roșii li s’a permis să tortureze și să ucidă „dușmanii de clasă” ai mișcării lor, deoarece aceasta a ajutat revoluția.  Este clar că în America, incendiatorii de stânga, vandalii și criminalii fac parte dintr’o clasă protejată similară. La fel ca Gărzile Roșii din China, Gărzile Albastre ale Americii sunt sustrase de la urmărirea penală pentru că sunt utile din punct de vedere politic, de aceea mulți cred că trăim sub un sistem de justiție cu două niveluri.  Într’o scrisoare către procurorul districtual și procurorul adjunct al districtului, arhiepiscopul din San Francisco, Salvatore J. Cordileone a condamnat reducerea acuzațiilor de către procuror, arătându-le drept un alt exemplu al sistemului de justiție pe două niveluri care există în America: „Pentru mine este clar că acest curs de acțiune nu ar fi fost luat cu nimeni altcineva. De fapt, dacă același tip de infracțiune ar fi fost comisă împotriva unei alte congregații sau grup religios, aproape sigur ar fi fost urmărită penal ca infracțiune motivată de ură. Au existat peste 100 de atacuri asupra proprietăților Bisericii Catolice din întreaga țară, inclusiv în Arhiepiscopia San Francisco, în unul din aceste cazuri fiind tras un glonț în interiorul Catedralei. Anticatolicismul are o istorie lungă și urâtă în această țară. Acum, prin această decizie, procurorul județului Marin a dat semnalul că atacurile asupra caselor de cult și obiectelor sacre catolice pot continua fără consecințe juridice grave”.  Asemănările dintre Gărzile Roșii din China și Gărzile Albastre ale Americii sunt mai profunde decât sistemele de justiție corupte. În timpul revoluției culturale chineze, comuniștii au decimat istoria și moștenirea chineză, arzând suluri și cărți antice, jefuind temple și distrugând relicve. De asemenea, în 2020, revoltații marxişti au jefuit și vandalizat biserici, au ars și dărâmat numeroase monumente și memoriale americane.

Este primul semn de încălzire globală, după decenii de glaciațiune morală a Occidentului.

Autor: Adrian Pătrușcă

În luna martie 2022, a avut loc un episod care a făcut înconjurul lumii: judecătoarea Ketanji Brown Jackson era audiată în Congresul SUA pentru a fi numită la Curtea Supremă de Justiție.
La un moment dat, candidata propusă de Joe Biden și cunoscută pentru progresismul său agresiv a fost întrebată de senatoarea Marsha Blackburn:

„Puteți da o definiție a cuvântului Femeie?”

După un moment de stupoare, în care a părut că îi cade tavanul în cap, Ketanji Brown Jackson, a răspuns:

„Nu. Nu sunt biolog.”

Sărmana judecătoare: ea știa să se „identifice” pe sine ca Femeie, dar nu putea spune CE ESTE Femeia.
În vremuri normale, un astfel de episod ar fi părut copiat abuziv din Ionesco sau Beckett.
Dar nu trăim vremuri normale: sexul biologic, cu care te-a lăsat Dumnezeu la naștere, a ajuns să aibă mai puțină relevanță decât diferența dintre un măr ionatan și unul crețesc.
Important pentru un individ este cum se „identifică”. Și se poate identifica oricum: bărbat, femeie, neutru, trans, animal, copac, bolovan… Aceasta se numește „identitatea de gen”.
Și mai interesant este că „neutrul” sau „bolovanul” de ieri se pot scula în această dimineață cu o nouă revelație: că de fapt sunt „bărbat” sau „femeie” sau „pisică”.
Aceasta se numește „fluiditate de gen”.
Și „identitatea de gen” și „fluiditatea de gen” sunt protejate tot mai agresiv de lege, astfel încât trebuie să fii foarte atent cu cine discuți și ce vorbești.
Dacă tipul din fața ta se recomandă „Pluto” și începe să latre, trebuie să îl crezi, să îl respecți și să îl ocrotești.

În lacrima Neamului – la memorialul Eroilor români din Cimitirul din Cernăuți. Să ne păstrăm sfintele altare – ultimele bastioane ale perpetuării Neamului Românesc în Bucovina înstrăinată.

În fiecare an, adunați în jurul președintelui Societății ”Golgota” a românilor din Ucraina, Vasile Răuț, de Ziua Eroilor, ne apropiem cu pietate de Panteonul Neamului Românesc din Cernăuți. Venim la acest memorial, în fostul cimitir militar din perimetrul cimitirului evreiesc din Cernăuți, de Ziua Înălțării, în acest loc sfânt, când clopotele bisericilor din Țară bat pentru toți eroii neamului rătăciți prin cimitire, aduși la baștină doar prin numele înscrise pe monumente funerare, care zac în pământ străin, fără morminte, cruci și lumânări la căpătâi, unde odihnesc osemintele eroilor care s-au sacrificat pentru Neam, Libertate,

Anul acesta, președintele Vasile Răuț ne-a adunat în preajma înălțătorului praznic, să-i pomenim, să nu-i uităm, căci altceva nu putem face pentru ei, decât să venim cu o floare, cu Tricolorul, simbol pentru care au mers la moarte, s-au jertfit pentru Patrie cei 695 de eroi români, căzuți în cel de-al doilea război mondial și 400 de români executați în închisoarea nr.1 din Cernăuți în primul an de instaurare în ținut a puterii sovietice.

Nu știu dacă au liniște și împăcare eroii care și-au găsit veșnicul repaus aici, în panteonul durerii neamului românesc, care, în pofida faptului că a fost înălțat cu permisiunea autorităților ucrainene locale, timp de aproape 15 ani așa și n-a fost legalizat, dar, cred, sunt împăcați cu faptul că președintele Vasile Răuț și  soția sa Aliona au grijă ca lumina candelei memoriei martirilor să nu se stingă, să nu crească pe morminte bălării.

Cine suntem? De unde venim?

Cine sunt străbunii noștri? Care este moștenirea lor? Ce semnifică numele pe care-l purtăm? Cine ne-a dat numele și de ce? Cu ce fenomene istorice ne-am confruntat? Care sunt resursele și cum au fost gestionate?

O educație de succes pentru dezvoltare durabilă a României presupune cunoașterea în primul rând a acestui spațiu geografic și a populațiilor care sub acțiunea factorilor de mediu ce au modelat evoluția generațiilor de oameni din cele mai vechi timpuri până în prezent, și nu în ultimul rând lipsa sau abundența resurselor de hrană.

A face educație fără a ne definii în conexiune cu ecosistemul în care trăim este identic cu a construi o clădire fără a ști nimic despre locul pe care se sprijină clădirea, fără a ști natura resurselor de care dispunem și fără a cunoaștem acțiunea factorilor de mediu asupra clădirii ( de exemplu nu-i punem acoperiș că ni se spune că în Sahara nu este nevoie și-n loc să plantăm meri plantăm palmieri).

Ceea ce este remarcabil în existența comunităților umane este faptul că ecosistemul cu factori de mediu, resursele etc. într-un mod sau altul au dat identitatea oamenilor, identitatea comunității în ansamblul ei. Mai mult decât atât au influențat evoluția istorică a comunităților umane. Ca urmare printr-o „inginerie socială inversă” pornind de la caracteristicile identitare putem obține informații importante privind dezvoltarea durabilă a acesteia, resursele avute la dispoziție, atitudini, mentalități etc.

Ca urmare este esențial pentru o educație de succes să ne identificăm: Cine suntem? De unde venim? Cine sunt străbunii noștri? Care este moștenirea lor? Ce semnifică numele pe care-l purtăm? Cine ne-a dat numele și de ce? Cu ce fenomene istorice ne-am confruntat? Care sunt resursele și cum au fost gestionate?

75 de ani de la

marile arestări politice

din 14/15 Mai 1948

Și anul acesta, bucureștenii au celebrat ziua de 14 mai, declarată – prin Legea 127 din 2017 – zi națională pentru cinstirea martirilor din temnițele comuniste, printr-o manifestare stradală organizată în Piața Revoluției, lângă statuia lui Iuliu Maniu, în fața clădirii Ministerului de Interne, locul unde au fost torturați și uciși mii de luptători anticomunști după 1945.

Încă înainte de ora 18,30, participanții începuseră să se adune în fosta Piață a Palatului Regal, pe fondul sonor al cântecelor închisorilor (“Se deschid grele porți”, “Plânge printe ramuri luna”, “Ne vom întoarce într-o zi” etc.).

Deschiderea oficială a manifestării s-a făcut prin intonarea Imnul Regatului României („Trăiască Regele”) și a Imnului de stat al României (“Deșteaptă-te, române”).

Un sobor de preoți delegat de Arhiepiscopia Bucureștilor a oficiat slujba de pomenire a tuturor martirilor temnițelor comuniste.

A urmat salutul organizatorilor, lideri ai organizațiilor inițiatoare și participante la această manifestare – Fundației Ion Gavrilă Ogoranu (Florin Dobrescu), Asociației Gogu Puiu și Haiducii Dobrogei (Zoe Rădulescu), Asociației Noua Dreaptă (Tudor Ionescu), Asociației Frăția Ortodoxă Sf. Mare Mucenic Gheorghe (Dan Grăjdeanu), Fundației Redarea Istoriei (Virgil Păun), grupării NOI (Marian Matei), Asociației Frăția de Cruce “Valeriu Gafencu” (Valentin Florea), Asociației ROST (Claudiu Târziu, senator în Parlamentul României), Asociației Literata (Cătălin Dumitru) au oferit astfel o frumoasă imagine unității de trăire și acțiune în jurul amintirii celor ce s-au sacrificat în lupta anticomunistă, pentru libertatea și demnitatea poporului român. S-a făcut un apel la solidaritate cu Dan Grăjdeanu, șeful Frăției Ortodoxe Sf Gheorghe, chemat în fața CNCD în urma reclamației lui Alexandru Florian, directorul Institutului Elie Wiesel. Au mai fost prezenți reprezentanți ai Asociației Straja Carpaților (Buzău), Frăția Ortodoxă Mihai Viteazul (Ploiești), Asociației Calea Neamului (Mihai Târnoveanu), Mișcarea 41 pentru România ș.a.. Băieții de la grupările de suporteri sportivi Camarazii și Honor et Patria au arborat un frumos banner cu mesajul „Sângele martirilor / Izvorât din Tricolor” și drapele cu simboluri anticomuniste.

După patru ani de la începerea urmăririi penale, procuratura clasează dosarul penal nr. 6883/P/2019 deschis împotriva mea. Au fost vizate 14 texte scrise pe Fb. precum și întreaga mea activitate de până atunci, acuzația fiind de incitare la ură și discriminare împotriva comunității maghiare.

Audierea la Poliția Brașov a avut loc în toamna anului 2019, investigarea faptelor fiind făcută de Compartimentul de Investigații Criminale, organ de cercetare penală al poliției judiciare. 

Nu a fost ultima investigație de acest tip și sunt convins că vor mai urma. Cu toate acestea nu am dat niciun pas înapoi, ba dimpotrivă acțiunile pe Calea Neamului s-au intensificat având acum și o expresie politică în Mișcarea Națională, așadar gradul de expunere în fața inamicului a crescut. Spun asta nu spre “laudă”, ci pentru a vă îndemna să învingem împreună teama.

Frica noastră si deznădejdea sunt cei mai puternici aliați ai taberei antiromânești. Frica și deznădejdea paralizează reacțiile de apărare identitară, paralizează lupta pentru Libertate.

Ei asta vor. Am certitudinea că dacă îl avem în sufletele noastre pe Iisus Hristos Mântuitorul, nimeni nu ne va putea birui inima. Atât timp cât ținem drumul drept și mărturisim adevărul luptând cu fapta și cuvântul pentru acest neam, vom fi mai aproape de mântuire.

Consilierul special John Durham.

Autor: Kylee Griswold
The Federalist

Consilierul special John Durham și-a finalizat în sfârșit raportul mult așteptat despre alegerile din 2016 și informațiile eronate care provin de la FBI și agențiile de informații, și conține câteva concluzii destul de blamante. Câteva erau deja destul de evidente: dosarul Steele era o glumă, FBI-ul lui Obama încerca cu turbare să spioneze inamicii regimului, agențiile de informații nu aveau aparent nicio dovadă de coluziune când au deschis dosarul Crossfire, iar această acțiune „avea potențialul de a afecta alegerile din 2016.”  Dar cuprinsă în numeroasele dezvăluiri ale raportului este o temă care condamnă aceiași federali care s-au autodesemnat arbitrii a tot ceea ce ei consideră „informații greșite, dezinformate și defectuoase”. Pe scurt, membrii puternici ai Departamentului de Justiție – nu niște Facebook-uri aleatorii QAnon sau mame care apar să vorbească la reuniunile consiliului școlar – sunt cei mai mari credincioși și furnizori de dezinformare. Când federalii au primit informații false care le susțineau părtinirile cu privire la Donald Trump, Rusia și alegerile din 2016, le-au înghițit bine-mersi, oricât de nesigură a fost sursa sau cât de suspectă a fost informația.

Dosarul fostului spion britanic Christopher Steele este un prim exemplu. Potrivit raportului Durham, FBI-ul „în cele din urmă nu a fost în măsură să confirme sau să coroboreze niciuna dintre acuzațiile de fond conținute în rapoartele [Steele]”, dar le-a folosit oricum ca pretext pentru a spiona campania lui Trump.  Nici măcar sub-sursa principală a lui Steele, cetățeanul rus Igor Danchenko, care s-a lăudat că este sursa pentru 80% din „informațiile” lui Steele, nu a putut corobora afirmațiile lui Steele. De fapt, povestea lui Danchenko nu se potrivea cu ceea ce Steele spusese anterior FBI-ului, dar agenții nu au informat niciodată Curtea de Supraveghere a Informațiilor Externe despre aceste neconcordanțe atunci când au solicitat mandate de spionare a consilierului de campanie al lui Trump, Carter Page. Și când federalii au aflat că Danchenko a trăit în Statele Unite ani de zile, în ciuda afirmațiilor repetate că este în Rusia, nu numai că nu au corectat eroarea din cererile lor FISA, dar l-au adoptat pe Danchenko ca sursă umană confidențială, plătindu-l pentru informații. Asta nu a coroborat deloc dosarul Steele.  Dar FBI-ul avea lucruri mai importante de făcut decât să verifice veridicitatea informațiilor. La urma urmei, aveau asociații lui Trump pe care să-i spioneze. Aveau nevoie de un pretext, Steele și Danchenko l-au oferit, iar FBI-ul a mers cu el, răspunzând la întrebarea dacă se păcălesc să adulmece dezinformarea reală.  Poate, poate că un lucru ar fi ca agenții și anchetatorii de sus ai Americii să fie deviați de la operațiuni de informații sofisticate de la adversari străini care conțin straturi impenetrabile de înșelăciune. Dar acesta nu este FBI-ul dezinformat în sine, ci federalii care derapează dezinformarea (…)

Citeşte în continuare →

Nicio reformă de reglementare nu va remedia corupția din FBI până când biroul nu își redescoperă angajamentele jurate cu privire la „fidelitate, curaj și integritate” și respectarea Constituției St. Unite, a sugerat Luni consilierul special John Durham în raportul său privind originile anchetei Crossfire Hurricane asupra fostului Președintele Donald Trump.

După ce a dezvăluit că FBI-ul a lansat o investigație politizată în campania electorală a lui Trump, în ciuda faptului că nu avea „dovezi reale de coluziune” cu Rusia, Durham a constatat că FBI-ul „nu și-a îndeplinit misiunea importantă de strictă fidelitate față de lege”. Potrivit lui Durham, FBI-ul „nu a coroborat” acuzațiile grave din dosarul Steele comandat de campania electorală a lui Hillary Clinton pentru a-l discredita pe Donald Trump. Acel dosar a inspirat o operațiune de spionaj fără temei a Departamentului de Justiție al preș. Obama (la acea dată – NN) asupra campaniei electorale a lui Trump și un efort masiv de dezinformare pentru a-l defăima pe Trump ca fiind în slujba rușilor.

Avocatul special Durham, însărcinat să facă lumină în acest caz, a criticat FBI-ul pentru „lipsa de rigoare analitică, părtinire aparentă de confirmare și dorința excesivă de a se baza pe informații provenite de la indivizi apropiați ca oponenți politici”. Aceste eșecuri de caracter, a continuat Durham, au făcut ca biroul să „acționeze fără obiectivitate adecvată”. 

Citeşte în continuare →

Născut la 23 iunie 1927, comuna Călineşti, jud. Vâlcea

Tată – Petru, mama – Maria

Perioada de detenţie: 7 noiembrie 1951 – 26 iunie 1964

Condamnat la 25 de ani muncă silnică

Şeful „Lotului beiuşenilor”

Centre de detenţie: Oradea, Aiud, Cavnic, Baia Sprie, Jilava, Cap Midia

Capul organizaţiei din Beiuş ar fi fost Stanciu Petru, student la Cluj, “reţinut în anul 1948 pentru activitate legionară desfăşurată la Cluj şi eliminat dintr-o instituţie de învăţământ superior din acelaşi oraş” . Eliberat în anul 1949, ajuns în zona Beiuşului, acesta ia legătura în septembrie acelaşi an, cu Mărăscu Adrian, Brânzaş Virgil şi Brânzaş Liviu, liderii organizaţiei legionare din comuna Finiş. Ei se vor organiza sub formula “1 plus 1”. “S-a aplicat procedeul „1 plus 1”, e prima dată când auzeam de aşa ceva. Şeful era Stanciu Petru, student. Sistemul “1 plus 1” însemna că doar şeful vorbea cu mine. … Şeful Tică era student la Filozofie la Cluj, anul IV, iar celălalt şef era Mărăscu Adrian (Dodi)” , povesteşte Popovici Ileana, (căsătorită Suciu), condamnată în „Lotul beiuşenilor”.

• Alte documente din dosarul lui Stanciu Petre

Via Memoria Rezistenței

Născută la 1 iunie 1910, în Botoşani
Tatăl – Edgar, mama – Roxana
Perioadă detenţie: 2 decembrie 1958 – 6 mai 1964
Arestată în baza a două Ordine MAI, câte 36 de luni
Centre de detenţie: Văcăreşti, Mislea, Jilava, Botoşani, Bacău, Roman, Arad, Oradea (30 octombrie 1962 – 6 mai 1964)

A fost arestată în 2 decembrie 1958, fiind reţinută în baza a două Ordine MAI pe o perioadă de 72 de luni fără a fi judecată. Odiseea sa carcerală a fost descrisă într-un volum de memorii, Prin poarta cea strâmtă, o mărturie a prinosului de suferinţe oferit de femei în lupta pentru apărarea democraţiei furate din România comunistă.
Ana Maria Marin consemnează că, în 1962, „toată puşcăria de femei de la Arad fusese mutată la Oradia … unde erau împărţite în celule mai mici”. Odată ajunse aici, ele au fost transformate într-o importantă forţă de muncă, fiind puse să realizeze cămăşi de nuiele pentru damigene. Era o muncă istovitoare pentru nişte femei care în ultimii cinci-şase ani fuseseră supuse unui regim de înfometare, cu o sănătate şubrezită de condiţiile inumane din beciurile închisorilor prin care au fost ţinute. „Nuelele trebuiau muiate, iar mâinile lor degerate nu se descurcau bine. Norma era mare; dacă nu reuşeai s-o faci, puteai fi acuzat de sabotaj. 30 de damigene învelite în nuele şi trecute la recepţie” – Ana Maria Marin, Prin poarta cea stâmtă.
Totul era cu un scop: o carte poştală. La Penitenciarul Oradea a primit Ana Maria Marin primul său pachet de la arestare şi odată cu el şi veşti despre familia sa. Deţinuta politică consemnează o schimbare importantă a regimului de detenţie: 300 grame de pâine, în loc de 70 grame, cartofi cu salată de varză, respectiv carne.
De asemenea, după încheierea programului de lucru, femeile primeau în celule cărţi, atent avizate, cu un conţinut evident de propagandă marxistă. „Li se făceau lecţii politice. O naţie întreagă învăţa să papagalicească noţiuni abstracte, pe care puţini le înţeleg, cerând în schimb dreptul de a le discuta. Li se proectau filme de propagandă. … Erau seminare … Lor li se citeau articole de scriitori talentaţi şi pocăiţi”, – Ana Maria Marin, Prin poarta cea stâmtă.
Erau deja zvonuri de eliberare, astfel că pe 6 mai 1964 şi Ana Maria Marin a părăsit închisoarea Oradea printre „ultimele loturi de deţinute politice”, cum se credea la acea vreme.

Autor: Cristina Pușcaș
Via Memoria Rezistenței