Garda de Fier

N. S. GOVORA – ÎN VÂRF DE SĂBII  pdf

Revista “Carpații”, Madrid, Spania. Anul XXVII, Nr. 45, Iulie-Septembrie 1984.

Căpitanul de rezervă I. V. Emilian, îi ia apărarea sublocotenentului Pantazi și în lupta iscată, apare ca triumfător, ba mai mult, pare că este convins că m’a făcut şah mat.

Sublocotenentul, în “Stindardul” nr. 149 afirmă că generalul Ion Antonescu, ar fi putut obține investitura parlamentului ales în Decembrie 1937, printr’un vot aproape unanim iar când s’ar fi prezentat înaintea aceluiași parlament, ca să aprobe intrarea noastră în războiu, alături de Germani, același bun parlament, ar fi aprobat această intrare în războiu, în urma unui vot tot atât de masiv!!! Bine înțeles că sublocotenentul, pe acele vremuri era numai elev la școala militară de cavalerie, și nu se pricepea în politică deloc, cum îi stă bine unui elev de școală militară de cavalerie. Printr’un vot aproape unanim sau tot atât de masiv, înseamnă că ar fi vorba de majorităţi masive de cel puțin 75 %. Să întrerupem discuţia cu țâncul din școala militară de cavalerie şi s’o continuăm cu căpitanul de rezervă, care pe acele timpuri, fusese prefect – e drept că foarte puțin -, deci se pricepea în politică. Și căpitanul de rezervă, ca să sprijine pe țânc, începe să facă socoteli matematice, care nu  prea se potrivesc ofițerilor de cavalerie. Și căpitanul o greșește chiar de la  început, punând să voteze pe general, adică cu Germanii, 105 de deputați, 66 legionari și 39 cuzişti. Foarte bine, dar de unde-i scoteai pe acești  66 de deputaţi legionari când mai mult de jumătate, în cap cu Corneliu Codreanu, erau pe lumea cealaltă? Fără îndoială că acești deputaţi legionari puteau să răspundă prezent doar în ședințele de cuib, dar nu în parlamentul în care avea majorităţi, Guţă Tătărăscu. Să mergem mai departe  pe linia greșelilor care nu admit nici o discuţie. Dumneata, dle capitan de  rezervă Emilian, mă acuzi că-i socotesc filoenglezi pe cei 15 (?) deputaţi  iorghiști. Înseamnă că nu te pricepi deloc în politica reală românească, cu toate că ai fost prefect o lună de zile. Să-l luăm pe Iorga şi să-l judecăm. Păi Iorga era contra Germanilor până în măduva oaselor. Dumneata poate că nu ştii, sau ai uitat, că Iorga a scris un articol contra Germanilor care a  avut un răsunet extraordinar în toată Țara. Articolul se numea: Porcii motorizaţi! Nu ne va fi greu, dumneatale și mie, care pe acele timpuri am fi votat, dacă am fi fost deputaţi, pentru intrarea în războiu alături de Germania, să ghicim ce ar fi făcut Iorga. Se spune că Germanii au fost foarte bucuroși când au auzit că Iorga a fost omorît şi dumneata mă acuzi că-l socotesc, pe nedrept, pe Iorga, de a fi fost anglofil şi mai ales aprig francofil. Ei bine, normal, cei 15 deputaţi iorghiști ar fi votat contra intrării noastre în războiu alături de Germani, altfel ar fi avut de aface cu fulgerele și trăsnetele lui Iorga care ar fi scris cu această ocazie un articol în care i-ar fi numit porci motorizati pe deputaţii iorghiști…  

Revista “Carpații”, Madrid, Spania. Anul XXVII, Nr. 46, Oct.-Dec. 1984.

Domnul Traian Popescu, scriind despre mareșalul Antonescu, afirma că ofițerii de cavalerie îl porecliseră câinele roșu și că subalternii nu-l iubeau și aveau teamă de el pentrucă urmărea până la nimicire pe cei care  se împotriveau vederilor lui. Şi aceste afirmaţii ale dlui Traian Popescu, l’au  dus până la “marginea răbdării” pe căpitanul de cavalerie de rezervă, I.V. Emilian.  

În fond e vorba despre porecla de câinele roșu care i s’a dat mareșalului Antonescu de toată lumea. Eu, de exemplu, am aflat aceastea pentru prima dată în 1942, de la un profesor scriitor, Gheorghiu, din cenaclul revistei “Însemnări ieșene”. Și această poreclă i se dădea “în sens pejorativ” — George Barbu, le III — e homme de l’axe, pag. 14.  

Asupra acestui lucru, toată lumea e de acord, dar căpitanul de cavalerie de rezervă Emilian, vine cu o întreagă poveste, auzită fără îndoială la popotele prin care a trecut ca ofițer de rezervă de cavalerie. lată această  poveste: “La 27 Iunie 1913, România declara războiu Bulgariei, intrând în cel de al doilea războiu balcanic. Divizia de Cavalerie româna urma să treacă Dunărea și să asigure flancul drept al dispozitivului trupelor române.  

Pdf

COMERȚUL LEGIONAR

Revoluția culturală a stângii continuă fără încetare; vandalii din St. Junipero primesc o clemență excesivă din partea procurorilor democrați.

Biroul procurorului districtual al județului Marin din California a anunțat că va reduce acuzațiile de infracțiune împotriva revoltaților Black Lives Matter care au desacralizat și demolat statuia Sf. Junipero Serra din fața parohiei St. Raphael din San Francisco. Vandalii vor fi acuzați doar de contravenție.  Acești vandali se alătură nenumăraților revoltați Black Lives Matter și Antifa din toată țara, cărora procurorii de stânga le-au acordat clemență excesivă după ce „vara lor de dragoste” a dus la morți multiple și pagube de 2 miliarde de dolari. Mai recent, în 2022, aproape 100 de organizații și biserici pro-viață au fost atacate de teroriști interni pro-avort, dar FBI-ul a ignorat în mare măsură aceste crime.

În timpul Revoluției Culturale Chineze, unui alt grup de tineri de stânga i s’a permis să comită crime odioase care au rămas în mare parte, dacă nu în totalitate, nepedepsite. Revoluționarilor comuniști cunoscuți sub numele de Gărzile Roșii li s’a permis să tortureze și să ucidă „dușmanii de clasă” ai mișcării lor, deoarece aceasta a ajutat revoluția.  Este clar că în America, incendiatorii de stânga, vandalii și criminalii fac parte dintr’o clasă protejată similară. La fel ca Gărzile Roșii din China, Gărzile Albastre ale Americii sunt sustrase de la urmărirea penală pentru că sunt utile din punct de vedere politic, de aceea mulți cred că trăim sub un sistem de justiție cu două niveluri.  Într’o scrisoare către procurorul districtual și procurorul adjunct al districtului, arhiepiscopul din San Francisco, Salvatore J. Cordileone a condamnat reducerea acuzațiilor de către procuror, arătându-le drept un alt exemplu al sistemului de justiție pe două niveluri care există în America: „Pentru mine este clar că acest curs de acțiune nu ar fi fost luat cu nimeni altcineva. De fapt, dacă același tip de infracțiune ar fi fost comisă împotriva unei alte congregații sau grup religios, aproape sigur ar fi fost urmărită penal ca infracțiune motivată de ură. Au existat peste 100 de atacuri asupra proprietăților Bisericii Catolice din întreaga țară, inclusiv în Arhiepiscopia San Francisco, în unul din aceste cazuri fiind tras un glonț în interiorul Catedralei. Anticatolicismul are o istorie lungă și urâtă în această țară. Acum, prin această decizie, procurorul județului Marin a dat semnalul că atacurile asupra caselor de cult și obiectelor sacre catolice pot continua fără consecințe juridice grave”.  Asemănările dintre Gărzile Roșii din China și Gărzile Albastre ale Americii sunt mai profunde decât sistemele de justiție corupte. În timpul revoluției culturale chineze, comuniștii au decimat istoria și moștenirea chineză, arzând suluri și cărți antice, jefuind temple și distrugând relicve. De asemenea, în 2020, revoltații marxişti au jefuit și vandalizat biserici, au ars și dărâmat numeroase monumente și memoriale americane.

Este primul semn de încălzire globală, după decenii de glaciațiune morală a Occidentului.

Autor: Adrian Pătrușcă

În luna martie 2022, a avut loc un episod care a făcut înconjurul lumii: judecătoarea Ketanji Brown Jackson era audiată în Congresul SUA pentru a fi numită la Curtea Supremă de Justiție.
La un moment dat, candidata propusă de Joe Biden și cunoscută pentru progresismul său agresiv a fost întrebată de senatoarea Marsha Blackburn:

„Puteți da o definiție a cuvântului Femeie?”

După un moment de stupoare, în care a părut că îi cade tavanul în cap, Ketanji Brown Jackson, a răspuns:

„Nu. Nu sunt biolog.”

Sărmana judecătoare: ea știa să se „identifice” pe sine ca Femeie, dar nu putea spune CE ESTE Femeia.
În vremuri normale, un astfel de episod ar fi părut copiat abuziv din Ionesco sau Beckett.
Dar nu trăim vremuri normale: sexul biologic, cu care te-a lăsat Dumnezeu la naștere, a ajuns să aibă mai puțină relevanță decât diferența dintre un măr ionatan și unul crețesc.
Important pentru un individ este cum se „identifică”. Și se poate identifica oricum: bărbat, femeie, neutru, trans, animal, copac, bolovan… Aceasta se numește „identitatea de gen”.
Și mai interesant este că „neutrul” sau „bolovanul” de ieri se pot scula în această dimineață cu o nouă revelație: că de fapt sunt „bărbat” sau „femeie” sau „pisică”.
Aceasta se numește „fluiditate de gen”.
Și „identitatea de gen” și „fluiditatea de gen” sunt protejate tot mai agresiv de lege, astfel încât trebuie să fii foarte atent cu cine discuți și ce vorbești.
Dacă tipul din fața ta se recomandă „Pluto” și începe să latre, trebuie să îl crezi, să îl respecți și să îl ocrotești.

În lacrima Neamului – la memorialul Eroilor români din Cimitirul din Cernăuți. Să ne păstrăm sfintele altare – ultimele bastioane ale perpetuării Neamului Românesc în Bucovina înstrăinată.

În fiecare an, adunați în jurul președintelui Societății ”Golgota” a românilor din Ucraina, Vasile Răuț, de Ziua Eroilor, ne apropiem cu pietate de Panteonul Neamului Românesc din Cernăuți. Venim la acest memorial, în fostul cimitir militar din perimetrul cimitirului evreiesc din Cernăuți, de Ziua Înălțării, în acest loc sfânt, când clopotele bisericilor din Țară bat pentru toți eroii neamului rătăciți prin cimitire, aduși la baștină doar prin numele înscrise pe monumente funerare, care zac în pământ străin, fără morminte, cruci și lumânări la căpătâi, unde odihnesc osemintele eroilor care s-au sacrificat pentru Neam, Libertate,

Anul acesta, președintele Vasile Răuț ne-a adunat în preajma înălțătorului praznic, să-i pomenim, să nu-i uităm, căci altceva nu putem face pentru ei, decât să venim cu o floare, cu Tricolorul, simbol pentru care au mers la moarte, s-au jertfit pentru Patrie cei 695 de eroi români, căzuți în cel de-al doilea război mondial și 400 de români executați în închisoarea nr.1 din Cernăuți în primul an de instaurare în ținut a puterii sovietice.

Nu știu dacă au liniște și împăcare eroii care și-au găsit veșnicul repaus aici, în panteonul durerii neamului românesc, care, în pofida faptului că a fost înălțat cu permisiunea autorităților ucrainene locale, timp de aproape 15 ani așa și n-a fost legalizat, dar, cred, sunt împăcați cu faptul că președintele Vasile Răuț și  soția sa Aliona au grijă ca lumina candelei memoriei martirilor să nu se stingă, să nu crească pe morminte bălării.

Cine suntem? De unde venim?

Cine sunt străbunii noștri? Care este moștenirea lor? Ce semnifică numele pe care-l purtăm? Cine ne-a dat numele și de ce? Cu ce fenomene istorice ne-am confruntat? Care sunt resursele și cum au fost gestionate?

O educație de succes pentru dezvoltare durabilă a României presupune cunoașterea în primul rând a acestui spațiu geografic și a populațiilor care sub acțiunea factorilor de mediu ce au modelat evoluția generațiilor de oameni din cele mai vechi timpuri până în prezent, și nu în ultimul rând lipsa sau abundența resurselor de hrană.

A face educație fără a ne definii în conexiune cu ecosistemul în care trăim este identic cu a construi o clădire fără a ști nimic despre locul pe care se sprijină clădirea, fără a ști natura resurselor de care dispunem și fără a cunoaștem acțiunea factorilor de mediu asupra clădirii ( de exemplu nu-i punem acoperiș că ni se spune că în Sahara nu este nevoie și-n loc să plantăm meri plantăm palmieri).

Ceea ce este remarcabil în existența comunităților umane este faptul că ecosistemul cu factori de mediu, resursele etc. într-un mod sau altul au dat identitatea oamenilor, identitatea comunității în ansamblul ei. Mai mult decât atât au influențat evoluția istorică a comunităților umane. Ca urmare printr-o „inginerie socială inversă” pornind de la caracteristicile identitare putem obține informații importante privind dezvoltarea durabilă a acesteia, resursele avute la dispoziție, atitudini, mentalități etc.

Ca urmare este esențial pentru o educație de succes să ne identificăm: Cine suntem? De unde venim? Cine sunt străbunii noștri? Care este moștenirea lor? Ce semnifică numele pe care-l purtăm? Cine ne-a dat numele și de ce? Cu ce fenomene istorice ne-am confruntat? Care sunt resursele și cum au fost gestionate?

75 de ani de la

marile arestări politice

din 14/15 Mai 1948

Și anul acesta, bucureștenii au celebrat ziua de 14 mai, declarată – prin Legea 127 din 2017 – zi națională pentru cinstirea martirilor din temnițele comuniste, printr-o manifestare stradală organizată în Piața Revoluției, lângă statuia lui Iuliu Maniu, în fața clădirii Ministerului de Interne, locul unde au fost torturați și uciși mii de luptători anticomunști după 1945.

Încă înainte de ora 18,30, participanții începuseră să se adune în fosta Piață a Palatului Regal, pe fondul sonor al cântecelor închisorilor (“Se deschid grele porți”, “Plânge printe ramuri luna”, “Ne vom întoarce într-o zi” etc.).

Deschiderea oficială a manifestării s-a făcut prin intonarea Imnul Regatului României („Trăiască Regele”) și a Imnului de stat al României (“Deșteaptă-te, române”).

Un sobor de preoți delegat de Arhiepiscopia Bucureștilor a oficiat slujba de pomenire a tuturor martirilor temnițelor comuniste.

A urmat salutul organizatorilor, lideri ai organizațiilor inițiatoare și participante la această manifestare – Fundației Ion Gavrilă Ogoranu (Florin Dobrescu), Asociației Gogu Puiu și Haiducii Dobrogei (Zoe Rădulescu), Asociației Noua Dreaptă (Tudor Ionescu), Asociației Frăția Ortodoxă Sf. Mare Mucenic Gheorghe (Dan Grăjdeanu), Fundației Redarea Istoriei (Virgil Păun), grupării NOI (Marian Matei), Asociației Frăția de Cruce “Valeriu Gafencu” (Valentin Florea), Asociației ROST (Claudiu Târziu, senator în Parlamentul României), Asociației Literata (Cătălin Dumitru) au oferit astfel o frumoasă imagine unității de trăire și acțiune în jurul amintirii celor ce s-au sacrificat în lupta anticomunistă, pentru libertatea și demnitatea poporului român. S-a făcut un apel la solidaritate cu Dan Grăjdeanu, șeful Frăției Ortodoxe Sf Gheorghe, chemat în fața CNCD în urma reclamației lui Alexandru Florian, directorul Institutului Elie Wiesel. Au mai fost prezenți reprezentanți ai Asociației Straja Carpaților (Buzău), Frăția Ortodoxă Mihai Viteazul (Ploiești), Asociației Calea Neamului (Mihai Târnoveanu), Mișcarea 41 pentru România ș.a.. Băieții de la grupările de suporteri sportivi Camarazii și Honor et Patria au arborat un frumos banner cu mesajul „Sângele martirilor / Izvorât din Tricolor” și drapele cu simboluri anticomuniste.