COLINDĂ de Teofil Lianu
“De sub streşini şi din tindă…”
De sub streşini şi din tindă
Să pornim acum colindă,
Că e noaptea, noapte albă,
Liliană floare dalbă.
Vine cerbul prin grădină
Şi la uşă se închină:
N’ați văzut o stea? întreabă,
Liliană floare dalbă.
Vine cel Crai-Nou ş’aduce
Daruri şi de aur cruce
Şi la pomi câte o salbă,
Liliană floare dalbă.
Un luceafăr tânăr spune
Dela prag o rugăciune
Şi s’apleacă, trup de nalbă,
Liliană floare dalbă.
Teofil LIANU
M I O R I Ț A
– colind, variantă –
Aude-să, Doamne,-aude
De trei păcurărei la munte,
Dimineaţa lui Crăciun (refren)
Că doi au fost frăţiori
Şi unul a fost străinel.
Pe cel străin l-a mânat
La fântâna, Doamne, lină
Cu două găleţi la mână.
Până apă n’au luat
Lui legea i-o gătat:
Ori să-l puşte, ori să-l taie,
Ori să-l pună’n trei fârtaie.
– Fraţilor, fârtaţilor,
Pe mine nu mă’mpuşcaţi,
Numai capul mi-l luaţi
Şi pe mine mă’ngropaţi
În staurul oilor,
În jocul mieilor.
Pe mine pământ nu puneţi,
Numa dalbă gluga mea,
Flueru după cure.
Când vântuţu a sufla
Flueru meu mi-a cânta;
Când vântuţu-a dudăi,
Flueru meu m’a jeli.
Oile cele bălăi
Mândru m’or cânta pe văi;
Oile cele corunte
Mândru m’or cânta pe munte;
Pă muntele cel de piatră
Să meargă vestea la tată;
Pă muntele de uiagă
Să meargă vestea la mamă;
Pă muntele cel cu brazi
Să meargă vestea la fraţi;
Pă muntele cel de flori
Să meargă vestea la surori.
