COLINDE DIN FOLCLOR
Sus, boieri
Sus, boieri, nu mai dormiţi,
Vremea e să vă treziţi;
Casa să vă măturaţi
Lerui ler,
Şi masa s’o încărcaţi
Lerui ler.
Că umblăm să colindăm
Şi pe Domnul căutăm;
Din seara Ajunului
Lerui ler,
Până ‘ntr’a Crăciunului
Lerui ler.
Căci s’a născut Domn prea bun
În locaşul lui Crăciun;
Căci s’a născut Domn frumos
Lerui ler,
Cu numele lui Cristos
Lerui ler.
Ziurel de ziuă
La poartă la Ţarigrad
Ziurel de ziuă
Şade-un fecior de’mpărat
Cu paruţu’ retezat
În cârjuţă rezemat.
Unde s’a născut Hristos,
Mesia, chip luminos
Sus în deal la Galileu,
Lăcaşul lui Dumnezeu,
Mititel înfăşeţel,
În scutec de bumbăcel.
Mioriţa colind
Mărgu-şi, mămulică, mărg,
Mărgu-şi tri păcurărei
Pă cărare, pă muncei,
Cu oile după ei.
Numa unu-aşa zâce:
– Staţi, fraţilor, să vedem
Care din cine suntem.
Cei mai mari îs veri primari,
Cel mai mic – străin voinic.
Numa el o zâs aşa:
– Hei, tu, frăţiorii mei,
Numa eu când şi-oi muri,
Pă mine mi-ţi îngropa
Dân vârvuţu muntelui,
De-a umbruţa bradului;
Din locuţ de copârşău
Puneţi scoarţe de durdzău,
Şî din locuţ de sălaş
Puneţi scoarţă de bohaş;
Şi de-a mâna de-a dreaptá
Tăt îmi puneţ trâmbiţa,
La cap puneţ găleata;
Şi de-a mâna de-a stângu
Tăt îmi puneţ fluieru.
Când vântu şi-a sufla,
Trâmbiţa a trâmbiţá,
Fluieru a fluierá,
Găleata a suspina
Că nu mulgeţ în dânsá.
Colindiţa
Colindiţa nu-i mai multă,
Să trăiască cine-ascultă!
Sus la ceruri o-nălţăm
Şi la gazde o’nchinăm.
O’nchinăm cu veselie
Şi cu mare bucurie,
C’am ajuns seara de-Ajun
A bătrânului Crăciun.
Sus, mai sus vom înălţa,
Ce-am ştiut noi v’am cântat.
Să rămâneţi sănătoşi,
sănătoşi şi bucuroşi!
C-am ajuns ziua cea sfântă
Când colindele se cântă.
Sărbătoarea lui Cristos
Să vă fie de folos!
Colinda oilor
Este-un câmpuţ lung şi lat
Colindă-m, dalbă colindă
De oiţe ‘nconjurat.
La oiţe cine şede?
Tot Ionu – săn’ Ionu
Cu brâu roşu ‘nţintelat,
Cu fluier înferecat
Şi pe-atâta de-sflorat,
Cu băltag încolţurat
Şi suman îmbăierat.
Când cu fluieru i-i zâce
Turma tătă i să strânge,
Când cu fluieraşu tace
Tătă turma i se ‘ntoarce.
Colindiţa nu-i mai multă,
Să trăia cine-o ascultă.
Colinduţa-i atâta,
Cine-ascultă să trăia.
Jur în jur de-această masă
Jur în jur de-această masă
Este-o masă de mătasă
Oi, lerui Doamne
Dar la masă cine şade
Şade Domnul Dumnezeu
Cu doi sfinţi în jurul său
Oi, lerui Doamne
Al doilea colţ de masă
Şade Pătru, sfânt Sânpetru
Ş-al treilea colţ de masă
Şade Ion, Sântion
Ş-al patrulea colţ de masă
Şade şi jupânul gazdă
Tot închină c’un pahar
C’un pahar galbin de ceară.
Din fundu’ paharului
Strigă spicul grâului
“Io pe unde mă rodesc
Toată lumea-o ‘mbogăţesc”
Din creasta paharului
Strigă viţa vinului
“Io pe unde mă ivesc
Toată lumea-o ‘nveselesc”
Din toarta paharului
Strigă floarea soarelui
“Io pe unde mă rodesc
Toată lumea-o ‘ncălzesc”
Din buza paharului
Strigă floarea mirului
“Io pe unde mă rodesc
Toată lumea ‘ncreştinesc”
Rămâi gazdă sănătoasă
Ca colinda de frumoasă,
Tu găzdoaie, vesel, bun
C’ai ajuns sfântul Crăciun.
Fiică dalbă de-mpărat
Fiică dalbă de-mpărat
Lumnioară, ochii-s negri
Dimineaţă s-o sculat
Faţa dalbă şi-o spălat
La fântân-o alergat
La fântână la făjet
Unde curge apa’ncet
Şi’mprejur p-ângă fântână
Sunt feciori de-a ei măsură
Ea’n fântână s’o-aplecat
Junii la ea s’o ţâpat
Inelu’ i l-o luat
Inelu’ i l-o luat
Adă june inelu’
Putrăzâu-ai ca măru’
Rujini-ai ca ghieru’
Rujini-ai ca ghieru’
Ca ghieruţu plugului
În postul Crăciunului.
Mioriţa
(colind)
Trei păcurărei,
Hai corinde (refren)
Trei turme de oi
La munte suiră.
`Nainte ieşi-ră
Fată de maior
Cu brâu gălbior.
Zâs-o cel mai mic:
– Hai, fraţi, s-o luăm!
– Voi de-ţi vi lua-ră
Noi te-om împuşca-ră.
– Voi de mi-ţ puşca-ră
Voi mi-ţi şi-ngropa
La stâna de oi,
La jocuţ de miei.
Lancea me ce dulce
Mni-o puneţi de cruce;
Flueru cel drag
Mni-l puneţi de steag.
Oile-s cornute,
M’or plânge la munte;
Oile-s bălăi,
M’or plânge pă văi.
Mioriţa colind
variantă
Stau toţi trei păcurărei
Cu oile după ei.
Pe cel mai mic l-o mânat
Să întoarne oile.
Oile le-o înturnat,
Lui grea lege i-o picat:
Să-l împuşte, ori să-l taie,
Or să-l puie’n trei fârtaie;
Să-l taie, or să-l împuşte,
Or să-l pue’n trei ţăpuşte.
Da el numa ce-o strigat:
– Hei, măi, frăţiorii mei,
De s-o’ntâmpla şi-oi muri
Pe mine mă dă’ngropaţi
În strunguţa oilor,
În locul găleţilor,
În ţărcuţul mieilor.
– Da` cine mi-o fi popa?
– Graurul când a cânta.
– Şi-apoi cine m’a jeli?
– Codrul când s’a veşteji.
Mioriţa (colind
variantă
Aude-să, Doamne,-aude
De trei păcurărei la munte,
Dimineaţa lui Crăciun (refren)
Că doi au fost frăţiori
Şi unul a fost străinel.
Pe cel străin l-a mânat
La fântâna, Doamne, lină
Cu două găleţi la mână.
Până apă n’au luat
Lui legea i-o gătat:
Ori să-l puşte, ori să-l taie,
Ori să-l pună’n trei fârtaie.
– Fraţilor, fârtaţilor,
Pe mine nu mă’mpuşcaţi,
Numai capul mi-l luaţi
Şi pe mine mă’ngropaţi
În staurul oilor,
În jocul mieilor.
Pe mine pământ nu puneţi,
Numa dalbă gluga mea,
Flueru după cure.
Când vântuţu a sufla
Flueru meu mi-a cânta;
Când vântuţu-a dudăi,
Flueru meu m’a jeli.
Oile cele bălăi
Mândru m’or cânta pe văi;
Oile cele corunte
Mândru m’or cânta pe munte;
Pă muntele cel de piatră
Să meargă vestea la tată;
Pă muntele de uiagă
Să meargă vestea la mamă;
Pă muntele cel cu brazi
Să meargă vestea la fraţi;
Pă muntele cel de flori
Să meargă vestea la surori.
Mioriţa colind
altă versiune
Sus în vârfu muntelui,
Oi lenu-i, lenu-i (refren)
La cruciţa bradului,
Suntu-şi trei păcurărei
Cu oile după ei.
Pă cel mai mic l-o mânat
Să d-întoarne oile.
Oile le-o d-înturnat,
Lui gre lege i-o pticat:
Ori să-l taie, ori să-l puşte,
Ori să-l puie-ntre ţăpuşte;
Ori să-l puşte, ori să-l taie,
Ori să-l puie-ntre fârtaie.
– O, dragi, frăţiorii mei,
De s-a’ntâmpla să mor eu
Pă mine mă d-îngropaţi
În strunguţa oilor,
În jocuţu mieilor.
O, drag, fluieraşu meu,
Puneţi-l la capu meu;
Cînd a sufla vânturi grele
Să-mi tragă mie de jele.
Mioriţa colind
alta variantă
Sus în vârfu muntelui,
Sub cruciţa bradului
Sunt duşi trei păcurărei
Cu oile după ei.
Pe cel mai mic l-o mânat
Să d-întoarne oile.
Oile le-o d-îndurnat,
Lui gre lege i-o picat:
O să-l taie, o să-l puşte,
O să-l puie’ntre ţăpuşte.
El o strâgat cătră ei:
– O, dragi, frăţiorii mei,
De să’ntâmplă să mor eu,
Săpaţi-mi mormântul meu
Nu în verde ţintirim,
Că’ntre morţi voi fi străin;
Ci’n staulul oilor,
În locuţu mieilor.
O, drag, fluieraşul meu,
Puneţi-l la capul meu;
Când or sufla vânturi grele
Să-mi fluiere hori de jele.
Şi dragilor oi cornute
Cum mi-ţi căuta prin munte!
Şi dragilor mieluşei
Cum mi-ţi căuta prin văi!
Mioriţa colind
Trecu-ş tri păcurărei
Cu oile după ei.
Tăţ ş-îs fraţ şî verişori,
Numai unul, cel mai mic,
P-acela că l-o mânat
Cu găleata la izvor,
Pănă ce s-a fa` zăpor.
El de-acolo şi-o strâgat:
– Măi fârtaţi, măi verişori,
De s-a văjî eu să mor,
Voi unde mi-ţ îngropa?
În staolu oilor,
În jocuţu mieilor.
Ş-un miel mi-l puneţi la cap
Şi trâmbiţa pă mormânt.
Când a sufla câte-un vânt
Trâmbiţa a trâmbiţá
Şi mielucu a zbiera.
– Da voi, oi, cum mi-ţ cânta?
– Măi stăpâne, stăpânele,
Ia, de cînd tu-ai adurnit
Noi la pripor n’am ieşât.
Până-n dalba primăvară,
Când om ieşî la izvoară
Şi ne-om paşte floricele,
Şi ne-om făta mieluşăle;
Mieluşăi cu coarne’ntoarsă,
Cum i oaia mai frumoasă.
Coborât-o, coborât
Coborât-o coborât
În sara de Crăciun
Domnu’ Isus pă pământ
Sara de Crăciun frumos
Să vadă la fiecare
Care ce credinţă are.
Dumnezău o văzut bine
Că credinţă n’are nime’.
Nu-i la mic şi nu-i la mare,
Nu-i la’ntreaga adunare.
Vai fraţilor, vai de voi,
De voi trimite-un război,
Atunci vi-ţi aduce-aminte
Că şi’n ceri este-un părinte.
Un părinte răbdător[i],
V-o dat sfinte sărbători,
Un părinte sfânt şi bun
Că v-o dat sfântu’ Crăciun.
Colinda nevinovată
Primiţi cu bine aceste glume
Şi colinzi nevinovate
De la strămoşii noştri lăsate.
Vă poftim după obiceiul vechiu
Trei vase pline cu curechiu
Şi un vas cu moară acră
Care îndreaptă riga stricată.
Cămara să vă fie plină
De carne de porc, brânză şi slănină.
Cosarele cu porumb sănătos
Hambarele cu grâu frumos.
Găinile să vă facă ouă multe,
Nutreţ să aveţi pentru vite cornuţe.
Otavă multă pentru oi
Iar pentru cai ovăz, trifoi.
Hospe de mazăre pentru capre,
Să umple la vară oalele cu lapte…
Pogorât-a, pogorât
Pogorât-a, pogorât
La mulţi ani cu bine
Dumnezeu pe-acest pământ,
În mijlocul satului
La casa bogatului
“Bună sara, om bogat.
Gata-i cina de cinat?”
“Gata-i, gata, nu-i de voi,
Că îi de boieri ca noi”.
Dumnezeu s’o mâniat
Şi de-acolo o plecat
La marginea satului
La casa săracului.
“Bună sara, om sărac,
Gata-i cina de cinat?”
“Gata-i, gata, -i puţinea
Pofteşte şi dumneata la ea”
Dumnezeu s’o bucurat
La masă s’o aşezat
Din care pâine tăia
Domnul la loc o creştea,
Din care pahar bea,
Domnul la loc îl umplea
Şi-aşa o lăsat Dumnezeu
Să colind tot neamul meu,
Şi-aşa o lăsat Precesta
Să colind toată lumea.
Colo sus şi mai în sus
Colo sus şi mai în sus
O, Domnului
Sus la poarta raiului,
Suntu-ţi, Doamne, mese’ntinse,
Mese’ntinse şi subscrise.
Dar la masă cine şade?
Şade Domnul Dumnezeu
Cu preasfântul Fiul Său
Şi cu Mihail, Gavrilă
Şi cu Ioane, sfinte Ioane
Şi cu sfinte Niculaie
Chinuit şi gârbovit
C’aşa intră Iuda’n rai.
Sus la poarta Raiului,
Scaunul judeţului,
Şuştariul botezului.
Ei în iad când le-au băgat
Şi raiul s’a’ntunecat
Şi iadul s’a luminat.
Sus lumina raiului,
Scaunul judeţului
Şuştariul botezului.
Ei în rai când l-au băgat
Şi iadul s’a’ntunecat
Şi raiul s’a luminat.
Noi umblăm şi colindăm
La bun gazdă să închinăm,
Închinăm de sănătate
De Crăciun să-şi aibă parte.
