D E S T R Ă M A R E de Iliodor Valea
Sunt oltean, sărac sunt şi haiduc,
Visuri scriu pe coajă de pădure ;
Toamna-mi ia şi frunza şi mă duc
Să mă culc cu stele’n foi de mure…
Nu mai ştiu pe unde sânt, bunică,
Satul meu şi casa dintre pruni ;
Simt în mine ramură de frică :
Cu tristeţea astăzi mă cunun.
Foamea, între flori de catifea,
Liniştea de vis am cunoscut-o ;
Pentr’o fată cu surâs de stea,
Toată tinereţea mi-am vândut-o…
Am umblat prin noapte — pelerin —
Mi-am culcat surâsul în zăvoaie
Şi tristeţea ‘n cupele de crin…
Nopţile mi le-am culcat în ploaie…
‘N loc să-mi cânte vara din viori,
Mi-au cântat tristeţile şi chinul ;
Şi-mi mai sânt prietene — comori —
Apele, pădurile şi vinul…
Anii mei culcaţi cu toamna’n ploi,
Nu ştiu azi ai cui mai sânt : în mine,
Unu-şi plânge chinul în noroi,
Altul urcă zările spre tine…
Iliodor VALEA
