Garda de Fier

"Cine n'a cunoscut şi n'a dat nici examenul durerii, nici examenul bărbăţiei şi nici examenul credinţei, nu poate fi legionar". (C. Z. CODREANU)
Subscrie

Î.P.S.S. Episcopul Valerian Trifa

November 01, 2023 By: Garda Category: MĂRTURII, PRESA LEGIONARĂ

Î.P.S.S. Episcopul Valerian Trifa, în exil fortuit. Portugalia, 1986

Imaginea în grup (sus), îl înfățișează pe Episcopul Valerian Trifa alături de câțiva camarazi în anul 1966, la Congresul Episcopiei Ortodoxe Române din America și Canada ținut la Vatra, Michigan. De la stânga la dreapta, în rândul de sus: Nicolae Horodniceanu, George Bocioagă, Stelian Stănicel, Pr. Eugen Lazăr; jos: Ion Halmaghi, Dna Halmaghi și Ion Simician.

Î.P.S.S. Episcopul Valerian Trifa, părintele nostru spiritual, victimă a securității și agenților comuniști plantați în afara hotarelor

Din documentele secrete declasificate ieșite la iveală mai mulți ani în urmă din arhivele FBI-ului, reiese clar faptul că, pe lângă dentistul Charles H. Kremer și Constantin Antonovici care acționau pe față la ordinele Bucureștiului pentru înlăturarea Episcopului Valerian Trifa de la conducerea Episcopiei Ortodoxe Române din America și Canada, se mai găseau angrenați în această misiune, în anul de grație 1974, încă doi agenți: Emil Oanca (așa zis “om de afaceri” din Los Angeles, în “tratative” de extindere a relațiilor comerciale cu România comunistă), cum și doctorul Ovidiu Marina (fiul… Patriarhului Bisericii Ortodoxe Române la acea dată, Justinian Marina).
Documentul de mai sus relatează cum la 19 Martie 1974, toți cei menționați s’au întrunit pentru a perfecta destituirea Î.P.S.S. Valerian Trifa, în urma unui articol – și el “sugerat” – apărut în ziarul “New York Times” cu puțin înainte, în care acesta era acuzat că a participat la așa zise “atrocități” împotriva evreilor în România. Iarăși, este relevat faptul că Dr. Dumitru Marin din New York, angajat al spitalului “Jewish Memorial Hospital”, protestând împotriva practicilor de acuzare “fără fond” la adresa Episcopului Valerian Trifa și metodelor de penetrare conspirative ale securității comuniste, a fost constant amenințat cu demiterea din spital de către însăși Charles Kremer. Nici Directorul spitalului nu s’a bucurat de un tratament mai bun, acesta dezvăluind că a fost contactat amenințător de însăși ambasada României comuniste din Washington.
De prisos să mai amintim că Episcopul Valerian Trifa era în atenția serviciilor de securitate americane ca “fost membru al Gărzii de Fier” (vezi arhivele FBI și CIA) încă dela sosirea sa în Statele Unite, acest fapt rezultând din dosarele întocmite la data sosirii și după aceea, diverși informatori ai acestor servicii, cu inițiale conspirative de genul “T-1”, “T-2” sau “T-9” (în New York), ori zonale (“Detroit T-1”, “Detroit T-2”), ș.a.m.d., furnizând informații mai mult sau mai puțin relevante, unele dintre ele de-a dreptul hilare dacă stăm să le privim din perspectiva timpurilor de azi.
Ar mai fi de adăugat un singur fapt la cele de mai sus: dintre participanții la această macabră operație de infestare cu informații false transmise serviciilor secrete americane, cei mai mulți provin din mediul evreilor refugiați din România comunistă în Statele Unite și plătiți pentru aceste servicii zeci de ani drept “surse serioase” sau “de încredere” în mijlocul refugiaților români anticomuniști. Din aceleași documente, privind numele delatorilor și serviciile lor în slujba “democrației” pe vremea când se aflau în România, reiese clar că au făcut parte cu regimul comunist, iar cei mai mulți dintre ei au comis fărădelegi împotriva poporului român în numele partidului comunist, fapt trecut cu vederea și neexplorat de autoritățile americane în cauză.

Nicolae NIȚĂ

  • Alte amănunte mai jos, în Post Scriptum:

Post Scriptum:

După alegerea sa ca Episcop cu ocazia Congresului bisericesc care s’a ținut la Chicago între 1 – 4 Iulie 1951, Î.P.S.S. Valerian declară autonomia administrativă și canonică a Episcopiei Ortodoxe Române din America și Canada. Autoritățile de la București, cu concursul ziarelor comuniste din St. Unite pe care le subvenționa cu fonduri, atacă trecutul lui “Viorel Trifa” pe care îl înfățișează drept “criminal nazist” răspunzător pentru incitarea la “crimele legionare” din timpul rebeliunii din 21-23 Ian. 1941, el fiind la acea dată Conducătorul Uniunii Naționale a Studenților Creștini. Alți agenți ai regimului de la București aflați în străinătate, sunt la rândul lor angrenați în această operațiune, în special dentistul evreu de origine română Charles Kremer în numele Federației Evreilor Români din New York, care folosește ocazia să transmită așa zise “dovezi” cu tăieturi din ziarele timpului și fotografii alterate ale “pogromului”.

În cunoștință de cauză, autoritățile americane nu iau în serios aserțiunile false instrumentate în dosarul trimis, iar cazul intră pe linie moartă până când rabinul “roșu” Moses Rosen, trimis în vizită de autoritățile comuniste în Israel în Mai 1962, reia acuzațiile contra Episcopului Trifa într’o conferință de presă ținută sub auspiciile Congresului Mondial Evreiesc la Tel Aviv.

Alte vizite la New York ale rabinului, în posesie de “noi documente” prelucrate de autoritățile reseriste, alături de intervențiile dentistului Charles Kremer și ale Centrului Simon Wiesenthal din Viena, sunt adresate Departamentului de Justiție, cerând continuarea investigării “cazului Trifa”. Presa în limba română de tendință comunistă din America și Canada, participă la rândul ei în această campanie odioasă. Sunt trimise scrisori Departamentului de Justiție de la evreii proveniți din România, este angrenată Biserica Misionară aparținând de București, agenți și “cozi de topor” fac presiuni la ordinele Bucureștiului. “Idipindentul” Ceaușescu, după trei vizite în America (în 1970, 1973 și 1975), obținuse deja încrederea administrațiilor Nixon și Ford, iar “cazul Trifa” devenise jenant autorităților americane prin lipsa lor de cooperare la intervențiile repetate ale delegației comuniste. Concesia: în 1975, prin Departamentul de Justiție, sunt reluate investigațiile în “cazul Trifa”, de această dată sub pretextul că acesta a omis să declare trecutul său legionar, consecința fiind retragerea cetățeniei obținute în anul 1957 și expulzarea sa. Are loc altă vizită a “idipindentului” în 1979 și mascarada regizată continuă cu autorizarea de astă dată a administrației Carter care milita – culme a ipocriziei – pentru… ”drepturile omului” în lume. La 25 August 1980, în speranța terminării procesului, Episcopul Trifa restituie certificatul de cetățenie. Totuși, presiunile nu se opresc aici, iar la 4 Octombrie 1982, un nou proces îi este intentat, de această dată pentru deportare. Procesul durează trei zile, iar în August 1984, copleșit de intensitatea atacurilor împotriva sa personal și a Episcopiei Ortodoxe Române din America și Canada, Î.P.S.S. Valerian Trifa părăsește St. Unite și se stabilește în Portugalia, în localitatea Estoril.

1954, Biserica “Sfânta Maria” din Cleveland; de la stânga, la dreapta: Pr. Ioan Surducan, Ioan Stănilă, diaconul Teodor Sideraș, Pr. Traian Demian, Pr. Ioan Truța, Pr. Eugen Lazăr și Pr. Vasile Hațegan. În centru, Episcopul Valerian Trifa.

1982: Arhiepiscopul Valerian Trifa împreună cu delegații prezenți la Congresul Episcopiei de la Vatra, Grass Lake, Michigan.

Lasă un răspuns