Garda de Fier

  CÂNTECE LEGIONARE – NOI COMPLETĂRI

Străbunii mei au fost haiduci cu flinta ‘n spate,
Cari împărţeau săracilor dreptate.
In codrii mari, prin munţi înalţi de piatră,
Cu-amar şi ‘ntemeiară-o nouă vatră.

Si-acolo strânşi la sfat în nopţi cu lună,
Cu sufletul şi inima furtună.
Işi apărau credinţele şi glia
De toţi acei ce le râvneau moşia.

Străbunii mei au fost plugari în timp de pace
Trăind cinstit în casele sărace.
Ei n’au ştiut ce-i ura, ci ‘n iubire
Işi căutau a vieţii mântuire

Tăind în două brazdele, cu plugul,
Strângeau la sânul lor, cu drag, belşugul,
Care rodea în holda aurie,
Pe culmi de deal şi larguri de câmpie.
(more…)

Troita

          CÂNTECE LEGIONARE – NOI COMPLETĂRI

Melodia ca şi Bucovina

Se cutremură Troiţa
Lui Mihai lângă Sibiu
S’aud strigăte de luptă
Din trecutul cenuşiu

Se trezesc măreţe umbre
Pe-al Şelimbergului plai,
Sunt eroi uitaţi, e oastea
Voevodului Mihai.

Din Carpaţi răsună goarna
Cu un lung ecou din cer,
Vin ca să se prindă ‘n luptă
Oştile “Gărzii de Fier”.
(more…)

  Pământule rodnic, pământule sfânt,
Tu care mi-eşti leagăn, cămin şi mormânt,
Ridică spre focul aceleaşi stele
Credinţele tale, credinţele mele.

Evlavie ţie, pământule bun!
În sânul tău doarme trecutul străbun
Păstrând, pietre scumpe din vremile-acele,
Comorile tale, comorile mele.

Când gemi sub copite de cal frământat,
De graniţi duşmane adânc sfâşiat,
Se zbat în furtuna mâniilor grele
Durerile tale, durerile mele.
(more…)

Mâine anul se’nnoieşte,
Dă-i Domnului, Doamne,
Pluguşorul se porneşte,
Dă-i Domnului, Doamne.
Şi’ncepem a colinda,
Pe la case a ura:
Câte flori sunt în livadă
Zile bune să vă vadă!
Câţi carbuni sunt în cuptor
Tot atâţia ani cu spor!
Şi să fie cu belşug
Pentru brazda de sub plug!
La mulţi ani cu sănătate
Şi s’aveţi noroc la toate!

  Aho! Aho! Copii si frati,
Stati putin si nu manati!
Dati toti mana, mic cu mare
Ca sa spunem o urare.

Bucuros si’nzapezit
Anul Nou a si venit!
Acum, iata-l pe carari,
Cu urari si cu cantari.
Ia mai manati, mai!
Hai! Hai!

Am zarit printr’o fereastra
Un copil de seama noastra,
Care tot spunea:
Sorcova, vesela, micule, piticule,
Sa trăiesti si să cresti
Şi ca merii să’nfloresti. (more…)

Colind de fată mare
               cules de I. G. Dimitriu
 La tulpina, la doi meri,
     Leroi, Doamne, mărului,
Sunt doi meri mari, minunaţi,
De tulpină depărtaţi
Şi de vârfuri aplecaţi.
La tulpina merilor
Este-un pat mare ‘ncheiat,
Cu scândurele de brad,
Cu picioarele de fag;
Iar pe pat ce-i aşternut
Prohat¹⁾  verde mohorît,
Iar la capul patului
Pernişoară gălbioară;
Iar pe pat cine-mi şedea?
Şade Ana, doi ochi negri;
Şi nu şade cum se şade
Şi coase şi chindiseşte²⁾
De-un guler şi de-o batistă. (more…)

 Nu mă întrebaţi cine mi-a spus
C’a intrat azi noapte în Cetate Isus!
I-am văzut steaua pe cer şi-am pornit
Să-l găsesc în mine pe cel prorocit!…

Ingerii îi auzeam cum cântă:
-Leroi-Ler, e Noaptea Luminată, Noaptea Sfântă!
“Noaptea întruparii în Duh şi’ Adevăr,
Albe şi iar dalbe flori de măr!…”

Am simţit în mine lumina cum coboară,
Cum mă pătrunde, mă doare, mă înfioară.
Mi-a fost frică de moarte, frică de viaţă
Şi-am vrut să mă întorc lângă tăcerile-mi de ghiaţă. (more…)

  De ce-am crescut prea mare, Moş Crăciun,
Şi’n cartea ta m’ai sterş dintre copii?
Opreşte săniuţa! Hai, fii bun!
Te-aştept măcar odată să mai vii!

       Azi nu râvnesc la sacul tău din spate
       Şi nici la dulciuri sau la jucării.
       Mi-e dor de tine, mit de bunatate,
       De nerăbdarea de copil, că o să vii.

Mi-e dor de-a ta mustaţă de fuior,
De albul bărbii lungi de vată,
Lipită’n grabă, strâmbă uneori;
De vorba ta blajină, tremurată,

      De duioşia ta când ascultai
      Prinosul meu de poezii, şoptite,
      Atunci când pentru mine coborai
      Pe pârtii cu steluţe troienite. (more…)

Gura lumii de Vasile Militaru